Cristina Talpan: MITUL PEȘTERII

 

MITUL PEȘTERII

Considerații imagistico-filosofice

Arta rupestră este o formă de expresie artistică fascinantă pentru multe generații de-a lungul secolelor întrucât a fost o metodă de comunicare ce a facilitat accesul la valorile societății străvechi oferind oamenilor posibilitatea conectării cu rădăcinile cele mai adânci ale civilizației universale. Din această perspectivă, imaginile specifice artei rupestre realizate de Tudor Andrei Ostafie sunt o fereastră unică deschisă către culturile și societățile primitive care au locuit planeta noastră cu mii de ani în urmă, o formă de conexiune vizuală care dezvăluie felul în care artistul a reușit să exprime trăirea unor momente de viață personală aflate în legătură cu amintirile proprii, credințele și relația sa cu mediul înconjurător. Prin intermediul lor, el se transpune în ipostaza creatorului primitiv iar gravurile sale sunt mărturii tăcute, dar elocvente despre ființarea proprie, despre credințele, dorințele și experiențele sale în raport cu natura.

Printre cele mai spectaculoase caracteristici ale acestor gravuri realizate de către Tudor remarcăm, pe de o parte, simțul realist al reprezentării, iar pe de altă parte capacitatea lor de a îmbrăca vesmântul trecutului, de a transcede timpul și de a oferi un model pentru acțiunea ce vizează actul de reinterpretare, sintetizare și abordare artistică în manieră critică specifică timpului prezent. Tudor Ostafie mărturisea faptul că și-a dorit să fie continuatorul artistului rupestru, cel care duce la bun sfârșit opera de conturare a animalului primitiv pe baza poveștilor despre vânătoare, magie, ritualuri și credințe ale strămoșilor.

Contemplând frumusețea imaginilor nu se poate să nu observăm îndemânarea, atenția la detaliu și dexteritatea uimitoare a artistului care simte provocarea interpretării picturilor rupestre astfel încât fiecare figură, fiecare linie, fiecare culoare are un sens, o poveste de spus. Printr-o analiză meticuloasă, putem dezvălui mesajele ascunse în pereții peșterilor dar și cunoștințele, miturile ori tradițiile din istoria unei comunități umane.

Explorând arta rupestră, Tudor Ostafie parcurge o călătorie în timp, pornește într-o adevărată aventură care îi permite să cunoască și să înțeleagă nu doar legătura dintre trecut și expresia artistică, ci și conexiunea dintre ființele umane și mediul lor natural care i-a oferit o perspectivă fascinantă asupra vieții. Este, deopotrivă, o reamintire a fragilității umane și a puterii noastre ca specie în fața mediului înconjurător și o invitație la reflecție asupra relației omului creator cu adevărul și frumosul dezvăluite treptat, pe parcursul evoluției culturii umane.

Animalele gravate – ursul, bizonul, cerbul și calul - pot fi considerate simboluri ale puterii sau ale zeităților. Culorile folosite pentru a umple conturul imaginii create, precum roșul sau ocrul, au semnificații simbolice și pot fi puse în legătură cu viața și moartea. Prin intermediul lor artistul comunică o stare de spirit caracteristică momentelor de introspecție personală, de visare ori de meditație, sau tensiunilor interioare generate de frici ascunse ori de necunoscut. A vedea lumea prin ochii strămoșilor a reprezentat un scop al demersului creator al artistului care și-a propus parcă să ne conecteze cu expresia artistică a primelor manifestări de creativitate ce ilustrează identitatea umană din timpuri imemoriale.

Gravurile lui Tudor Ostafie obținute prin combinații de alb - roșu - negru ori albastru – negru au o încărcătură emoțională aparte prin faptul că se constituie într-o invitație la reflecție asupra propriei noastre existențe. Ele ne conectează la rădăcinile noastre cele mai adânci și ne amintesc faptul că suntem parte dintr-o poveste mult mai mare și mai complexă ce dezvăluie rolul creativității omului și modul în care acesta comunică folosind arta. Imaginile întăresc ideea că nevoia de exprimare și căutarea transcendenței sunt inerente condiției umane, că simbolurile și semnele rupestre pot fi considerate punctul de plecare al scrierii, al transmiterii cunoștințelor dobândite în contact cu lumea din jur. Artistul nu a reinterpretat picturile rupestre doar din perspectivă estetică, decorativă ori simbolică, ci a căutat să descopere valoarea lor în sistemul de comunicare și dobândire a cunoașterii.

Animalul primitiv denotă forță, autoritate și putere iar pictorul, asemeni unui vânător reușește să-l înlănțuie prin reprezentarea pe albul nesfârșit al cartonului, într-un cadru lipsit de peisaj, dar cu un simț profund al responsabilității față de frumusețea izvorâtă din conturul acestor forțe create de natură. Prin aceasta, artistul Tudor Andrei Ostafie ne facilitează intrarea într-o lume plină de mister și fascinație care ne amintește permanent universalitatea artei și ne impune respect față de moștenirea culturală.

