British Museum: reconsiderearea etică a termenului de mumie

 
British Museum din Londra, National Museums of Scotland și Great North Museum of Newcastle, au decis să schimbe terminologia privind mumiile (umane) din considerente declarat etice și să utilizeze denumiri precum "resturi mumificate..." sau "persoane mumificate", termeni considerați mai puțin nerespectuoși, definind, astfel, mai curând persoane decât obiecte. 

Cuvântul "mumie", derivă din cuvântul arab care semnifică bitum. Prin această schimbare se face cumva o delimitare de acțiunile din secolele al XVIII-lea  și al XIX-lea, când aceste resturi mumificate erau colectate în număr mare și zdrobite pentru oținerea unor ingrediente necesare în producerea de medicamente sau pentru pictură. De altfel, în secolul trecut, la intrarea lor în muzee, mumiile umane erau considerate "material bituminos" și expuse pe rafturile departamentelor de mineralogie (v. colecțiile Muzeului Toulouse, Franța).  

Muzeul londonez a dedicat mumiilor o întreagă galerie, "Egyptian death and afterlife: mummie" și simultan derulează programe de cercetare asupra resturilor umane deținute, în domenii precum: arheologia, biologia umană, istoria bolilor și geneticii. Laboratoarele utilizează în cercetarea artefactelor tehnologii avansate precum scanarea medicală computerizată (Computer Tomograf).

Mumificarea corpurilor umane presupunea, după îndepărtarea organelor interne și a creierului, uscarea în sare naturală, tratarea cu diverse uleiuri și rășini și înfășurarea în multiple straturi de bandaje, după anumite tehnici și ritualuri specifice. Scopul mumificării, destinată anumitor demnitari sau clase sociale ale timpului, era asigurarea trecerii de la existența pământeană la imortalitate.

În galeria londoneză se regăsec nu numai resturi umane mumificate ci și animale mumificate, considerate a fi sacre pentru zei, precum: tauri, pisici, crocodili sau șoimi, care însoțeau decedatul ușurându-i drumul spre eternitate,  unele dintre ele fiind animalele de casă favorite ale decedatului.

Această abordare terminologică, dacă urmărim preocuparea cercetătorilor și muzeelor privind prezervarea, tratarea și prezentarea expozițională a resturilor corpurilor umane, restabilește importanța acestor artefacte din istoria omenirii - rare de acum, și prețioase din punct de vedere științific, arheologic, biologic, genetic etc. Implicit, și poate cel mai important lucru, decizia muzeelor afirmă și confirmă drepturile persoanei și după moarte, conform unei etici comportamentale între oameni, ce transcede timpul și cutumele civilizaționale.

Dar, denumirea a ceva este un fel de botez care devine substitutul fenomenului, procedeului, artefactului de un anumit tip, așadar denumirea de "mumie" rămâne încă o opțiune viabilă în utilizarea și pentru rămășitele umane și pentru rămășițele de animale, care au fost tratate după procedeul specific (și nu numai, dacă ne amintim că au fost găsite corpuri mumificate în condiții naturale deosebite). 

Obiectele nu pot fi mumificate. Deci, termenul este folosit, în mod implicit, pentru ființe care au trăit cândva, fie oameni, fie animale. Aici, există o incoerență, dacă putem spune astfel, legată și de faptul că animalele, precum oamenii, au sentimente și o anume gândire și conștiință de sine chiar și rudimentar. Să considerăm, noi oamenii, că totul se învârte în jurul nostru, suntem esența și superlativul evoluției? Știința în mod sigur, în logica ei, ar nega acest lucru. Religia pare să nu afirme nici ea acest lucru, oamenii fiind numai niște copii create după chipul și asemănarea Creatorului.

Chiar dacă îndreaptă o eroare inițială, redenumirea de mai sus este, în cele din urmă, încă chestionabilă și este posibil să suscite în viitor controverse din multe puncte de vedere: științific, religios, filozofic și nu numai.

Irina IOSIP