"CUM E SACUL aşa-i şi PETECUL", Clubul Caricaturiştilor "Sorin Postolache", Bucureşti

Ca la orice sfârşit de an, de nouă ani încoace, caricaturiştii români s-au reunit în expoziţia anuală a Clubului Caricaturiştilor „Sorin Postolache”, cu sediul la Pizzeria „Cuptorul cu lemne”, prin amabilitatea şi cu ajutorul domnului Vlădăreanu, patronul stabilimentului respectiv, iar ca un remember, şi cu ajutorul Primăriei Sectorului 2.

Participanţii din acest an, într-o ordine alfabetică a numelor (iar lucrările în succesiunea corespunzătoare a acestora), sunt: Albert Poch, Aurel Ştefan Alexandrescu, Costel Pătrăşcan, Cristian Marcu, Cristian Mihăilescu, Cristian Topan, Doru Axinte, Eugen Mirea, Florian-Doru Crihană, Irina Iosip, Iulian Pena-Pai, Julian Radu, Leonte Năstase, Mihai Pânzaru-Pim, Mihai Boacă, Mihai Stănescu, Nicolae Ioniţă, Nicolae Lengher, Octavian Bour, Octavian Covaci, Ovidiu Ambrozie Bortă, Puiu Găzdaru, Romeo Răileanu, Silviu Turculeţ şi Tatiana Dumitrescu.

Sunt prezente stiluri şi mai ales abordări diferite, pe teme actuale sau mereu de actualitate, în lucrări de grafică/pictură satirică şi, inedit, în lucrări de sculptură-modelaj.

Expoziţia reflectă starea caricaturii şi caricaturistului contemporan român, modelate de actuala conjunctură socio-politică. Puţini au fost aceea care s-au desprins complet din mrejele momentului acut.

Caricaturiştii vorbesc puţin acum, îngânduraţi. Nu mai este forfota de odinioară, bucuria revederii şi nici plăcerea împărtăşirii noutăţilor competiţionale.

Situaţia generală a fost surprinsă cu luciditate şi gentileţe de către domnul Tudor Octavian prin cele câteva cuvinte rostite la vernisaj:

„A rămas ceea ce este mai important ... un soi de sentiment de conjuraţie culturală, care a funcţionat de când e lumea ... afinităţi prin selecţie. Ne adunăm nu pentru că neapărat ne iubim, ci pentru că nu ne mai potrivim cu ceilalţi. Nepotrivirea generală ne aduce într-un loc, şi într-un fel ne obligă la afecţiune, pentru că noi suntem singurii care ne-am mai rămas. Noi ne-am rămas nouă.

...

Va veni o vreme când caricatura va fi recuperată în chip major aşa cum este în toată lumea, în ceea ce se numeşte spiritualitatea unei ţări.”

 

Irina IOSIP (text și credit foto)

(N.A.: sunt prezentate numai o parte a lucrărilor aflate în expoziţie)
     

Prima Bienală de Artă Contemporană Românească din Voivodina, Novi Sad

  

Treisprezece artişti plastici plus unul şi-au unit forţele artistice şi, cu sprijinul Revistei de Ştiinţă şi Artă în Tranziţie „Europa”, au deschis drumul Bienalei de Artă Contemporană Românească din Voivodina.

 Aceştia sunt: Doru Bosiok (Art Director al Revistei „Europa”) şi Valentina Broştean, Aurel Dolinga, Simona Dolinga, Viorel Flora, Draga Kokotović, Petru Marina, Daniela & Dominica Morariu, Carmen Pintor, Ionel Popovici, Emil Sfera, Daniel Susa, Laura Todoran, Traian Todoran.

 În cuvântul său de deschidere la vernisaj, Directorul revistei, scriitorul Pavel Gătăianţu, a menţionat următoarele:

“Salonul de arte plastice, expoziţie a minorităţii române din Provincia Autonomă Voivodina, este prima de acest gen organizată în spaţiul nostru cultural. În anii nouăzeci ai secolului trecut, am organizat o expoziţie similară,  dar în Cluj-Napoca, România.

Artiştii plastici sunt formaţi profesional la Academiile din Belgrad, Bucureşti, Novi Sad şi Timişoara. Când este vorba de vârstele pictorilor, ei aparţin tuturor generaţiilor.

