luni, 16 iulie 2018

FEȚELE VĂZUTE ȘI NEVĂZUTE ALE VIOLENȚEI - Arta și violența (1)

 

De ce violență?


Din punct de vedere biologic [1], violența și agresivitatea fac parte din zestrea primordială a omului, care, nevoit să supraviețuiască trebuia să ucidă animalele pentru hrană și să-și îndepărteze sau chiar să-ți ucidă dușmanii, adică pe aceia care îi periclitau resursele de hrană. Sunt cunoscute în acest sens imaginile de vânat de pe pereții cavernelor.

S-a dovedit, în timp, că selecția naturală îi favorizează pe cei cu comportament mai agresiv, mai violent, aceștia reușind să procure și păstreze resursele necesare vieții. Acest comportament dobândit s-a conservat în zestrea genetică a omului.

"Monster" by Zlatkovsky Mikhail M.(Russia), 
URL: http://1stsaltandpeppersalon.weebly.com/3nd-jury.html
O cauză a comportamentului agresiv se regăsește și în particularitățile funcționării sistemului nervos central (cu precădere a lobilor frontali și temporali, a căror disfuncționalitate explică nivelul mai ridicat de agresivitate și violență), dar și a celui limfatic. Procesele neurofiziologice sunt cele prin care organismul își asigură adaptarea pe plan intern și extern, în sensul că agresivitatea reprezintă un mod extrem de adaptare, care stă la baza stărilor moționale negative, de furie și de ură. Procesele neurofiziologice acționând în diversele contexte specifice de sănătate a întregului organism, conferă caracterul de unicitate fiecărui om.

Sistemul endocrin, joacă și el un rol în agresivitate, cantitățile peste normal de testosteron determinând manifestări de agresivitate ale omului, datorită acestuia, bărbații fiind mai agresivi decât femeile.

Din punct de vedere sociologic [2], stresul la nivel individual, determinat de factori precum șomajul, sărăcia, izolare socială sau supraaglomerația poate determina apariția actelor de violență, dar în același timp acesta reprezintă un factor de adaptare la factorii externi perturbatori. Ca dovadă, aici pot fi aduse ca exemple precum revoltele, războaiele, protestele etc.

În mediul familial sau între familie și societate, în condițiile inexistenței unui echilibru în relațiile dintre membrii (schimb de resurse, sentimente conform cu așteptările acestora), se pot produce acte de agresiune. Un caz special în aceasta situație îl reprezintă poziția dominatoare și controlul pe care le exercită bărbatul asupra femeii, situație considerată, adesea, îndreptățită de către susținătorii patriarhatului și chiar acceptată de către societate și stat, ca fiind normală. Însuși statul, pentru a evita relația directă cu toți membrii societății, preferă să relaționeze direct numai cu capii de familie, fiind desemnați acestui scop, în general, bărbații adulți din cadrul familiei. În acest context general defavorabil femeii, pot fi amintite mișcările feministe pentru dobândirea și apărarea drepturilor de parteneri egali în societate , care au avut un corespondent și în artă în diverse momente menționate în istoria artei.

Din punct de vedere psihologic [3], se pot deosebi teorii prin care se justifică apariția agresivității și violenței. Teoria psihanalitică – găsește printre cauze: tulburările de personalitate, mecanismele de negare, narcisismul, traume din familie etc., teoriile influențelor situaționale ce consideră că agresivitatea are un caracter dobândit și reprezintă un răspuns la factorii situaționali, la condițiile concrete ale mediului înconjurător, teoria reglării afective – prin agresivitate oamenii se descarcă, îmbunătățindu-și starea afectivă și teoria învățării sociale – agresivitatea este învățată în mod direct din experiența personală sau prin observare și imitare.

Indiferent care sunt cauzele ce determină agresivitatea și violența, biologice sau sociale, psihologice sau cumulate, efectul acestora asupra indivizilor, societății sau a persoanei însăși poate avea și o latură pozitivă, chiar dacă, în general, latura negativă este cea mai cunoscută și mai ușor de recunoscut, decât cea pozitivă.

Ambele, atât agresivitatea cât și violența sunt modalități de comunicare a individului în societate și intercomunicare între societăți. Sigur, agresivitatea poate fi intruzivă și distructivă dar poate fi și seductivă și insidioasă prin modurile sale de manifestare.

Așadar, agresivitatea și violența pot fi analizate luând în calcul teoriile biologice, sociale și psihologice, luate separat sau toate la un loc, dar întotdeauna se poate identifica o cauză cu efect declanșator. În găsirea și analizarea acestor fenomene, trebuie urmărite atât scopul, cât și modalitatea de manifestare, cine comite actele respective și către cine sunt îndreptate.



