Cercetarea artistică între paradigme epistemologice și experiențe personale
1. Contextul puterii ca premisă
După ce a câștigat lupta împotriva academismului în urmă cu peste 150 de ani, arta este angajată într-o nouă luptă, de data aceasta împotriva tuturor contondențelor politico-economice și financiare ale unei umanități globalizate. Voința de putere, la nivel antreprenorial, instituțional, guvernamental sau de piață, se întinde și în domeniul artistic, vrând să se exercite autoritar. Arta se vede atacată în libertatea ei intrinsecă. Puterea politică vrea s-o subordoneze transformând-o în propagandă, puterea financiară vrea s-o subordoneze transformând-o în anexă parazită, iar puterea economică vrea același lucru, făcând-o instrument publicitar și de marketing „Hic et ubique”.
2. Epistemologia artistică
Arta, așadar, trebuie să-și salveze libertatea și autonomia. Una dintre căile de a obține acest lucru este, după cum s-a dovedit deja, calea cercetării artistice. În noul context, instabil și exacerbat pragmatic, cercetarea artistică vizează atât obiectul cât și procesul prin intermediul căruia acesta este creat, utilizat și re-procesat. Artistul își elaborează o meta-analiză în care prezintă laboratorul său de creație, care conține etape de documentare, și totodată travaliul artistic prin care ajunge la obiectul final. Cercetarea artistică este, în cele din urmă, o nouă epistemologie artistică. Elementele epistemice componente, care se combină în diferite configurații generând structuri epistemice, pot fi următoarele:
1. cercetarea unui domeniu de cunoaștere utilizând metode și tehnici specifice; de exemplu cercetarea sociologică, cercetarea logică, cercetarea artistică („artistic research”);
2. cercetarea sau investigarea unui domeniu de cunoaștere folosind obiecte și procese artistice („art-based research”); aceste obiecte și procese artistice create de altcineva, de-a lungul timpului, și utilizate în noile procese artistice au consistența și rolul bunurilor de capital din activitatea economică; cel puțin din perspectivă marxistă.
3. crearea, inventarea, inovarea etc. de către cel care cercetează, a unor elemente/obiecte necesare derulării cercetării respective („practice-based research”).
3. Structuri epistemice
Demersul de epistemologie artistică poate îmbrăca mai multe forme, în care fiecare element este, rând pe rând, premisă și concluzie a celorlalte, considerate separat sau împreună.
a. Structura epistemică 1-3-1: cercetare artistică - crearea de obiecte artistice - cercetare artistică
b. Structura epistemică 3-1-3: crearea de obiecte artistice - cercetare artistică - creare de obiecte
c. Structura epistemică 1-2-1: cercetare artistică - utilizarea obiectelor artistice - cercetare artistică
d. Structura epistemică 2-1-2: utilizarea obiectelor - cercetare artistică - utilizarea obiectelor
e. Structura epistemică 2-3-1: utilizarea obiectelor artistice în cercetare - crearea de obiecte artistice - cercetare artistică
Structura cea mai complexă este cea care conține toate elementele epistemice [1-2-3-2-1], într-o configurație formal estetică. Această structură poate fi aplicată în orice formă de cercetare, nu doar în cea artistică. Este o paradigmă epistemologică.
Crearea unui obiect artistic vizual – o pictură, o sculptură, o instalație etc. – este precedată de un efort de gândire a artistului, de documentare, cu alte cuvinte, de cercetare. Totodată, ea este și urmată de o altă secvență de cercetare, întrucât obiectul artistic creat este obiect al experienței, gândirii și cercetării altor oameni sau chiar a creatorului însuși. Și circularitatea epistemică va continua, intermediată și de utilizarea altor obiecte artistice, create de alți artiști, propagând astfel unda artistică, din aproape în aproape, pretutindeni. Un posibil model explicativ găsim în teoria ondulațiunii universale a lui Vasile Conta.
4. O nouă poziționare estetică față de lume
Depășirea dihotomiei dintre procesul artistic sau, mai explicit, procesul de gândire și de creare artistică, și obiectul artistic, sau creația artistică obiectualizată - pare a fi un natural pas înainte pe calea integrării experienței cotidiene a artistului în „cercetarea” sa, în investigația pe care el o face atât în sine însuși cât și în afara sa. În același timp, se impune relevarea prezenței și folosirii obiectelor create de alți artiști în orice cercetare artistică personală.
