FEȚELE VĂZUTE ȘI NEVĂZUTE ALE VIOLENȚEI - Arta și violența (1)

 

De ce violență?

Din punct de vedere biologic [1], violența și agresivitatea fac parte din zestrea primordială a omului, care, nevoit să supraviețuiască trebuia să ucidă animalele pentru hrană și să-și îndepărteze sau chiar să-ți ucidă dușmanii, adică pe aceia care îi periclitau resursele de hrană. Sunt cunoscute în acest sens imaginile de vânat de pe pereții cavernelor.

S-a dovedit, în timp, că selecția naturală îi favorizează pe cei cu un comportament mai agresiv, mai violent, aceștia reușind să procure și păstreze resursele necesare vieții. Acest comportament dobândit s-a conservat în zestrea genetică a omului.

"Monster" by Zlatkovsky Mikhail M.(Russia), 
URL: http://1stsaltandpeppersalon.weebly.com/3nd-jury.html

O cauză a comportamentului agresiv se regăsește și în particularitățile funcționării sistemului nervos central (cu precădere a lobilor frontali și temporali, a căror disfuncționalitate explică nivelul mai ridicat de agresivitate și violență), dar și a celui limfatic. Procesele neurofiziologice sunt cele prin care organismul își asigură adaptarea pe plan intern și extern, în sensul că agresivitatea reprezintă un mod extrem de adaptare, care stă la baza stărilor emoționale negative, de furie și de ură. Procesele neurofiziologice acționând în diversele contexte specifice de sănătate a întregului organism, conferă caracterul de unicitate fiecărui om.

Sistemul endocrin, joacă și el un rol în agresivitate, cantitățile peste normal de testosteron determinând manifestări de agresivitate ale omului, datorită acestuia, bărbații fiind mai agresivi decât femeile.

Din punct de vedere sociologic [2], stresul la nivel individual, determinat de factori precum șomajul, sărăcia, izolare socială sau supraaglomerația poate determina apariția actelor de violență, dar în același timp acesta reprezintă un factor de adaptare la factorii externi perturbatori. În acest context,  pot fi aduse exemple de violență precum cele manifestate în timpul revoltelor, războaielor, protestelor ș.a.m.d.

În mediul familial sau între familie și societate, în condițiile inexistenței unui echilibru în relațiile dintre membrii (schimb de resurse, sentimente conform cu așteptările acestora), se pot produce acte de agresiune. Un caz special în aceasta situație îl reprezintă poziția dominatoare și controlul pe care le exercită bărbatul asupra femeii, situație considerată, adesea, îndreptățită de către susținătorii patriarhatului și chiar acceptată de către societate și stat, ca fiind normală. Însuși statul, pentru a evita relația directă cu toți membrii societății, preferă să relaționeze direct numai cu capii de familie, fiind desemnați acestui scop, în general, bărbații adulți din cadrul familiei. În acest context general defavorabil femeii, pot fi amintite mișcările feministe pentru dobândirea și apărarea drepturilor de parteneri egali în societate , care au avut un corespondent și în artă în diverse momente menționate în istoria artei.

Din punct de vedere psihologic [3], se pot deosebi teorii prin care se justifică apariția agresivității și violenței. Teoria psihanalitică – găsește printre cauze: tulburările de personalitate, mecanismele de negare, narcisismul, traume din familie etc., teoriile influențelor situaționale ce consideră că agresivitatea are un caracter dobândit și reprezintă un răspuns la factorii situaționali, la condițiile concrete ale mediului înconjurător, teoria reglării afective – prin agresivitate oamenii se descarcă, îmbunătățindu-și starea afectivă și teoria învățării sociale – agresivitatea este învățată în mod direct din experiența personală sau prin observare și imitare.

Indiferent care sunt cauzele ce determină agresivitatea și violența, biologice sau sociale, psihologice sau cumulate, efectul acestora asupra indivizilor, societății sau a persoanei însăși poate avea și o latură pozitivă, chiar dacă, în general, latura negativă este cea mai cunoscută și mai ușor de recunoscut, decât cea pozitivă.

Ambele, atât agresivitatea cât și violența sunt modalități de comunicare a individului în societate și intercomunicare între societăți. Sigur, agresivitatea poate fi intruzivă și distructivă dar poate fi și seductivă și insidioasă prin modurile sale de manifestare.

Așadar, agresivitatea și violența pot fi analizate luând în calcul teoriile biologice, sociale și psihologice, luate separat sau toate la un loc, dar întotdeauna se poate identifica o cauză cu efect declanșator. În găsirea și analizarea acestor fenomene, trebuie urmărite atât scopul, cât și modalitatea de manifestare, cine comite actele respective și către cine sunt îndreptate.

Irina IOSIP

Note:
1 George Neamțu, Teorii privind violența, URL: http://jurnalspiritual.eu/teorii-privind-violenta-i/, accesat în 24.05.2018
2, 3 Ibidem