Festivalul „Salt & Pepper”
ediția I - IUBIREA
Jurnalism
Ana-Irina IORGA, România
profesor doctor
Atemporalitatea spațiilor ieșene
Galeria „Monique Roussel” din Iași a găzduit, în perioada 10-30 ianuarie 2025, expoziția „Intermedieri” a artistului vizual Lucian Țicău care, chiar de la început, își declară preocuparea pentru arhitectură, precizie și culoare temperată afectiv. Toate acestea descriu, într-o notă personală, o psihologie a formei, cu accentul pe spațiul arhitectural ca specie privilegiată a spațiului urban. Interesul artistului gravitează, mai ales, în jurul arhitecturii culturale ieșene, dispuse pe axa bulevardelor Ștefan cel Mare și Sfânt – Anastasie Panu, pe care o valorizează din perspective identitare. Se detașează, pe fondul construcțiilor aluvionate de istorie și politică, Catedrala Mitropolitană, Biserica Sf. Nicolae Domnesc, Casa Dosoftei, Biserica Catolică, sediul Băncii Naționale a României, Casa Cărții.
Formele sunt clare, liniile precise, unghiurile drepte, culorile amprentate de memoria afectivă, umbrele subțiri și irizate. Tot arsenalul „gestalt”-ismului este prezent într-o prelucrare personală, la limita dintre cea mai obiectivă realitate, a construcțiilor de piatră, și cea mai subiectivă percepere a ei, dintre formele cele mai exacte și receptarea lor cea mai sentimentală.
Chiar privite dintr-un interior, prin sticlă și grilaje, străzile și clădirile sunt prezentate, după criterii selective subiective, în luminile și structurile lor certe, într-o integralitate ușor de acceptat. Indiferent de perspectiva adoptată, liniară sau aeriană, privitorul are experiența constanței perceptive.
Dacă pictura ar fi o mașină a timpului, atunci Lucian Țicău s-ar afla la butoanele ei, pentru că ansamblul lucrărilor expuse sunt dovezi ale unei colecții de amintiri la care seîntoarce ori de câte ori îi este necesar, și noi împreună cu el. Semnătura sa este decelabilă în cromatica nostalgic-regresivă a memoriei care iluminează aspectele personale, cu valoare specială, și în inserțiile transparente ce segmentează simbolic imaginea: dreptunghiuri verticale ale fermității mnezice, cercuri supradimensionate ale unei semantici transendente, cu semnificații atât particular-episodice cât și universale.
Atemporalitatea, nezăbovirea intenționată asupra oamenilor, nemișcarea de factură onirică aproape, permanența cerului și fluiditatea unei ploi subtextuale fac din lucrările analizate spații intime care sunt, în același timp, în mod necesar, culturale. Introvertit și geometru, artistul își manifestă, prudent dar apăsat, apartenența indubitabilă la „continuum”- ul ieșean cultură-istorie-spiritualitate.
Expoziția „Intermedieri” nu ne prezintă orașul Iași în general, ca loc turistic-comercial, ci orașul Iași așa cum apare el în viziunea „intermediarului” Lucian Țicău, ca spațiu contradictoriu și atemporal, istoric și personal. Să fie, oare, această expoziție o voalată declarație de iubire pentru eternul nostru Iași?
Postări
