„...intrigată de carnavalul la care trebuie să asiste zilnic – direct sau mediat mediatic -, sceptică în ceea ce priveşte finalitatea lui, Marilena Murariu începe să inventarieze şi să inventeze pe ici, pe colo, oameni şi situaţii. Ea pictează personajele cu atributele lor, urmând tradiţia „portretului aparat”, gen glorios şi mereu actual pentru că, nu-i aşa, toţi râvnim în taină la clipa noastră de nemurire. Portretul ca portret este în acest caz o performanţî picturală în sine, realizată cu acribia profesionistului sigur pe mijloacele sale şi pe finalitatea gestului. Portretul psihologic, infinit mai dificil, reprezintă investigaţia omului, a fiinţei sociale numită pictor, performanţă criptică şi evident suspectă pentru subiectul în cauză.”
„Dincolo de grotescul pantomimei de bâlci expoziţia relevă tragismul condiţiei umane, victima căderii în egoism, vanitate, cupiditate, dispreţ...”
critic Virgil Mocanu (din catalogul expoziţiei)
În
cea mai recentă expoziţie a Marilenei Murariu „SHOW-OFF, OF, OF !”
importante nu sunt telegenicele, arhicunoscutele şi arhimediatizatele personaje - contextuale dealtfel -, care populează spaţiul
pictural, căci nu persoanele în sine sunt vizate aici, şi nici
omniprezentul, anonimul „chinez motociclist” - spectrul unui
trecut ce nu s-a destructurat încă -, prezent oriunde şi oricând, care cu un râs-rictus îngheţat pe figură plonjează implacabil direct în viitor, ci mesajul ce-l are
de transmis autoarea.
 |
| "Duminică noapte în familie", ulei pe pânză, 145/180cm |
Probabil
că era nevoie de un manifest justiţiar şi în artele plastice, faţă
de evenimentele şi atitudinile actuale, dar mai ales faţă de
aservirea tuturor ramurilor societăţii, politicului, care în ciuda
explicitului mediatizat, rămâne ocult şi discreţionar. Şi cum, până în acest moment, nimeni dintre artiştii noştrii contemporani, nu a consumat
atâta energie şi mijloace picturale pentru a construi scene atât
de complexe, cu atât de multe personaje - fiecare cu atitudinea sa
specifică, într-un ansamblu omogen ca sens şi scop, putem spune că Marilena
MURARIU va rămâne în istoria artei unul dintre cei mai
puternici pamfletari ai picturii româneşti contemporane.
Prin
această expoziţie, autoarea îşi iese din discreţia personală şi
comoditatea de a nu voi să vadă - o comoditate ce orbeşte pe
timp îndelungat - şi, părăsind poezia şi metafora
specifică recentei expoziţii „Despre Elena în general”, foloseşte un limbaj mai tranşant, şi deranjant - în sensul bun- pentru privitor. Dar intenţia
artistei este clară, saltul din comoditatea personală uriaş,
responsabilitatea asumată, uneltele de lucru bine însuşite.
Evidenţa
ne face să nu uităm nici un moment, că expoziţia este un pamflet
pictural, apropiat ca exprimare de cel jurnalistic. Maximul de
detalii fizionomice, gestuale, poziţia şi intensitatea luminii,
culorile puternice, luciul şi linia clară, precisă, ce compun recuzita mediei televizate, fac şi ele parte din naraţiune.
Desfăşurarea pe suprafeţe largi (lucrări de mari dimensiuni) amplifică senzaţia de „peste tot, oriunde şi oricând”.
Marilena
Murariu, spune multe în lucrările sale, dar foarte important este ceea ce
nu spune direct: faptul că delicateţea interioară i-a fost rănită
profund, valorile personale ameninţate, pacea şi liniştea necesare
actului de creaţie performant profund afectate.
 |
| "M-a făcut mama artistă", ulei pe pânză, 160/100cm |
Pe
tot parcursul expoziţiei regăsim excelenţa portretistică şi arta picturală a Marilenei
Murariu ce lucrează prin tonalităţile şi suprapunerile delicate
de culoare la graniţa dintre forme, misterul asocierii culorilor sau
prin transparenţa diafană a unui tutu.
Marilena Murariu spune cu deplină sinceritate ceea ce are de spus, fapt ce ne
întăreşte conştiinţa, dorinţa şi necesitatea interioară de a
ne întoarce cu toţii la valorile reale, esenţiale ale vieţii.
Graţia
solo-ului Marilenei este incontestabilă în lucrarea „M-a făcut
mama artistă”, fapt ce atestă că nu forma şi mărimea contează ci
conţinutul. Iar „conţinutul” Marilenei Murariu este gingaş şi
puternic în acelaşi timp, delicat şi brutal dacă trebuie. Prin
zborul său, Marilena, învăluită diafan în tutu-ul înfoiat, domină
ideatic şi spiritual realitatea terană. Aici, găsim cele mai evidente semne ale picturalităţii autoarei precum şi culorile
sale specifice, calde, emoţionale.
Aceasta
este, credem, lucrarea definitorie a expoziţiei, mesajul profund uman
şi personal al artistei dar şi
soluţia ce vine din cercetarea sinelui.
Expunerea
are si o morală, pe care o lăsăm a fi desluşită de către public:
... undeva, bine „prelucrat” se regăseşte şi personajul fără
de care povestea Marilei Murariu nu şi-ar avea rostul („Bunga-Bunga”). Rămâne pentru public onoarea de a-l recunoaşte,
de a-i da un nume şi un destin.
Irina IOSIP
Postări