...
Am organizat această expoziţie de grup pentru a prezenta iubitorilor de frumos ce se întâmplă în rândurile artiştilor de origine română, deci, cu un caracter informativ pe de o parte, iar pe de alta - de a da un imbold creatorilor pentru a rezista în aceste vremuri de criză, când nu este uşor nici să pictezi, nici să ai expoziţii individuale.
Am rămas surprins de diversitatea stilurilor şi temelor abordate pe pânzele artiştilor, creaţii care dovedesc în egală măsură cunoaşterea metodelor tradiţionale şi inovative.”

La sfârşit de an, câteva cuvinte despre umor şi artă

În acest an multe concursuri de grafică satirică şi-au întrerupt activitatea, sperăm pentru puţin timp. Recesiunea nu iartă nici o zonă de manifestare a societăţii. 

Acum însă, este nevoie mai mult decât oricând de concentrare, de energiile creeatoare, dar mai ales de curăţenie morală şi culturală.

Caricaturiştii şi epigramiştii îşi ascut condeiele, iar dacă nu mai au posibilitatea de exprimare prin presa scrisă care şi-a redus mult activitatea, acumulează energii pentru concretizări viitoare. 

Gândul şi atitudinea mobilizatoare specifice creatorilor de umor condensate în imagini şi cuvinte potrivite vremurilor se impune acum a fi captate pentru accesul larg al întregiii societăţi.
 

Vorbim cu domnul Nicolae Petrache, organizatorul principal şi Directorul Festivalului Naţional de Umor „Revelionul Caricaturiştilor” şi al Concursului Internaţional de Caricatură” - Urziceni, Romania, despre umor şi artă.
 

An de an, tematica concursurilor naţionale sau internaţionale se îmbogăţeşte cu noi teme interesante. Acestea sunt de fapt idei lansate spre dezbatere, întrebări pe care ni le punem fiecare, poate.
 

Domnule Petrache, care este secretul laboratorului de concepere a temelor de concurs ?  

“Nu este un secret ! In general temele lansate sunt strict legate de ceea ce se întampla în viaţa de zi cu zi, fie că vorbim de social, politic, cultural, sport ... Am observat că moravul din orice domeniu este cel mai des intalnit în temele lansate. Chiar eu am folosit la concursul de anul trecut o tema pe aceasta linie : “O tempora, o mores !” A fost foarte bine primită de concurenţi şi am putut să văd foarte multe lucrări de-a dreptul senzationale!”
 

Sunt teme ce consideraţi că ar fi necesar a fi abordate şi de ce ? Dar răspunsurile primite până acum prin lucrările intrate în concurs, consideraţi că au satisfăcut sau dezbătut în mod satisfăcător tema propusă ? 

“Orice tema abordată este binevenită ! Ca organizator al unui astfel de concurs am avut ocazia să văd cât de departe (în profunzime) poate ajunge o minte ageră pe orice temă dată. Dacă mintea aceasta este ajutată şi de un desen bun atunci putem vorbi de artă ! 

În general concurenţii răspund la temă (majoritatea), spun aceasta din proprie experienţă, iar cei care răspund, surprind de multe ori prin abordarea temei din unghiuri care te surprind plăcut, pentru că, de multe ori, ca organizator, chiar nu te gândeşti că putea fi abordată şi aşa tema…”
 

Ce gen de umor aţi constatat că este mai prezent în concursuri, din punct de vedere al modului de abordare a temei ? Umorul de situaţie, filozofic sau politic etc. 

“Parcă mai mult umorul de situaţie! ... Dar nici prezenţa umorului filozofic sau politic nu este de neglijat …”
 

De ce credeţi că sunt atât de puţine femei creatoare de umor ? Este o întrebare care circulă atât în mediile de femei de caricatură cât şi în cele de bărbaţi. Nu ştiu de ce există o separare pe sexe, dar ea există aici ca şi în lumea politică sau în alte domenii de activitate ale societăţii. Care este ponderea femeilor în participarea la concursuri ?  

