Lume, lume multă, vorbă românească, ungurească, moldovenească, explicaţii în engleză, aparate de fotografiat sau de filmat.
Fiecare, are nu are nevoie de ceva, întreabă, dar pe măsură ce vin răspunsurile, curiozitatea îl dovedeşte pe cel plictisit şi iar mai pune o întrebare, şi iacă aşa se face că pleacă acasă cu cel puţin un mic obiect de dăruit.
Negustori ce se fălesc cu marfa lor dar şi tineri timizi, cu studii de arte oferind spre vânzare obiecte cu influenţe tradiţionale, dar mai ales, icoane şi obiecte de cult.
Pe muzică lăutărească de Gorj, ochii licăresc şi gura se umezeşte de pofte în Postul Paştilor, la vederea bucăţilor de ceafă de porc sau chişcă, cârnaţilor sau caşcavalului afumat, ce merg numai bine cu puţintică ţuică sau pălincă.
Halviţă, turtă dulce, cozonaci, kurtos kalaks, miere, mere trecute prin zahăr, sunt de toate pentru toate vârstele dar mai ales pentru copiii ce-şi cer dulciul preferat.
Obiecte de trebuinţă sau de netrebuinţă, de utilitate sau de podoabă pentru casă sau om: măsuţe şi scăunele din lemn, oale, ulcele şi străchini, linguri şi linguroaie, covoare şi blăni de oaie, trăistuţe din lână vopsită în casă, articole de pielărie, mobilier pictat, păpuşele din lână, pănuşi sau cu cap de porţelan, icoane pe lemn, sticlă sau piatră, prăznicare, cruci şi cruciuliţe, ouă încondeiate, ocarine, oboaie, fluiere şi mandoline, ii şi alte haine din pânză de casă, cazane de făcut ţuică alături de care se înfoaie fuste colorate şi se apleacă pălării cu boruri largi.
Obiectele de artă tradiţională românească dar şi unele după meşteşug învăţat pe alte meleaguri, precum săpunurile lânoase (săpunuri de casă, parfumate, învelite în lână ţesută), toate au frumuseţea şi o utilitate a lor.
Chiar şi o scurtă vizită aici, este un câştig pentru inima şi spiritul românesc, în dauna obiectelor "sclipicioase" de pe la târgurile centrale din oraş.
Irina IOSIP
Postări
