Daniela ZBÂRCEA, însemnări autobiografice

"Intersecții" - expoziția ca o autobiografie  

Tocmai încheiată la Galeria Odeon,

expoziția se definește a fi un ansamblu de hărți afective ale unui mediu încă nefamiliar, 
poate neprietenos, care încă nu s-a prins de suflet, de acceptul personal sau înțelegere.
 

Cu o expresivitate aparte, linii și pete de culoare se întersectează pentru definirea unui oraș dizarmonic, aglomerat, strident, suprasaturat de contraste, străbătut de vibrații multiple, în care linia curbă străbate cu greu rectilinilitatea urbană inexpresivă a unei arhitecturi inestetice. Orașul este definit ca un ansamblu de locuințe-locații, neidealizat, aspru, apăsător și strident, în culori puternice precum negru, roșu, mai puțin galben sau albastru, alb și ușoare tente de verde („Intersecții”, „Interacțiuni”). 

„Intersecții”

În viteza trepidantă cu care se succed, parcă în mod haotic, evenimentele par a nu avea o legătură între ele. În acest haos reperele sunt rare dar puternic aspectate. Adnotările se fac probabil ca amintire, pe suprafața unor hărți a acelor evenimente/strucruri cu relevanță pentru autoare și care , funcție de importanță, sunt macarte prin puncte, încasetări și chiar reîncasetări. Identificările-delimitările, dealtfel necesare într-un spațiu străin, sunt marcate în majoritatea cazurilor printr-o tușă groasă de roșu.

Și totuși, în încrengătura unui spațiu neasumat încă, căutarea asemănărilor și compatibilului este necesară, ochiul caută identități cu care să se asocieze, astfel că peisajul citadin este străpuns practic de ferestre supradimensionate, cuprinzând în cadru vieți în desfășurare și personaje pasibile de a deveni mai apropiate de percepția și felul de a fi al autoarei.

„Intersecții”

Bombardarea afectivă la care este supusă autoarea este evidențiată și de o altă lucrare prezentând un grup de ferestre evident imaginate, în care se văd diferite personaje, fiecare cu identitatea lui chiar dacă anonimizată, printre care însă, se ivește pe fond alb - contra luminii, un personaj (autoidentificarea) de dimensiuni mai mari dar străpuns de vibrații străine („Conexiuni”).

Se pare că, aceasta este pentru prima oară când noua construcție a podului „Basarab” este reprezentată  într-o lucrare de artă („Visul”). Construcția este văzută ca un salt în spațiu și timp, o punte către un viitor mai clar și mai coerent, un viitor ca o foaie albă pe care se vor scrie cele ce vor veni

„Visul”

„In my mind”

Printre lucrări se distinge un autoportret, abia schițat pe (aceleași) tonuri puternice de roșu, albastru, galben, abia atinse însă de albul amprentelor palmare. Undeva deasupra - în planul superior al lucrării -, apare crucea, ca ancoră în spiritualitate, salvare și susținere într-un mediu resimțit probabil neprietenos.

Irina IOSIP