“Da, participarea femeilor este destul de slabă în manifestările de acest gen. Poate 1%, maxim 1,5 %, din ceea ce am constatat eu … De ce sunt atat de puţine? … Îmi vine în gând fapul că majoritatea femeilor gătesc (dacă nu toate), dar cei mai buni bucătari sunt bărbaţii !”
 

Iată un punct de vedere ce ar putea deschide o nouă temă de discuţie cu interlocuitorii noştrii, evident existând opinii diferite pe acest subiect.
 

Continuăm ...
 

Majoritatea concursurilor se desfăşoară în timpul anotimpurilor calde. În aceste perioade creşte volumul de muncă al caricaturistului. De multe ori acesta trebuie să aleagă în a participa la unul sau altul dintre evenimente.  

Concursul Dvs. face excepţie de la regulă. Este unic ca format în România, spectacolul creatorilor de umor este completat cu un spectacol oferit de actori şi interpreţi cu renume sau formaţii cunoscute şi de ... o masă cu mâncare bună. Un revelion în toată regula, ce asigură energie atât pentru spirit cât şi pentru trup. 

“Da, aşa este, suntem probabil ultimul Festival din an (în ţară), de regulă se ţine de Sf. Andrei, în noiembrie, (iar când sunt alegeri, în decembrie); iar denumirea de “Revelionul Caricaturistilor” este preluată de la unul dintre participanţi, care după ce s-a încheiat a doua editţe (este vorba de PIM, în urmă cu 14 ani) a comentat: “Bă, a fost ca la revelion”. Aşa s-a ajuns la nume, apoi încet, încet, am completat cu epigramă, umor scris, muzică, spectacol şi elementele necesare unui revelion, inclusiv obiceiuri, încât cei care plecau de la festival intrau în atmosfera de sărbătoare şi urau “La mulţi ani şi sărbători fericite” deja din luna noiembrie …”
 

Având în vedere vremurile, cum îi vedeţi devenirea în viitorul apropiat ?  

“Oooo! ... Nimic bun de spus! ... Nu stiu! ... Totul depinde de finanţare!... Şi după cum văd eu, lucrurile nu sunt deloc pe roze. Dar mi-ar plăcea să pot face măcar încă o ediţie a “Revelionului Caricaturistilor” …vara !” 

Vă urăm să aveţi parte de acum în colo de încă multe ediţii cel puţin tot atât de reuşite. 
“Multumesc frumos!... Dacă va fi aşa, veţi afla cu siguranţă.”

Vă rog să vă gândiţi la o întrebare pe care aţi fi dorit să vi-o punem şi să răspundeţi la ea.
“Întrebare: În ce categorie aţi include lucrările premiate sau cele care v-au plăcut mult ? 

Răspuns: În categoria ARTĂ!”

Trebuie să menţionăm că domnul Petrache este un cunoscut colecţionar de artă, deţinând o valoroasă colecţie, din care fac parte nume mari ale artei româneşti precum: Pallady, Piliuţă, Musceleanu, Pacea, Ciucurencu, Baba, Negreni, Stork (Cecilia), Brădean, Vasile Grigore, Harsia, Cumpană etc.
 

Începând cu 15 ianuarie 2011, la Centrul Cultural "Ionel Perlea" din Slobozia, vizitatorii vor avea parte de un regal de artă, putând admira timp de o lună unele dintre comorile colecţiei sale.

Irina IOSIP

    

Lisandru NEAMŢU, cu expoziţia " LISANDRU / 40 - His Master's Voice " şi lansarea cărţii "ANTROPOVESTIRI" la Centrul Artelor Vizuale, Bucureşti

  

Vernisaj Expoziţie "LISANDRU / 40 şi lansare de carte "ANTROPOVESTIRI", marţi 7 decembrie 2010, ora 18

Seară de poezie cu Anca Sigartău, joi 9 decembrie 2010, ora 19

Seară de poveşti cu Anca Sigartau, sâmbătă 11 decembrie 2010, ora 19

Avant'n'gard şi Anca Sigartău - Colinde şi Psalmi, miercuri 15 decembrie 2010, ora 18

Masă rotundă cu tema "Vocea interioară în creaţie", joi 16 decembrie 2010, ora 18

"Criza în oglindă", Puiu Găzdaru, la Clubul Caricaturiştilor "Sorin Postolache", Bucureşti

Se spune că Puiu Găzdaru este unul dintre "câinii de pază ai democraţiei", nume sub care a fost onorat cu premiul I de către Clubul Român de Presă, în anul 2006. Caricatura sa, ultractuală prin tematică, linie grafică, mesaj şi tehnică de lucru, amprentează presa scrisă de ani buni. A publicat  la "Jurnalul Naţional", "Curierul de Vâlcea", "Urzica", Moftul Roman". Plai cu Boi", "Jurnalul de Dâmboviţa", iar în prezent lucrează la "Gardianul".