Note:
1 George Neamțu, Teorii privind violența, URL: http://jurnalspiritual.eu/teorii-privind-violenta-i/, accesat în 24.05.2018
2, 3 Ibidem

vineri, 13 iulie 2018

Mișcarea psihică în nemișcarea fizică din portretele lui Sorin Dumitrescu Mihăești



Regăsim în opera lui Sorin Dumitrescu Mihăești un fel de destrămare și dizolvare a figurilor și corpurilor umane, un transfer de energii, o fluidizare nu atât a gestului cât mai degrabă a atitudinii, un fel de mișcare psihică în nemișcarea fizică.


"Portret S011"
Însă, din toată opera autorului, portretele sunt neîndoios cele care fascinează cel mai mult privitorul impunând o atenție sporită. Acestea duc cu gândul la portretele lui Francis Bacon, din care lipsește, însă, grotescul și transfigurarea morbidă, majoritatea lucrărilor relevând o reală analiză psihologică a personajului și mai mult, o legătură vie, fluidă, biunivocă, a acestuia cu ambientul gândit ca societate. Cu puține excepții, portrete anonime se destramă și se recompun, conform unui flux de gânduri și reflecții ce definesc anumite caractere umane și situații. Stări profunde și trăiri din domeniul intangibilului uman ies la iveală într-o retorică vivace și destabilizatoare - pentru un necunoscător al psihicului uman. Ce pare, la o primă vedere, a fi un ansamblu ambiguu, nestructurat, se relevă a fi un univers eterogen de sentimente și trăiri, în continuă transformare și translatare. Dealtfel o anume precizie a tușei și a expresiei relevă fără dubiu un artist cu caracter hotărât și o gândire unitară și clară.

Chiar dacă gesturile și expresiile personajelor sunt reluate și rafinate prin multiple lucrări, există în spatele fiecărui gest, fiecărei atitudini, ceva specific și o intenție nouă, arătând infinitele stări și gânduri posibile, ce metamorfozează continuu. De altfel, arareori se poate vedea, în lucrările artistului, un discurs direcționat cursiv spre un singur scop, și niciodată nu se simte o stagnare ideatică, chiar dacă autorul revine asupra unor teme deja tratate anterior.
Ansamblul de gesturi și atitudini surprinse în lucrări dezvăluie un studiu aprofundat al universului interior al omului și al comportamentului său (studiile sociologice ale artistului confirmă și justifică acest lucru), și, cel mai probabil, exprimă stări și gânduri experimentate personal de către artist: nesiguranță, așteptare, bucurie, disperare, neputință, frustrare, concentrare, uitare și uitare de sine, uimire și revelație, durere, spaimă ș.a.m.d. Și chiar dacă specificul picturii este imaginea iar nu sunetul, unele personaje se „aud” cum urlă, oftează, exclamă, plâng.

Sorin Dumitrescu Mihăești tratează cu maximă atenție pozițiile corpului, expresivitatea mâinilor și privirea, specifice comunicării non-verbale: mâinile fac ele însele subiectul unor tablouri individuale, iar ochii unor personaje atrag hipnotic privitorul. Uneori, din compoziția portretului lipsesc ochii, alteori urechile, sau alte componente anatomice care sugerează comunicarea ori lipsa ori imposibilitatea ei, ori, chiar tocmai acestea sunt cel mai clar descrise, în contrast cu celelalte. În mai toate portretele, însă, există o pată de culoare, o tușă care face trecerea dinspre interiorul trupului către exteriorul lui, exprimând legătura biunivocă, dialectică dintre interior și exterior, dintre individ și societate.
"Portret R2"

Într-o varietate practic infinită de combinații, trăirile, sentimentele, gesturile și atitudinile se relevă publicului și totodată artistului însuși, în sensuri mereu noi și neașteptate, o încadrare definitivă fiind practic imposibilă. Această lume intangibilă și mereu schimbătoare, a interiorului uman profund, atrage prin misterul și promisiunea implicită de a devoala lucrurile ascunse.

