JAZZ PRIN IMAGINE ȘI CULOARE, Marilena Murariu

 

JAZZ PRIN IMAGINE ȘI CULOARE

 

 

Privim la anul ce tocmai a trecut cu nostalgia unor evenimente deosebite. Nu putem uita bucuria culorilor și formelor asociat muzicale oferită de expoziția cu vânzare a Marilenei Murariu, „Armonii sonore”, desfășurată de la mijlocul lui decembrie, în cadrul armonios și intim al Atelierului de Artă și Design Ghilduș, din str. Putul cu Plopi nr. 17, București.

Fiecare expoziție a artistei se derulează sub un concept, studiat și pregătit cu seriozitate, care aduce idei și atitudini inedite, într-o justă relaționare rațională, compozițională, coloristică și tematică.

Privind retrospectiv, expozițiile artistei au povestit publicului despre peisaj, oameni, animale, viață socială și politică, istorie, curente artistice, și iată, acum despre muzică și muzicieni, fiecare dintre acestea antrenând privitorul într-o confruntare ideatică sau artistică.

În orice spațiu și moment s-ar afla, Marilena Murariu se poziționează ca prim spectator-critic asupra propriei opere artistice, asumându-și integral arta și personalitatea, ca pe o provocare a sinelui, a minții și a atitudinii, care se dovedesc a fi mereu în actualizare și interogare cu momentul socio-cultural. Simțul realității, percepția adevărului, concizia nu atenuează ci completează și accentuează complexitatea și estetica lucrărilor sale, chiar și în perioadele de reverie.

 

În această expoziție hibernală, ne încălzesc culorile vii, ardente, din majoritatea lucrărilor, ale căror suprafețele sunt adesea dens populate de instrumente și instrumentiști, în care interpretul și uneltele muzicale sunt parte ale aceluiași trup: jazzul, reprezentat prin gest, forță și melancolie, asprime și gingășie, joc și seriozitate („Melancholic Jazz”, „Red Jazz”, „The Sound of Jazz”, „Trio Jazz”, „What a little moonlight can do”, „Fragmente de sunete”). Schimbările bruște de culoare sau de direcție și formă ale structurilor, sugerează deopotrivă mișcarea, dispoziția schimbătoare, intensitatea sentimentelor și bucuria deplină a trăirii artistice eliberate de norme și obiceiuri.

Îmbinarea strânsă a formelor curbe cu cele unghiulare într-o singură compoziție, creează un efect inedit și neașteptat, care stimulează toate simțurile în uimirea lor. Odată văzul fiind stimulat, auzul așteaptă și primește și el semnalele imaginate asociate. Percepția tactilă urmărește ritmuri, atingeri aspre sau catifelate cu intensități variate, sugerate de pensulație și exploziile de culoare prezente în majoritatea lucrărilor.

În ritmuri de jazz chiar și natura se transformă în peisaje ritmate fantastice, spectaculare, în care umbrele și luminile își schimbă înțelesurile și rolurile („Des-Frunzirea”, „Anotimp 1” și „Anotimp 2”).

Arta Marilenei Murariu, caracterizată de mobilitate și diversitate, vitalizează, tonifică și umanizează, ne face să gândim altfel, din altă perspectivă, mai analitic, mai profund și, în fond, de ce nu, muzical.

Irina IOSIP