De altfel, este unul dintre puţinii caricaturişti care au reuşit să se menţină în schema de plată a publicaţiilor de presă - în număr micşorat substanţial de ceva vreme, pe motiv de ... criză.

Imagine de la vernisaj

De oricare tip ar fi ea, criză socială sau politică, Găzdaru o surprinde în ipostaze inedite, cu umor şi luciditate, cu o vervă şi determinare deosebite. Mesajul său este clar, bine direcţionat.

Indiferent de apetenţa spre politic sau nu, nu poţi să nu-i admiri curajul şi entuziasmul cu care-şi susţine mesajul.

Personajele sale, uşor recognoscibile ca fizionomie şi atitudine, se mişcă lejer în structuri grafice compuse după şablonul celor mai recente evenimente.

Caracteristic personalităţii sale umane, are un fin simţ al "evenimentului", petrecut, în derulare sau pregătire, ceea ce-l face un bun profesionist al presei, un jucător de cursă lungă, indiferent de condiţiile socio-politice existente la un moment dat.

Expoziţia de la "Cuptorul cu lemne", ne invită să ne vedem imaginiea reflectată în oglinda caricaturii, a ceea ce suntem sau acceptăm să fim, căci "dacă nu ar fi, nu s-ar povesti".

 

Irina IOSIP

Stamps . Amprente

Portret de artist, Ion TRUICĂ la 75 de ani de viaţă şi peste 44 de ani de carieră

În modestul ambient al holului de intrare al Cinematografului „Union” din Bucureşti, pe 16 noiembrie l-am regăsit pe regizorul Ion TRUICĂ, delicat emoţionat de evenimentul în pregătire: retrospectiva unei întregi vieţi dedicate cinematografiei.

 Pe pereţi dansează în ideograme linia unei grafici minimaliste, în forme purificate de energiile de prisos, esenţe în alb şi negru. Simplitate şi eleganţă într-un gest artistic aniversar.

Un ansamblu reunind câteva dintre lucrările originale ce au făcut obiectul filmului „Rovine” (1983), stau mărturie a capacităţii de sinteză artistică a autorului.

 Însăşi semnătura sa rafinat studiată, aplicată pe un colţ de catalog - chiar dacă pe pagină exista un spaţiu central liber, spune multe despre onestitatea şi eleganţa celui ce ştie ce se cuvine şi ce nu, ale unui maestru al artei româneşti. 

Gândul său mărturisit cu această ocazie, aduce motivaţia acestei retrospective, ca act artistic unificator: ” ...să te bagi în toate activităţile artistice sau mai puţin artistice şi să devii plictisitor...”, „... să ai decenţa artistică să apari doar atunci când apare un eveniment artistic sau poţi să aduci ceva nou faţă de ceea ce făcuseşi până atunci.”
 

Ion Truică a realizat peste 50 filme de animaţie de autor şi 5 în colaborare.

Iată câteva premii care au recompensat munca artistului: Medalie de argint la Veneţia, Placheta de bronz la Barcelona şi Menţiune la Teheran pentru „Carnavalul”, Premiul ACIN şi Diploma de onoare la Atena pentru „Maiastra”.  

Ultimul premiu de anvergură a fost Premiul de excelenţă decernat la Festivalul ANIM'EST din Bucureşti, în 2008.
 