Și efortul de a face „artă” și/sau munca artistului și/sau activitatea artistică reprezintă tot atâtea segmente sociale care se cer regândite, mai ales în condițiile economice, sociale, politice și tehnologice actuale. Dinamica condițiilor, foarte accelerată de altfel, apariția inteligenței artificiale mai cu seamă, impune de fapt întrebarea: ce este arta? Sau ce va deveni ea? Sau ce ar putea ea să fie? Cine este artistul? Poate și o altă entitate decât cea umană să creeze artă?
Întrebările sunt legitime. Arta este sub asediul diferitelor tipuri de putere și totodată sub presiunea transformărilor atât a acestor forme de putere cât și a societății în general.
Dacă istoria gândirii atestă faptul că până acum paradigma științifică este cea care a făcut posibilă dezvoltarea, arta este acum în poziția de a oferi ea însăși o asemenea paradigmă. Exprimând, sintetizând, înțelegând cele mai variate experiențe umane, la diferite nivele de subiectivitate, arta creionează în primul rând o nouă estetică și apoi o nouă „Weltanschauung”, adică o nouă viziune care face posibilă „poziționarea esteticăʺ față de lume. Știința rămâne importantă, dar arta îi face concurență. Religia rămâne importantă, dar arta este cea care îi reliefează armonia. Filosofia rămâne importantă, dar arta îi dă culoare. În fond, arta are capacitatea și oportunitatea de a infuza toate domeniile vieții. De aici și puterea ei. De aici și tendința de a fi instrumentalizată în diferitele structuri de putere ale lumii.
5. Concluzii
Prin intermediul cercetării artistice nu doar se pune problema locului pe care îl are arta în mintea noastră și în societatea noastră, dar se generează, dacă nu chiar răspunsuri articulate, cel puțin orizonturi de răspuns.
Arta contemporană produce valori estetice care generează plăcere individuală și socială, face posibilă detașarea de o lume prea agitată, este o sursă de inspirație pentru orice încercare a gândului, creează cadrele exprimării fără limite a sinelui, produce experiența atemporalului, deschide posibilitatea artistului de a avea idei, păreri și puncte de vedere cu privire la mediul cultural, politic sau tehnologic, naște provocări în orice domeniu. Nu în ultimul rând, arta contemporană și artiștii contemporani, prin efortul lor complex de cercetare, de investigare și de interogare, ne oferă paradigme de experiență umană și contribuie, într-un fel unic, la modelarea societății în care trăim.
Prof. dr. Ana-Irina Iorga
Bibliografie
1. Baden, Maggi Savin, Katherine Wimpenny, ʺA practical guide to arts-related researchʺ, Springer, 2014.
2. Cotter, Lucy, ʺReclaiming Artistic Research – First Thoughtsʺ, în https://mahkuscript.com/articles/10.5334/mjfar.30#n4
3. Denzin, Norman K., Yvonna S. Lincoln, ʺStrategies of qualitative inquiryʺ, Vol. 2. Sage, 2008.
4. Gheorghe, Cătălin, ʺNoi estetici aplicate în practica politicii cercetării artistice: estetica recesională și estetica acceleraționistăʺ, în
https://www.academia.edu/43109299/Catalin_Gheorghe_NOI_ESTETICI_APLICATE_%C3%8EN_PRACTICA_POLITICII_CERCET%C4%82RII_ARTISTICE_ESTETICA_RECESIONAL%C4%82_%C5%9EI_ESTETICA_ACCELERA%C5%A2IONIST%C4%82_capitolul_7_pp_158_180_din_Dan_Eugen_Ra%C8%9Biu_ed_Arta_%C8%99i_via%C8%9Ba_cotidian%C4%83_Explor%C4%83ri_actuale_%C3%AEn_estetic%C4%83_Editura_Casa_C%C4%83r%C8%9Bii_de_%C8%98tiin%C8%9B%C4%83_Cluj_Napoca_2016
5. McNiff, Shaun, ʺArt-based researchʺ, Jessica Kingsley Publishers, 1998.
6. ʺVienna Declaration on Artistic Researchʺ, în
https://cultureactioneurope.org/news/vienna-declaration-on-artistic-research/
7. https://aartizaveri.com/timeless-moments/
8. https://davidgauntlett.com/research-practice/what-is-practice-based-research/
Postări
