ZECE UNIVERSURI ÎN RECONSTRUCȚIE
Expoziția „Oximoron” a Mădălinei Dorofte, de la Galeria „Monique Roussel” din Iași, așterne contradicții evidente, dar fără asperități, ba chiar șlefuite până la punctul în care lumina se odihnește, preț de o clipă, pe oricare dintre lucrările prezente.
Picturile și colajele expuse descriu o procesualitate interesantă, cea a existenței în permanentă devenire, care se structurează și se de-structurează mereu, se de-structurează și apoi se re-structurează, căutându-și, parcă, forma proprie, cu zvâcnete neapocaliptice și complicații nedefinitive. Este un fel de șantier ontologic în care nimic nu este gata. Încă.
Existența analizată aici de pictoriță nu este, însă, o existență absolut ciclică, așa cum ar fi fost, poate, de așteptat din prezentarea frământărilor fără adihnă ale materiei aflate în diferite momente ale mișcărilor ei.
Cu toate acestea, se observă totuși momente opuse ale acestor evoluții. Pe de o parte, sunt clipele de echilibru și seninătate, în nuanțe de roșu care nu frige și de galben care nu arde. Corpurile au volume stabile și existențe diurne. Pe de altă parte, sunt momentele de dezechilibru și de agitație, în care materia, în mod evident, se descompune, se destructurează. Formele se diluează, devin incerte și nocturne, curg - de parcă s-ar lichefia, se caută pe ele însele într-o nouă mișcare ale cărei urme seamănă cu o spirală. Abia spirala aceasta răspunde, oarecum, așteptării de a vedea, undeva, cumva, semnul unei ciclicități, fie ea și relativă.
Tot acest iureș distructiv se derulează între nuanțe de violet, care trec de la valorile fade, pline de griuri, ale tristeții la cele ascuțite ale disperării, și negru apăsat, indubitabil, categoric. Totuși, încă o dată, nu este o apocalipsă. Prezența unor însemnări, într-un colț întunecat al vârtejului cosmic, vorbește despre o rațiune aflată la capătul creionului, despre un logos ce nu va întârzia să restaureze ordinea în mijlocul dezordinii, armonia în mijlocul contradicțiilor, lumina în mijlocul întunericului. Să înțelegem că ciclicitatea se va încheia într-o serenă liniaritate?
În fiecare lucrare din cele prezente aici este vorba despre un alt univers, cu structuri proprii, complete sau nu, în curs de vindecare sau de patologizare, aflate sub imperiul luminii sau al lipsei sale.
Cel puțin zece universuri șoptesc sau strigă în gura mare în această expoziție care adună laolaltă elemente, idei, gânduri și cromatici opuse și care, prin natura lor, se înverșunează să se excludă reciproc, să se anuleze, să se desființeze - într-o oximoronică priveliște. Faptul de a le fi privit cu ochii minții, de a le fi simțit cu ochii sufletului și de a le fi transferat pe pânză cu și pentru ochii trupului, explică asumarea, de către curator, a „ochiului exoftalmic” ca simbol al acestei expoziții semnate Mădălina Dorofte.
Tot acest iureș distructiv se derulează între nuanțe de violet, care trec de la valorile fade, pline de griuri, ale tristeții la cele ascuțite ale disperării, și negru apăsat, indubitabil, categoric. Totuși, încă o dată, nu este o apocalipsă. Prezența unor însemnări, într-un colț întunecat al vârtejului cosmic, vorbește despre o rațiune aflată la capătul creionului, despre un logos ce nu va întârzia să restaureze ordinea în mijlocul dezordinii, armonia în mijlocul contradicțiilor, lumina în mijlocul întunericului. Să înțelegem că ciclicitatea se va încheia într-o serenă liniaritate?
În fiecare lucrare din cele prezente aici este vorba despre un alt univers, cu structuri proprii, complete sau nu, în curs de vindecare sau de patologizare, aflate sub imperiul luminii sau al lipsei sale.
Cel puțin zece universuri șoptesc sau strigă în gura mare în această expoziție care adună laolaltă elemente, idei, gânduri și cromatici opuse și care, prin natura lor, se înverșunează să se excludă reciproc, să se anuleze, să se desființeze - într-o oximoronică priveliște. Faptul de a le fi privit cu ochii minții, de a le fi simțit cu ochii sufletului și de a le fi transferat pe pânză cu și pentru ochii trupului, explică asumarea, de către curator, a „ochiului exoftalmic” ca simbol al acestei expoziții semnate Mădălina Dorofte.
Prof. dr. Ana-Irina Iorga
Postări