Din aprecierile critice ale unor personalităţi culturale româneşti rememorăm:
 

„Ion Truică a adus în animaţie autoritatea unei plastici cu un timbru personal, foarte apăsat, o linie cu ascuţimi gotice, o compoziţie de o sobrietate de anahoret, un colorit stins şi melancolic. Autorul e un selenar, un eterat, meşter al atmosferelor meditative al elegiei.”, Ecaterina Oproiu
 

„Destinul creatorilor este o temă ce inspiră mai toate filmele lui Ion Tuică. Traduceri ale operei poetice a lui Nichita Stănescu, „Remember” şi „Farul”, vizează aceeaşi idee a „arderii” pentru iluminarea celorlalţi.”, Octavian Cohmălniceanu
 

„Orientalismul unor exprimări ale Maestrului sunt de fapt îndelungate căutări ale expresiei sintetice, esenţialitate şi spiriatualitate...”, Valentin Ciucă
 

„Opera lui Ion Truică are o măreţie în singularitatea ei delicată şi frumuseţe în moralitatea cu care a gândit-o”, Vladimir Zamfirescu
 

Dacă ar fi aici mai mult loc şi timp la dispoziţie, am putea cita mult mai multe personalităţi artistice sau exegeţi ai artei ce şi-au adus omagiul artistului, profesorului universitar, realizatorului de filme de animaţie, regizorului, scenografului, graficianului, criticului de artă, scriitorului de carte de cinema, Ion TRUICĂ.
 

Retrospectiva aniversară a programat proiectarea câtorva dintre filmele sale, aflate în Arhiva Naţională de Filme – Cinemateca Română: „Cadoul” (1973), „Vânătoarea” (1971), „Marea zidire” (1974), „Furtuna” (1977), „Rovine” (1983), „Don Juan” (1991), „Hidalgo” (1975), „Umbra” (1999).

 

Irina IOSIP

 

"2010 anuala deznădejdei", Galeria Simeza, Bucureşti

                                                                                                              

Născută în vremuri tulburate de temeri şi nesiguranţă privind viitorul, „Anuala Desnădejdei” curatoriată de Dan Tudor Truică, reuneşte nume cunoscute în plastica contemporană, generaţii diferite, precum şi domenii diferite ale artei.

Expoziţia nu urmăreşte stabilirea unor repere în timp sau a unor cauze ce generează „desnădejdea” sau epuizarea subiectului, ci ilustrează devenirea sentimentului, de la abia percepţia acestuia la nivel mental, la starea de angoasă finală.

Dealtfel, acumulări emoţionale mult mai complexe străbat barierele personale, desfăşurându-se „vederii” noastre prin formă şi culoare.

Sentimente de deznădejde, neputinţă, disperare, melancolie, spaimă, furie, confuzie sau nădejde, nasc atitudini şi manifestări diferite: se tace sau se strigă, se proclamă sau se eschivează, se deznădăjduieşte sau se năjdăjduişte, se afirmă sau se neagă, se caută aliaţi sau protecţie, se râde dar se plânge, se acţionează duplicitar sau se previzionează, se visează cu nostalgie sau se acţionează spărgând barierele restricţiei. Unii lasă un mesaj strict personal, alţii se refugiază în activităţi colaterale. 
 

"Bufonul" - Cristian Blei, "Strigăt" - Agatha Popescu, "Tăcere" ´(detaliu) - Iris Teodorescu

"Melancolie" - Mihaela Diaconu, "Scrisoare" (detaliu) - Adina Cioran

 "Ambivalent" (detaliu grupaj) - Adela Bonat, "Eşafodul Morţii" - Ioana Enescu, "Restricţie" - Mihaela Diaconu

Metafore în bronz depăşesc limitele spaţio-temporale impuse de un context actual şi ating profunzimi filozofice unice, precum în „Călătoria” şi „Două persoane pe soclu”.

"Călătoria" şi "Două persoane pe soclu", Valentin Duicu

Gestul de eliberare şi manifestare individuală a fiecărui artist intră în acord armonic cu ale celorlalţi, prin însuşi actul creator.
Arta îşi dovedeşte şi aici utilitatea, prin exprimarea publică a unei stări generale acute, devenind astfel un gest social.

Nu se dau verdicte, nu se anunţă câştigătorii, privitorul este lăsat să cugete, să trăiască sincer şi să se simtă parte a unui întreg.

Că schimbarea este declanşată de acutizarea „simptomelor”, este un fapt deja dovedit.

