BRÂNCUȘI, ESENȚA LUCRURILOR

 

Pe 27 octombrie vor avea loc la Târgu Jiu o serie de manifestări dedicate aniversării a 85 de ani de la inaugurarea Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”, celebrând astfel pe marele sculptor român CONSTANTIN BRÂNCUȘI, dintre care:  prelegeri, expoziții, turul lucrărilor locale ale acestuia - adevărat muzeu în aer liber, lansare de carte și decernarea de burse și premii.

 

 Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu, proiectat și construit de Constantin Brâncuși între 1937 și 1938, cunoscut fiind sub numele de Ansamblul monumental „Calea Eroilor”, este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial. Cele patru componente sculpturale, Masa tăcerii, Aleea scaunelor (care face legătura între Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit), Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit, sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, pe o lungime de 1275 m.

Masa tăcerii, lucrată în calcar, cu un diametru de 2,15 metri și o înălțime de 0,88 metri, este poziționată în Grădina Publică. Ea simbolizează masa dinaintea confruntării în bătălia la care urmează să participe combatanții. Scurgerea timpului este scugerată de cele 12 clepsidrele-scaune, din piatră de Banpotoc, dispuse la egală distanță unele de altele, în jurul mesei.

O altă interpretare sugerată a fost aceea, că ansamblul reprezintă "Cina cea de Taină", în care cei 12 apostoli înconjoară pe Iisus - simbolizat de masă.

Specialiștii atribuie lucrării și o simbolistică legată de tradiția țăranului român, de reunirea zilnică a întregii familii în jurul mesei, pentru comunicare și meditație, modalitate de întărire a legăturilor între membrii acesteia.

Aleea scaunelor, compusă din două bănci de piatră și 30 scaune din piatră, pătrate (în formă de clepsidră) dispuse de o parte și de alta a aleii în grupuri de câte trei, fac legătura între grupul Mesei tăcerii și Poarta sărutului, situată spre est, la intrarea în parc. Realizată între 1937-1938.

Poarta sărutului, realizată din travertin, este constituită din două coloane pe care se sprijină o grindă. Pe fețele fiecărei coloane se regăsește simbolul sărutului, două jumătăți ale unui cerc, devenit o caracteristică a artei lui Brâncuși. În contextul comemorativ al eroilor, Poarta sărutului simbolizează ultimul sărut pentru cel plecat pe front, eroul care se jertfește pentru apărarea patriei.

Dintr-o altă perspectivă, poarta poate reprezenta celebrarea ființei umane ca un întreg, constituit din două jumătăți, una materială  și cealaltă spirituală, strâns unite într-un cerc - cercul perfecțiunii.

Coloana fără sfârșit sau a „sacrificiului infinit”, situată în Parcul Coloanei, este considerată ca fiind punctul de vârf al artei moderne reprezentând un adevărat testament spiritual al artistului. Înaltă de 29,33 metri, este constituită din 16 module romboidale din fontă, fiecare având 1,8 metri (sunt 15 întregi și încă unul amplasat jumătate jos, respectiv jumătate sus).

Coloana infinitului, cum mai este cunoscută, a fost dedicată soldaților români căzuți în 1916, în luptele de pe malul Jiului.

Stâlpul de pridvor al caselor din Gorj și șurubul de teasc se pare că au fost elementele de inspirație ale artistului pentru creearea coloanei.

Succederea, pe verticală, a elementelor constitutive identice ale coloanei, duce cu gândul la continuitate și persistență, la o rugă ca stâlp de rezistență umană și legătură cu divinitatea.

Întreg ansamblul a fost inaugurat la data de 27 octombrie 1938, realizarea proiectului datorându-se, în mare parte, soției prim ministrului Gheorghe Tătărescu, Aretia Tătărescu.