joi, 2 mai 2024

Arta FRUMOSULUI în lucrările lui Gheorghe MIRON

 

ARTA FRUMOSULUI ÎN LUCRĂRILE LUI GHEORGHE MIRON

 

Gheorghe Miron, "Quintă royală la dama de pică", ulei / pânză, 114x130cm

L-am cunoscut pe artist în aprilie - mai 2022, prin intermediul lucrărilor expuse alături de sculpturile Anei Rus, în cadrul în expoziției „Armonii sonore”, de la Galeria Simeza - București, și de atunci îl caut în toate manifestările artistice contemporane.

Dacă ar fi să asociem arta lui Gheorghe Miron muzicii, probabil partiturile baroce ale lui Johann Sebastian Bach s-ar potrivi cel mai bine: complexitate, profunzime intelectuală, dramatism, densitate, dinamică, linie armonică condusă prin stăpânirea mijloacelor tehnice și expresive, diversitate și o fluiditate epică, care implică un oarecare mister subzistent al posibilelor continuări ale partiturii. Profunzimea și sobrietatea sunetului orgii armonizează cred cel mai bine cu lucrările sale. Undeva, pe fundal, deslușim un cor de voci și nu una, nu strigăt ci conversație și analiză.

Prin tehnica sa, exersată și perfecționată într-o viață de artist, Miron creează scene ludice spectaculare și portrete expresive, realistice, minuțioase, într-o armonie prețioasă de culori și detalii sofisticate, impunând prin calitatea ireproșabilă a desenului, specifică graficianului. Chipurile și atitudinile personajelor par ori chiar sunt, de multe ori, teatrale, declamative dar, indiferent de mesajul sau povestea din tablou sau caracterul evident imoral sau declasat al personajelor, acestea se mișcă în scenă cu o grație desăvârșită.

În lucrările lui Miron, armonia generală este impregnată cu detaliile ornamentale de pe hainele drapate ale personajelor, de un decorativ complex dar fluid, orice element fiind tratat cu aceeași importanță precum cu ansamblul, în care nimic nu e prea mult sau prea puțin.

Compozițiile moderne surprinzător de elaborate sunt și simple în același timp. Simple, pentru că implică naturalul, firescul, armoniile corpurilor umane ... ce poate fi mai simplu, mai natural și totodată mai complex decât corpul uman?

Gheorghe Miron este un artist exotic în continuul conceptualismului contemporan. El se joacă cu arta figurativă, pe o plajă largă de abordări, de la cele aproape renascentiste la cele moderne, ca structură și tematică.

Adesea, personalitatea și arta artistului se conturează mai bine în conștiința privitorilor pe baza celor povestite chiar de acesta, demonstrând că arta este o trăire profundă, rezultat al unei munci susținute, marcate de efort și de multiple sacrificii. De aceea, o conversație cu artistul, chiar și de câteva minute, reprezintă un beneficiu de care trebuie să ne bucurăm noi toți.

I.I.: Domnule Gheorghe Miron, aveți teme preferate? În ce măsură vă inspiră în abordarea unei teme, fiecare dintre actorii portretizați? Compuneți scenele având în vedere piese de teatru vizionate sau inspirația provine mai mult din viața reală?