Diversitatea formelor, a modurilor de exprimare, diversitatea şi profunzimea sentimentelor ca şi atingerea unui grad mare de generalizare ideatică, exprimate într-un mod fluid printr-o acumulare continuă de energii şi experienţe, ne facem să înţelegem devenirea şi să anticipăm răspunsul.

"Compoziţie" (detaliu) - Ioana Streinu, "Nădejde II" (detaliu) - Dan Tudor Truică

Atitudinea privitor la evenimentele socio-politice actuale este puternic aspectată în străinătate în arta contemporană, ca şi în majoritatea manifestărilor expoziţionale de anvergură. 

Se poate spune că această expoziţie urmează tendinţele actuale, din care lipseşte însă,  latura politică. 

Dar, fapt mult mai important pentru arta esenţială şi împlinirea scopului ei, sunt atinse aici profunzimi filozofice privind concepte ca: viaţă şi moarte, timp, trăirea cu şi fără de atitudine, predestinarea, supunerea şi neputinţa de a ieşi din propria condiţie impusă sau autoimpusă  ş.a.m.d.

 

Irina IOSIP

Restul povestilor ce avea să ni le mai spună rămân o taină ...

Scriitor, traducător, caricaturist sau ilustrator pentru unii, diplomat sau economist pentru alţii. Părinte de copii ...
 

Alexandru LINCU (n. 1948, d. 2010), om cu talent şi inspiraţie, a publicat caricatură, articole şi traduceri în multe ziare şi reviste precum: Amfiteatru, Urzica, Adevărul, România Literară, Flacăra, Contemporanul, Expres Magazin, Luceafărul, Român în Lume (Spania).
 

A obţinut premii şi menţiuni pentru caricatură, dar şi pentru scrieri umoristice şi a participat la expoziţii şi concursuri naţionale şi internaţionale de caricatură (Belgia, Brazilia, Bulgaria, Republica Cehă, Croaţia, China, Iran, Israel, Italia, Coreea, Polonia, Portugalia, Serbia, Turcia etc).
 

Metaforele sale grafice au fost onorate la prezentarea expoziţiei personale de caricatură “D’ale românilor...”, deschisă în 2008, la sediul Institutului Cultural Român din Madrid.
 

Ca scriitor, a publicat volumele: “Condamnat la viaţă” - roman (2010), “Epoca Mârlanilor” - pamflete politice (2008), “Inorogul de jad” - roman,( 2007), “Dincolo de orizont” - poezii (2003), “Taina burlacilor” - povestiri şi schiţe umoristice (2000).  A tradus şi publicat romane din limbile spaniolă şi portugheză şi a ilustrat coperţile mai multor romane apărute în România.
 

Restul povestilor ce avea să ni le mai spună rămân o taină, căci, cu puţin timp în urmă a plecat să se odihneacă ....

 

Irina IOSIP 

Rodica LAZĂR (1931 – 2009), Galeria Apollo, Bucureşti

Autortret IV, 1958 (detaliu)

„ ... prin pictură, şi numai prin pictură, mă-nec fără de apă, mă-ngrop fără pământ, respir fără de aer şi ard fără de foc şi mă salvez, de oricare dată, în fiecare tablou...”

Detalii din câteva dintre autoportretele executate de-a lungul anilor

Sub acest motto se desfăşoară retrospectiva artistului plastic, profesorului universitar, omului care a fost Rodica LAZĂR. Sunt însăşi cuvintele autoarei după care numai imaginea mai poate să vorbească:

Corăbii I, 1985

Sat IV, 2007 (detaliu)

Şi totuşi ...

„ ... În pictura ei, lumea este văzută parcă printr-o pânză, câteodată diafană ca borangicul fin de mătase, prin care am vedea contururi şi culori dinainte ştiute de sufletul nostru, alteori printr-o pânză groasă, noduroasă, făcută la războiul de ţesut, cu imprevizibile şi artistice imperfecţiuni, prin care privind, descoperim o lume reinventată ... ” (din Catalogul expoziţiei, Irina Mavrodin, 2010)

 

Irina IOSIP

 

„Criza-n DOI”, la Clubului Caricaturiştilor „Sorin Postolache”, Bucureşti

Imagine de la vernisaj, de la stânga la dreapta: Mirodoni, Alex şi Julian

Într-o alăturare nonconvenţională a două concepţii artistice diferite, caricaturiştii Neculai MIRODONI şi Iulian RADU (Julian) expun pe simezele Clubului Caricaturiştilor „Sorin Postolache”, grafică respectiv pictură.