Cercetările istorice, antropologice și arheologice întreprinse de Leroi-Gourhan ori Laming-Emperaire au dovedit existența a două grupuri de animale rupestre care au semnificații mitologice și care au fost identificate în picturile paleoliticului: grupul solar format din cal – căprioară – ren (reînnoirea anuală a coarnelor renului sau căpriorului se leagă de soare și de ciclul său anual) și grupul lunar format din taur – urs - bizon – rinocer – mamut (având cornul sau colțul în formă de semilună). Peștera în care au fost reprezentate animalele nu a fost considerată un context cazual, ci este un simbol al ,,Marii Mame”, motiv pentru care figurile de animale capătă sens datorită poziției lor în acest spațiu. Cavernele sunt frecvent traversate de râuri din care, potrivit credinței preistorice, ies stelele în fiecare zi, în fiecare lună și în fiecare an și la care se întorc la apusul lor.

Aceste idei privind mișcarea aparentă a stelelor care par să iasă sau să intre în apă sau în golurile pământului în fiecare zi, adică în pântecele ,,Marii Mame”, au făcut ca omul primitiv să picteze multe crăpături și găuri ale peșterilor ori să plaseze în aceste zone figuri animaliere care ies din umbră, din adâncuri și care sunt puse în legătură cu astrele. Astfel de imagini construiesc ideea de „pântece materne”, „sursă de viață” ori ,,sursă de cunoaștere”.

Din această perspectivă poate fi sesizată conexiunea dintre Mitul peșterii prezent într-unul dintre dialogurile cărții a VII a a Republicii lui Platon și reprezentările grafice ale animalelor paleolitice în viziunea artistului Tudor Andrei Ostafie. Alături de acesta s-a aflat Ana Maria Alexoaie Conache, autoarea conceptului expozițional, care a îmbinat lumea pământeană, materială marcată de spiritul și forța animalului cu lumea ideilor cuprinsă într-o instalație intitulată ,,Îngerii”.

Alegoria peșterii este o încercare a celor doi artiști de a dezvălui metoda care trebuie urmată și cum trebuie să acționeze omul folosind o astfel de metodă în fața semenilor săi pentru a-i face, mai întâi, să înțeleagă că există un adevăr care nu este acea realitate de zi cu zi și, în al doilea rând, că trebuie străbătută o cale anevoioasă pentru a te înălța spiritual și a ajunge la cunoașterea adevărată a lucrurilor. Fiecare dintre personajele cheie ale ansamblului expozițional – îngerul și animalul primitiv – poate fi identificat în interpretarea mitului peșterii în ipostaze obiectuale diferite – instalație și grafică - dar acționează împreună spre a dezvălui cunoașterea.

Animalele primitive - bizonul, ursul, cerbul și calul - care sunt îngrădite prin reprezentarea pe zidul cavernei, așa cum prizonierii lui Platon au fost captivi încă din copilărie cu picioarele și gâtul înlănțuite, trebuie să rămână acolo și să privească numai în fața lor, pentru că lanțurile îi împiedică să întoarcă capul. Ei văd doar în întuneric obiectele care li se arată și sunt expresia omului care nu are cunoștințe despre lucruri și care se lasă ghidat de umbre, de aparențe și nu după rațiune. În schimb, îngerii sunt forța înălțătoare a omului care străbate panta ce duce către iesire, spre soarele din afara peșterii. Din această perspectivă, principiile pe care le reprezintă creațiile celor doi artiști și relațiile de opoziție stabilite între cele două forme de artă pot fi interpretate ca aluzii la dualitatea Universului: Cer – Pământ, soare - lună, ori a evenimentelor cotidiene precum succesiunea zilelor și nopților, vara și iarna care au fost reproduse mimetic în spațiul spiritual și care au exercitat o influență importantă asupra dezvoltării și codificării sistemelor de credințe.

Proiectul expozițional intitulat ,,Mitul peșterii” reflectă un parcurs ideatic spre dezvăluirea Adevărului lumii care este un drum în libertate, o ridicare a individului din stadiul primar al ignoranței animalice către lumea eternă a ideilor. Îngerii sunt un etalon al ascensiunii și contemplării lucrurilor care aduc superioritatea cunoașterii spirituale a tărâmului inteligibil, acele suflete care văd lumina și astfel pot înțelege Adevărul. Totodată chipurile de îngeri aduc în lumea reală elemente ale iraționalului prin asocierea umanului și divinului ori a formelor și culorilor care, în pictură, își asumă rolul de imagini duble așa cum se întâmplă în lumea inconștientului.

Artista Ana Maria Alexoaie Conache creează aripile îngerilor din pensule atașate imaginilor fotografice peste care a intervenit cromatic realizând, prin tehnica reinterpretării imaginii, acele simple umbre din peșteră pe care le depășește pentru a accede la un nivel superior de înțelegerte a realității. Această practică este o expresie a aspirației ascunse a artistei de a se raporta la toate celelalte ființări și de a căuta sensul adânc al existenței prin folosirea rațiunii care îi permite saltul către divin. Chipurile angelice prezente în instalație poartă cu sine, pe parte opusă imaginii, citate despre creatori și creație oferindu-ne astfel o lume idealizată și senzuală, un prim plan aparent care ascunde forța rațiunii artistei și puterea acesteia de a rupe lanțurile neștiinței și ignoranței oferind modele de gândire, de ființare și de relaționare.

Creațiile celor doi tineri artiști – prieteni, Tudor Andrei Ostafie și Ana – Maria Alexoaie Conache reprezintă o invitație la o călătorie presărată cu alegorii, încifrări ori teste multiple prin care omul spectator poate fi temeinic valorizat descoperindu-se pe sine și în sine. Este realitatea care cuprinde deopotrivă lumea sensibilă, a simțurilor dar și lumea ideilor și a conceptelor inteligibile.

Prof. dr. Cristina Talpan