marți, 24 mai 2022
Call for: BIENALA DE ARTE DECORATIVE „ARTEFECT ORADEA” 2022
BIENALA DE ARTE DECORATIVE „ARTEFECT ORADEA” 2022
joi, 19 mai 2022
ARMONII SONORE, la Galeria Simeza / București: Ana RUS și Gheorghe MIRON
ARMONII SONORE
Galeria Simeza - București, aprilie/mai 2022
Neașteptată dar surprinzător de firească alăturarea unor lucrări de pictură de mari dimensiuni cu sculpturi mici sau medii ca dimensiune. Dacă pictorul Gheorghe MIRON caută particularul și expresivitatea teatral-portretistică sau de atitudine în lucrările sale, spiritualitatea și reveria sculpturilor Anei RUS creează unitatea și profunzimea expoziției.
Dar ceea ce îi leagă, în principal, pe cei doi artiști, este dimensiunea umană dată expoziției - un „pas în doiˮ, în care pictorul caută și imortalizează trăiri și revelații din prezentul care îl înconjoară, iar sculptorul visează și unifică un trecut cu un viitor prin metafora prezentului continuu al emoțiilor subtile.
În fiecare lucrare o regăsim pe Ana RUS, delicată, reflexivă, ludică, în armonie cu natura, sinceră căci, precum afirmă însăși artista, „arta nu minteˮ, caracterul și spiritualitatea autorului fiind esența care creează unicitatea și unitatea în opera sa.
Nealiniat tendințelor artistice actuale, fidel lui însuși și artei sale ca artist și om, Gheorghe MIRON recreează frumosul de lângă noi, nealterat de abțibilduri moderniste și conceptuale, ca o realitate palpabilă, recognoscibilă, care se regăsește oriunde și oricând, indiferent de era căreia îi aparțin costumele personajelor, în sensul universalității sentimentelor, trăirilor, gesturilor și situațiilor, care țin de caracterul uman.
Irina IOSIP (text ți credit foto)
joi, 5 mai 2022
Icoanele vii ale Paulei TUDOR
Icoanele din perioada recentă a Paulei Tudor au ceva deosebit în alcătuirea lor, ieşit din tiparele stricte ale iconografiei ortodoxe: sunt mai aproape de simţirea simplă, în care optimismul şi bucuria se asociază cu reprezentarea realistică şi culorile luminoase, iar linia devine aspiraţie, culoarea dorinţă şi aura văpaie.
Ineditul icoanelor, însă, constă în utilizarea nodurilor şi fibrelor lemnului suport, care nu numai că dau tonul la forma, mărimea şi orientarea tuşelor de culoare, învolburând rigiditatea clasică de expresie, dar, mai mult, intervin în spaţiul imaginii-simbol - spaţiul aurei fiind considerat tabu, de unii specialişti. Această tehnică și măiestrie a unificării cu natura, a fost înregistrată la OSIM ca inovație în arte. Desenul, pictura reprezintă, adesea, numai o parte a întregului: suportul de lucru, lemnul, este adesea decupat cu diverse forme, lucrarea finală căpătând forme sculpturale.
Acea parte a neregularităților fibrei lemnoase inclusă în grafia imaginii, dau un sentiment de seninătate, de cald și firesc, mai apropiat de simțămintele unui privitor obișnuit, care se simte mai profund atras de personajele biblice reprezentate.
Icoanele Paulei Tudor sunt vii, pulsează în ritmul fluxului de energii (materializat prin linii şi culoare contrast), ce se răspândesc de jur-îmrejurul imaginii sfinților, Maicii Domnului și îngerilor.
Am reţinut mărturia autoarei, dintr-un interviu mai vechi, prin care îşi asumă transformările subtile cu debut în copilărie. Cuvinte ca „veşnicie”, „sfinţenie”, „mântuire”, „rugăciune” i-au populat copilăria, căci vacanţele le petrecea la mânăstirea unde surorile tatălui erau călugăriţe. Ascultarea slujbelor religioase reprezenta o obligaţie şi, la acea vreme, un efort.
Cu timpul, însă, cuvintele şi învăţăturile de atunci au „rodit fructe dulci şi înmiresmate în tablourile mele”, iar „rugăciunea şi „recunoştinţa faţă de Făuritor fac parte din ritualul zilnic de curăţire spirituală şi pregătire a zilei de lucru”, spune Paula Tudor.
Irina IOSIP