Pe de o parte Mirodoni, de o viaţă truditor în zonele „grele”ale artei dar şi cunoscut caricaturist, spune adevărurile în joacă, cu francheţea şi eleganţa cunoscătorului, în care linia găseşte esenţa, fără detalii sau exces de culoare.

De cealaltă parte, Julian, în căutările sale artistice, ajunge în zona picturii în care metafora - simbol îşi caută menirea. 

Polarizarea, în majoritatea lucrărilor, a spaţiului imagistic, între reprezentarea planului material şi a celui spiritual, culoarea dură, în general fără nuanţe şi tonuri, relevă preocupările ideatice ale autorului trăite cu o adevărată intensitate.

... Undeva, într-un rai mai special, Adam şi Eva au pretenţii în alegerea mărului legendar ce trebuie să-l guste.

 

Irina IOSIP (text și credit foto)

The Int'l Exhibition of Satirical Graphic Monitorul de Suceava 2010 - Winners

CÂŞTIGĂTORII CONCURSULUI

Tchavdar Nikolov
Bulgaria
Premiul "Monitorul de Suceava"
500€ + diplomă
+ medalia de aur

Mihai Ignat
România
diplomă + medalie

Loktyev Oleg
Rusia
diplomă + medalie

Yuriy Kosobukin
Ucraina
diplomă + medalie

FINALIŞTII CONCURSULUI

Jitet Kustana
Indonezia 

Majid Bita
Iran 

Mojtaba Faizi
Iran 

Ilya Katz
Israel 

Doru Axinte
România 

Valeri Tarasenko
Rusia 

Raed Khalil
Siria 

Lukyanchenko Igor
Ucraina

Expoziţia Internaţională de Grafică Satirică Monitorul de Suceava, ediţia a 4-a 2010 va fi deschisă pe data de 5 noiembrie 2010, ora 12, la Complexul Muzeal Bucovina, Suceava.

ISTANBUL - Capitala culturală europeană 2010

 

" Istanbulul, orasul celor trei imperii, roman, bizantin şi otoman, a fost gazda a două evenimente artistice care au avut ca subiect comun caricatura: cea de a V-a ediţie a Salonului de umor "Don Quichotte International Cartoon Contest" cu tema Eurasia Bridge-Istanbul şi workshop-ul "Quo vadis caricature?" ambele organizate de revista de umor "Don Quichotte" şi site-ul www.donquichotte.org, conduse de artistul turc Erdogan Karayel.

În acest an, când Istanbulul este capitala culturală europeană, podul peste Bosfor care uneşte doua continente - Europa şi Asia - şi mai ales două civilizaţii, Occident şi Orient, a atras câteva sute de caricaturişti din toată lumea, juriul alegând pentru expoziţia finală 120 de desene printre care şi cele semnate de Iulian Pena şi Alex.

Premiul I a fost câştigat de Angel Boligan (Mexic), Premiul II de Rumen Dragostinov (Bulgaria) şi cel de al treilea de Hicabi Demirci (Turcia).

Work-shopul internaţional "Quo vadis caricature" a avut ca invitaţi speciali pe Peter Nieuwendij Feco - President (Olanda), Valeriu Kurtu (Germania), Seyran Caferli (Azerbaidjan), Aurel Ştefan Alexandrescu (România) şi Erdogan Karayel (Germania) şi a adus în discuţie starea caricaturii (de presă şi expoziţie), organizarea competiţiilor, formarea juriilor şi, mai ales, problemele legate de fenomenele tot mai frecvente de similitudini în desene şi cele de plagiat.

Ambele evenimente au avut loc la Schneidertempel Art Center, în centrul Istanbulului, cartierul Beyoglu şi s-au bucurat de prezenţa unor cunoscuţi caricaturişti turci, între care celebrii Tan Oral şi Eray Ozbek precum şi a primarului general al Istanbulului, Mustafa Sarigul. "

Corespondenţă de la Aurel Ştefan Alexandrescu (Alex)