G.M.: Dacă mă întrebați ce teme prefer, sau care sunt primordiale, nu am să știu să răspund într-o ordine anume. Sunt fascinat de tot ce cuprinde FRUMOSUL! Sigur, omul se afla pe primul loc în topul preferințelor ca subiect. Nu știu dacă un portret expresiv, sau un nud de femeie, sau mâinile trudite o viata ale unui bătrân, sau cine știe ce alt subiect care are inclus OMUL, poate fi cel mai important. Vă asigur, o spun cu mana pe suflet, că nudul feminin le are pe toate!!! Și ca sa închid povestea cu omul în prim plan, precizez că îmi fac tot felul de scenarii pentru compoziții complexe. Apoi temele variază de la o stare la alta. Îmi plac peisajele, florile și foarte rar, natura statică. Cât despre modele, ele sunt oameni din jurul meu, prieteni, cunoscuți, iar, uneori, ii abordez pe cei întâlniți pentru prima oară, și asta datorită impactului la prima vedere. Apoi,despre prienii mei actorii, numai cuvinte de mulțumire! Ei sunt cel mai usor de abordat,fiind obișnuiți cu ipostaze, stări de spirit, poziții uneori ciudate, acțiuni la care s-au gândit sau nu, si tot așa, din întâmplare în întâmplare. Uneori unii se oferă singuri să-mi devină MUZE sau MUZI ! În lucrările mele nu am doar actori!!! Am și avocați, medici, ingineri, artiști, elevi, electricieni, administratori (chiar și de la mine, de la Muzeu), cerșetori ... ș.a.m.d. Cred că, dacă vine sa pozeze, cel ce vine nu trebuie să se simtă obligat să facă acest gest. Când mergi să pozezi (le spun tuturor că rămân în istoria artelor prin lucrările mele - acum mă laud) trebuie să-ți dorești acest lucru și sa fii pozitiv în demersul tău. Am prieteni actori de la Teatrul Dramatic din Galați, care din când în când mă întreabă când să vină să-mi mai pozeze. Dintre actori, Vlad VASILIU, Lica DANILA, Dan CAPATANA, Vlad VOLF, Cristian GHEORGHE, Gheroghe V. GHEORGHE și Paul BUTA dar și Cezarică (electrician la Muzeul de Naturale), ei îmi sunt prietenii pe care mă pot baza oricând. Cu ei am realizat multe lucrări cum ar fi: „Să-mi cânți cobzar”, „Quintă Royală la dama de pică”, „Jazz”, „Fără regina nu există regi”, '„Amadeus”, „Iarăși de la capăt”, „Julieta” și câte și mai câte. De la teatrul „Nae Leonard” am avut un singur model, pe Paul Buta (actor), dar de aici, cu buna înțelegere a directorului, împrumut obiecte vestimentare care-mi folosesc la lucrări. Cât despre lucrarea „Amadeus„, da, vizionând toate reprezentațiile cu acest spectacol, am fost fascinat de poveste, de jocul actorilor, de costume și atunci m-am hotărât să realizez această lucrare de dimensiuni cum nu am mai făcut până acum (250x140 cm). Cu alt prilej, l-am ascultat pe actorul Gheorghe V. GHEORGHE interpretând melodia celebră „Să-mi cânți cobzar”, ideea a venit, și uite așa, se tot leagă lucrurile.

I.I.: Genul de artă practicat de dvs. precum și și dimensiunea lucrărilor presupun un efort artistic deosebit și un timp mai îndelungat de lucru. Marii maeștrii aveau ucenici care pregăteau sculele și materialele. Care este lucrarea de până acum care a necesitat cele mai multe pregătiri și cel mai mult timp pentru realizare? Aveți în apropierea dvs. artiști care să vă urmeze stilul și tehnicile de lucru?

G.M.: De departe, lucrarea „Amadeus” a avut cel mai mare timp de lucru, de trei luni, zi de zi. A fost pentru mine o provocare de care sunt mândru și socotesc aceasta lucrare ca fiind cea mai valoroasa! Cat despre lucrul în sine, mărturisesc că nu am ucenici (mi-ar plăcea) și-mi doresc deocamdată să nu se atingă cineva de ceea ce fac. Cât despre felul în care vad eu arta și despre stilul meu de lucru, DA, am în preajmă artiști care vor să meargă pe același drum! Asta îmi dă satisfacție și mă obligă să nu dezamăgesc.

I.I.. Ați fost nominalizat la un premiu cu lucrarea „Quintă Royală la dama de pică”, la dumneavoastră acasă, la Galați, în prima ediție a Bienalei de Artă „Camil Ressu”. De ce nu un premiu? Lucrarea este foarte bine articulată compozițional, stilistic și coloristic. Este o adevărată desfătare să privești viața într-o lumină atât de boemă, caldă, umană.

G.M.: Lucrarea nu a primit premiu. A fost nominalizată. Dar menționez ca nu aș fi fost de acord cu unul din cele trei premii acordate la secțiunea pictură, din motive financiare. Lucrarea a fost plăcută și doar nominalizată.

I.I.: Cum regăsiți idealurile umane și artistice în practicile artei contemporane?

G.M.: ... unde și cum mă regăsesc în arta contemporană, este o discuție mult prea lungă, dar o să mă rezum la câteva fraze. Din capul locului, vă asigur că nu renunț pentru nimic în lume la drumul ales, indiferent de consecințe. Când spun consecințe, mă refer la a fi respins de la unele manifestări, unde se cauta „Concept, abstract sau cum zic eu: arta mâzgălită sau vorbită”. De ce se numesc ARTE VIZUALE? Multe lucrări (majoritatea) au nevoie de explicații pentru a se înțelege mesajul, sau mai simplu, ce-a vrut artistul să zică sau să transmită? Mă delimitez și-mi caut de drum fără să mă aliniez la exprimările actuale și o fac cu riscul să nu mai fiu primit în expoziții colective. Sunt fericit cu ce fac, iar bucuria lucrului și a propriului atelier nu o să-mi fie furate de nimeni și de nimic!

În lucrările mele încerc, de fiecare dată, să aduc în discuție FRUMOSUL, văzut prin ochii mei și apoi trecut prin filtrul sufletului meu! Ăsta sunt și asta știu să fac! PÂNĂ LA CAPĂT! 

Irina IOSIP