Salt & Pepper: februarie 2014

miercuri, 26 februarie 2014

,,Salonul de Plastică Mică - Brăila'' - ediția a XV-a, 27 februarie - 23 martie, Galeriile de Artă Brăila

Evenimentul se anunță a fi foarte interesant, întrucât prezintă arta a 138 de artiști, veniți din toată țara, cu lucrări de mici dimensiuni, din aproape toate domeniile artelor plastice: pictură, grafică, sculptură și arte decorative. Prin această numeroasă participare dar mai ales prin valoarea artei prezentate, Salonul își confirmă locul în rândul expozițiilor și saloanelor importante din țară, a căror organizare este deja o tradiție.

Curator:

scenograf Gheorghe MOSORESCU

Vernisaj:

joi, 27 februarie 2014, ora 17.00, la Galeriile de Artă Brăila

joi, 20 februarie 2014

Tabăra Partizanii Delta, un exercițiu de privire la Ilganii de Sus, la Căminul Artei, București

(Detaliu)

„Un grup format din 11 pictori, din Brăila și Galați, au organizat , în vara anului 2013 , o tabără de creație La Partizani, localitate situată în Delta Dunării.

Stelică Bădălan, Nela Constantinescu, Vasilica Gavrilă, Marilena Ioanid, Mădălina Maria Mânzu, Mihai Milea, Angelica Moscu Deacu, Bogdan Mosorescu, Gheorghe Mosorescu, Tudor Mosorescu și Ionel Radu s-au lăsat seduși, asemenea precursorilor Realismului, de ideea lucrului „en plein air”, reactivând, pentru un timp, atmosfera și tehica de lucru specifice.

Chiar dacă peisajul este o temă constant frecventată de majoritatea participanților la tabără, comunicarea cu Natura, observarea ei și înregistrarea efectelor schimbătoare ale luminii în diferite medii constituie, pentru fiecare, mize majore, la care răspund în funcție de experiență și de preocupările etapei pe care o parcurg. Cei mai experimentați, ajunși la apogeul carierei, adaptează motivul selectat modelelor formale care i-au consacrat, în timp ce tinerii îl iau în posesie, descoperindu-i virtuțile expresive prin studiu, ambele categorii asumându-și estetica postimpresionistă ca zona cea mai fertilă pentru tipul de sensibilitate manifestat.


(Detaliu)

Peisajul este, pe rând, spațiu compus scenografic, pregătit să primească spectacolul luminii, la Gheorghe Mosorescu, atmosferă încărcată, ca un ecou al tensiunii interioare, la Ionel Radu, reper exterior, pretext pentru exerciții compoziționale, la Stelică Bădălan, sau cromatice, la Nela Constantinescu, Vasilica Gavrilă și Marilena Ioanid, sinteză a senzațiilor optice la Bogdan Mosorescu, teritoriu al întâlnirii dintre terestru și acvatic, la Tudor Mosorescu, studiu aplicat asupra motivului, la Mădălina Maria Mânzu, detaliu încărcat de prospețime, la Mihai Milea, în timp ce compozițiile Angelicăi Moscu Deacu interpretează formele realității, păstrând calitatea identitară a mediului care le conține.

(Detaliu)

Expoziția este rezultatul unui stagiu de lucru în peisaj, măsura unui timp dedicat exclusiv picturii (n.a. respectiv tapiseriei), marcând un moment în biografia artiștilor tineri și aducând informații particulare despre creația artiștilor aflați la maturitate.”

- extras din catalog - Maria Stoica, 28 ianuarie 2014

joi, 13 februarie 2014

“MIRAJUL LUMINII”, U ART Gallery - București

miercuri, 12 februarie 2014

O expoziție interogație: "Cum a fost posibil?"

„De ce s-a întâmplat așa? De ce nu ai ales altfel? De ce nu ai făcut mai mult?...”

Istoria umanității a demonstrat că, ciclic, evenimentele se repetă, evident cu alți interpreți și în alt context, dar cu aceleași efecte devastatoare. În context, întrebarea suplimentară ce se impune este: se va mai repeta acest dezastru care a distrus nu numai vieți, demnitate umană, relații umane ci și un mod de a vedea lumea ?

Deci, CÂT, CUM și CE FACEM noi azi pentru a preîntâmpina producerea unor astfel de evenimente pe viitor?

Autorii prezenți în expoziția ce a avut loc la Căminul Artei, sub titlul "Cum a fost posibil? Holocaustul evreilor din România", nu propun răspunsuri, ci sub imperiul celor văzute în cadrul seminarului "HOLOCAUSTUL" impun, prin mijloacele specifice, aceleași întrebări care au frământat generații. Întrebări puse în fel și chip, privind un timp trecut dar nu îndeajus de îndepărtat pentru a nu isca încă multă durere, căci supraviețuitori sunt încă printre noi.

Expoziția se detașează de contextul obișnuinței printr-o abordare modernă, care dă o fluiditate și complexitate suplimentară discursului colectiv, deoarece fiecare lucrare este însoțită de un text al autorului în care acesta își argumentează și detaliază conceptul. Iată mai jos numai câteva exemplificări:

Ionuț Barbu: „...Mai presus de durerea fizică, umilința a torturat cel mai mult”

Răsvan Anghelache: „...tren al morții...Cât de mult poate o persoană suporta privarea și suferința insuportabilă, cauzată de mâna altora?...Cum era să ai forța să trăiești când moartea era singura scăpare din acel Iad?...”

Andrei Părăușanu: „...Istoria este plină de exemple în care oamenii sunt judecați și se judecă pe baza naționalității, a rasei, a religiei, ceea ce este întru totul absurd. Niciun individ nu trebuie judecat după astfel de criterii, ci după dimensiunea faptelor sale....”

Melania Bărbulescu: „...oamenii și-au pierdut identitatea, au devenit anonimi, simple numere. Dacă putem câtuși de puțin ajuta prin intermediul artei, atunci trebuie să ne implicăm.”

Iulia Sișu: „De ce s-a întâmplat așa ? De ce nu ai ales altfel ? De ce nu ai făcut mai mult ?...”

Sarah Einik: „...Fiind un geamăn, când ajungeai în lagăr și erai selectat de doctori în baraca specială pentru experimente, acest lucru însemna ... să primești cazare și mâncare relativ mai bună, dar ai fi fost supus unor operații inimaginabile .. povestea doctorilor care au jurat să îngrijească și să vindece, însă au trecut de partea întunecată.”