FEȚELE VĂZUTE ȘI NEVĂZUTE ALE VIOLENȚEI, Arta și violența (3)

Violență sau nonviolență...

Și societățile contemporane pot avea viziuni diferite unele față de altele, privind ceea ce înseamnă violență, funcție de nivelul de dezvoltare socio-culturală specifică precum de și un set de valori tradiționale.

În artele vizuale, gestul lui Duchamp de a expune, în anul 1914, un pisoar - un obiect ready-made obișnuit, a constituit inițial un afront adus societății și artelor și un act de agresiune. Dar astăzi el este considerat un act de curaj, revoluționar în artă, care a marcat începutul epocii postmoderne. Așadar, unele demersuri artistice cu caracter de schimbare, care au precedat pe cele din societate sau au mers în tandem cu acestea, și considerate inițial agresive și chiar violente, au condus în final la un progres al societății. Deci noul, ineditul, neașteptatul, nemaivăzutul, asimilate la un moment dat cu acte de agresiune sau violență, pot constitui, uneori, un lucru bun, un factor de progres.

Marina Abramović

"Rhythm" 1974, URL: https://www.youtube.com/watch?time_continue=11&v=xTBkbseXfOQ&has_verified=1

Un caz cu totul aparte, îl reprezintă artista Marina Abramović, care în cursul performance-ului "Rhythm", timp de șase ore a permis publicului să acționeze asupra trupului său, producându-i răni fizice și traume psihice, de o violență excesivă, punând la dispoziți acestuia chiar și un pistol încărcat. În timpul acestor evenimente a fost înțepată, dezbrăcată, tăiată. Ajungând la paroxism, unul dintre spectatori putea chiar să o împuște, dacă nu ar fi fost dezarmat de alți spectatori. Libertatea a fost totală, anarhică, aparenta lipsă de rațiune și control a artistei fiind un îndemn pentru spectatori, cărora le-au fost trezite instincte atavice. Experimentul a demonstrat, printre altele, unde poate duce libertatea extremă și la ce poate conduce la nivel individual și de grup. Extinzând semnificațiile evenimentului, se poate concluziona că oricât de avansat ar fi nivelul de civilizație, acesta nu este o stavilă în producerea violențelor de tot felul, omul modern cedând destul de ușor instinctelor primare.

Omul, ca ființă complexă și contradictorie, deține valențe nelimitate pentru violență și violența face parte, incontestabil, din imaginarul colectiv specific, social, politic, istoric, relațional etc. Uneori aceasta rămâne în stare latentă, alteori se dezlănțuie și creează o serie întreagă de evenimente, de la mici drame cotidiene până la adevărate tragedii.

Revenind la o definire intuitivă a condițiilor de violență, putem spune că orice contravine interesului cuiva, persoană sau grup, de orice fel, poate fi considerat un act de agresiune asupra individului, grupului sau societății, ale căror reacții, conform legilor universale, se pot manifesta cu forță egală sau chiar mai mare, deci tot prin agresiune și violență.

În unele situații, când frustrările, furia și nemulțumirea ating cote insuportabile și creatorii pot lua atitudine împotriva unor violențe, prin literatură, prin artele vizuale sau prin orice altă formă de artă. Putem reține, printre altele, că orice deviere în funcționarea considerată normală a societății (social, politic, economic) poate fi considerată a fi un act de agresiune și violență asupra individului și societății.

În literatură, poate fi nominalizat pamfletul, ca agresiune asupra aproapelui sau a societății, acesta uzând de cuvânt și metaforă ca arme cu putere magică, ce stârnește atât râsul cât și plânsul, admirația și ura, dar în același timp, acesta poate stimula atitudinea critică în scopul ajustării devierilor în societate.

Un demers similar pamfletului îl constituie manifestul politic sau social în artele vizuale, arta constituind în cele din urmă o armă utilizată cu scopul de a sensibiliza indivizii și societatea, în vederea conștientizării unor fapte și situații anormale sau considerate anormale. 

Irina IOSIP