O expoziție interogație: "Cum a fost posibil?"

„De ce s-a întâmplat așa? De ce nu ai ales altfel? De ce nu ai făcut mai mult?...”

Istoria umanității a demonstrat că, ciclic, evenimentele se repetă, evident cu alți interpreți și în alt context, dar cu aceleași efecte devastatoare. În context, întrebarea suplimentară ce se impune este: se va mai repeta acest dezastru care a distrus nu numai vieți, demnitate umană, relații umane ci și un mod de a vedea lumea ?

Deci, CÂT, CUM și CE FACEM noi azi pentru a preîntâmpina producerea unor astfel de evenimente pe viitor? 

Autorii prezenți în expoziția ce a avut loc la Căminul Artei, sub titlul "Cum a fost posibil? Holocaustul evreilor din România", nu propun răspunsuri, ci sub imperiul celor văzute în cadrul seminarului "HOLOCAUSTUL" impun, prin mijloacele specifice, aceleași întrebări care au frământat generații. Întrebări puse în fel și chip, privind un timp trecut dar nu îndeajus de îndepărtat pentru a nu isca încă multă durere, căci supraviețuitori sunt încă printre noi.

Expoziția se detașează de contextul obișnuinței printr-o abordare modernă, care dă o fluiditate și complexitate suplimentară discursului colectiv, deoarece fiecare lucrare este însoțită de un text al autorului în care acesta își argumentează și detaliază conceptul. Iată mai jos numai câteva exemplificări:

  Ionuț Barbu: „...Mai presus de durerea fizică, umilința a torturat cel mai mult”

Răsvan Anghelache: „...tren al morții...Cât de mult poate o persoană suporta privarea și suferința insuportabilă, cauzată de mâna altora?...Cum era să ai forța să trăiești când moartea era singura scăpare din acel Iad?...”

Andrei Părăușanu: „...Istoria este plină de exemple în care oamenii sunt judecați și se judecă pe baza naționalității, a rasei, a religiei, ceea ce este întru totul absurd. Niciun individ nu trebuie judecat după astfel de criterii, ci după dimensiunea faptelor sale....”

Melania Bărbulescu: „...oamenii și-au pierdut identitatea, au devenit anonimi, simple numere. Dacă putem câtuși de puțin ajuta prin intermediul artei, atunci trebuie să ne implicăm.”

Iulia Sișu: „De ce s-a întâmplat așa ? De ce nu ai ales altfel ? De ce nu ai făcut mai mult ?...”

Sarah Einik: „...Fiind un geamăn, când ajungeai în lagăr și erai selectat de doctori în baraca specială pentru experimente, acest lucru însemna ... să primești cazare și mâncare relativ mai bună, dar ai fi fost supus unor operații inimaginabile .. povestea doctorilor care au jurat să îngrijească și să vindece, însă au trecut de partea întunecată.”

   

Irina IOSIP (text și credit foto)