Interesant este că, portretele lui Sorin Dumitrescu sunt căutate și apreciate mai mult de către publicul străin, poate și datorită culturii occidentale, care are o deschidere mai mare către persoanele „diferite”, (de exemplu, în cazul trăirilor extreme ce nu pot fi gestionate de unul singur, se acceptă deschis și se încurajează împărtășirea acestora și apelarea la personal medical specializat), pe când românii poartă încă în conștiință „rușinea” de a fi „altfel”, acest lucru fiind considerat un stigmat, ce trebuie păstrat în spațiul intim și care, în nici un caz, nu poate fi obiectul unui tablou pe perete. Aceste lucrări pot deveni incomode privitorului, dar nu într-atât încât să provoace repulsie, respingere puternică sau intoleranță, tocmai datorită fluidității ideatice sugerate, a celei compoziționale (structurile deschise ale craniului, corpului, în legătură cu mediul) și a paletei coloristice largi, în care nu domină culorile închise. În timp, faptele au dovedit că portretele sale sunt foarte apreciate de către public, ceea ce înseamnă că ele satisfac anumite nevoi individuale, sociale sau general umane.

În portrete, ca dealtfel în aproape toate lucrările artistului, policromia și utilizarea culorilor puternice, saturate creează senzația psihică de artificial, de tonicitate exacerbată, proprie acțiunii și mai puțin meditației (în ciuda subiectelor reflexive propuse), poate indica o caracteristică a societății actuale alienate, cuprinsă de agitația acaparării materialului, acum, imediat, aproape oricum și oricât.

Întreaga operă a artistului se constituie într-o solidă analiză psihosocială, în care omul, ca individ și ca membru al societății, este subiectul și obiectul de reflecție, asupra căruia Sorin Dumitrescu, dăruit cu inteligență și sensibilitate, se apleacă cu afecțiune și profundă înțelegere. Acest mod de a privi oamenii, fiecare cu individualitatea lui și de a-i trata cu respect, fără urmă de reticență, ură sau respingere, căutând să înțeleagă universul lor intim și sensul lor în viață și societate, ne face să credem că autorul vede viața ca un dar făcut omului, aceasta trebuind să fie apreciată și valorificată în întreaga ei diversitate și unitate de forme. Într-un fel, artistul oferă o terapie psihologică, inducând fenomenul de conștientizare a celor ce sunt și se petrec în interiorul omului și la nivelul relațiilor interumane, dar și o terapie socială prin conștientizarea aspectelor comune, normale și anormale, ale vieții de zi cu zi, respectiv tendințelor societății contemporane, reținând că, primul pas în rezolvarea problemelor este chiar conștientizarea lor. Punând omul în legătură cu sine și cu societatea, artistul sesizează diversitatea și pluralitatea și nu le respinge, ci le prezintă ca un fapt ce există și trebuie cunoscut și asimilat.

În încheiere, se poate spune că specificul operei lui Sorin Dumitrescu Mihăești constă în asamblarea osmotică dintre tematica abordată, atitudinea și trăirile transpuse în spațiul lucrărilor și tratarea plastică, într-o deplină sinceritate, conformă cu unicitatea personalității artistului și a contextului socio-cultural actual, aflat într-o continuă schimbare.


Surse imagini:
"Portret R2", URL: https://www.saatchiart.com/art/Painting-Portrait-R2/259211/3351693/view
"Portret S011", URL: https://www.saatchiart.com/art/Painting-Portrait-S-011/259211/3688242/view

luni, 9 iulie 2018

Festivalul Internațional Vară Magică, "VIOLONCELLISSSIMO 100"




"Debutul Festivalului Internațional Vară Magică va constitui o premieră în Europa. Cei mai buni o sută de violonceliști români vor participa la realizarea unui spectacol demn de Guinness Book. Practic, succesul pe care l-au avut, cu cinci ani în urmă, i-a determinat pe organizatori să meargă mai departe și să conceapă un scenariu cu o puternică încărcătură simbolică. Veniți din Timișoara, Cluj, Iași, București și Chișinău, tinerii vor intra pe scenă pe rând, pentru ca apoi, reuniți, să omagieze prin talentul lor Centenarul Marii Uniri de la 1918. (...)
În onoarea Centenarului, orchestrele care vor urca pe scena Ateneului Român, în cadrul Festivalului Internațional Vara Magică, desfasurat in perioada 11 iulie – 29 august, vor avea, simbolic, câte o sută de membri. Stagiunea va avea 12 concerte magice, iar deschiderea va fi făcută printr-un eveniment inedit și magnific – „Violoncellissimo 100” – sub bagheta maestrului Cristian Mandeal, susținut de cei mai buni violonceliști români, reunind școlile de violoncel din capitalele provinciilor istorice, marcând astfel Marea Unire, informeaza Lanto Communication."

Mai multe despre Violoncellissimo 100 aici:
https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-22551608-cristian-mandeal-dirijeaz-100-violonceli-scena-ateneului-romn.htm