În peştera Coliboaia din Munţii Bihor, acum câțiva ani, au fost descoperite cele mai vechi picturi rupestre din zona central europeană, având o vechime între 23.000 ani şi 35.000 ani, fapt certificat de Federaţia Română de Speologie prin studiul ştiinţific al peşterilor şi de Jean Clottes - expert în artă preistorică, care lucrează cu UNESCO.
Peștera
se află pe Valea Sighiștelului la 5 km amonte de localitatea cu
același nume din Crișana, Bihor, la 560 m altitudine, aproape de
Peștera Măgura. Acolo se poate ajunge urmând drumul
județean din municipiul Beiuș la Sighiștel, de unde, se urcă pe valea
Sighiștelului încă 5 km. Peștera nu se află în în circuitul turistic,
interiorul fiind foarte accidentat și spălat de viituri. În plus, pentru
a se ajunge la desene, trebuie străbătută o zonă acoperită de apă.
Așadar, chiar și aflată în circuitul turistic semnalizat, călătoria
turistului se încheie în fața întrării închise.
De culoare neagră, desenele schițează în cărbune, oameni, păsări și
animale, inclusiv un bivol, un
cal, capete de urs și chiar bizoni din perioadele preistorice şi
rinoceri păroși, animale dispărute astăzi. Pe solul peșterii s-au găsit
oase de urși de peșteră (și ei dispăruți la ora actuală), care au
zgâriat pereții, deteriorând desenele.
Specialistul Clottes a
precizat că aceasta este o descoperire "majoră" iar "autenticitatea
acesteia este sigură". Deci avem de-a face cu un eveniment de
importanţă naţională şi internaţională.
De
la descoperite, autoritățile au făcut un prim pas: peștera, dovedită ca
fiind de importanță științifică, a devenit patrimoniu UNESCO. Dar,
depinde de autorităţile româneşti cum gestioanează şi valorifica această
descoperire pe termen lung, din punct de vedere istoric, artistic,
turistic, științific ș.a.m.d. Aceste descoperiri, sunt mai întâi
patrimoniul României, care trebuie valorificat și făcut cunoscut nouă
tuturor. În acest sens, nu este suficient ca peștera să fie semnalată în
presă sau pe anumite website-uriar ci ar fi necesar cel puțin un spațiu
adiacent, în care ar putea fi vizionate expuneri video, care, fiind în
secolul tehnologiei IT avansate, să simuleze chiar spațiul virtual al
peșterii.
Spre
comparaţie şi ca exemplu de recunoaştere a unor valori similare şi mod
de gestionare și punere în valoare a lor, cu bune şi cu rele, privim
spre Spania.
Peştera Altamira din nordul Cantabriei este
renumită pentru cei 21 de bizoni pictaţi în roşu şi negru. Supranumită
şi „Capela Sixtină a Artei Paleolitice” a fost declarată patrimoniu
mondial UNESCO, încă din anul 1985. Chiar și supradenumirea peșterii
arată interesul și importanța ce i se dă în plan științific și turistic.
O denumire bine gândită atrage ineresul și crește importanța
obiectivului în sine.
Pictirile sunt estimate a fi vechi de numai 14.000 – 20.000 ani și
mult mai noi decât cele de la Coliboaia, chiar dacă sunt mai complexe și
colorate.
Descoperit în 1868, complexul peşterii a devenit un
magnet turistic, iar din 1970 a fost vizitat zilnic de 3.000 persoane.
Însă picturile s-au deteriorat în timp datorită schimbărilor de
temperatură, umezeală şi lumină cauzate de vizitatori, astfel încât,
între 1982 şi 2002, peştera a fost închisă publicului. Ca urmare, o
replică a peşterii a fost construită într-un muzeu, în anul 2001.
În ciuda recomandărilor specialiştilor, peștera s-a redeschis, având în
vedere valoarea sa turistică, conform spuselor preşedintelui regiunii
Cantabria, Miguel Angel Revilla. Acesta a precizat că, la un moment dat,
s-a aflat în situaţia delicată de a refuza permisiunea de vizitare a
peşterii preşedintelui francez Jacques Chirac şi preşedintelui
Mexicului, Felipe Calderon.
Organizarea administrativă și
necesitățile turistice și economice ale zonei, au determinat ca o
comisie să stabilească reguli privind numărul de oameni ce o pot vizita
zilnic. Așadar, chiar dacă vizitele trebuie să fie programate, peștera
rămâne deschisă publicului.
Irina IOSIP