Festivalul „Salt & Pepper”
ediția a II-a
ADEVĂR versus MINCIUNĂ
Irina IOSIP, România
ADEVĂR ABSOLUT, OBIECTIV, RELATIV SAU SUBIECTIV
- despre arte și nu numai -
Adevărul științific este rece, obiectiv și, chiar dacă ar putea fi definit ca absolut, el nu poate fi decât relativ în raport cu realitatea înconjurătoare, fiind rezultatul experienței și posibilității de înțelegere, la care a ajuns omenirea la un moment dat. Posibilitățile de cunoaștere sunt mici în raport cu imensitatea de informații la care noi, încă, nu avem acces prin capacitatea noastră mentală, senzorială și tehnologică, dar acest lucru nu ne împiedică în căutarea permanentă a adevărului, de milenii.
În domeniul artelor, însă, creația poate exprima adevăr, dar și implica o interpretare a acestuia sau adăugarea unor elemente imaginare. Artistul, spre deosebire de cercetătorul științific, care caută mai degrabă adevărul absolut sau pe cel obiectiv, poate imagina sau crea legături inexistente între elementele din realitate. El redă totul prin prisma propriului eu, ceea ce dă originalitatea operei de artă. Fie culoarea, fie forma, fie ideile, fie raportul ideatic sau structural dintre elemente componente ale operei, pot induce și alte sentimente și idei decât cele care ar identifica subiectele din realitate. Artistul găsește legături invizibile privind subiectele sale, creează povești posibile. El poate identifica adevăruri universale dar, în același timp, exprimă un adevăr personal, gândit și simțit prin prisma propriei personalității, culturi și stări emoționale. Așadar, prin ceea ce transmite și prin modalitatea de a o face, el poate intra în polemică cu alte individualități sau chiar cu etica și morala societății sau, mai bine zis, cu adevărul sociocultural instaurat al contemporaneității.
Adevărul celor trăite sau exprimate prin opera de artă (de orice tip ar fi ea: mimă, vorbită, scrisă sau desenată) sau părți din acesta, poate fi recunoscut sau nu de contemporani, confirmat sau nu de științele și societățile viitoare. Fapt confirmat, însă, creația artistică s-a dovedit uneori a fi înaintea vremurilor sale, un exemplu arhicunoscut fiind cel al literaturii științifico-fantastice.
Față de adevărul absolut, cel obiectiv și chiar cel relativ, adevărul artistic este unul profund subiectiv: el implică propriul eu, spiritul și cultura artistului precum și relațiile cu ceilalți, legătura autorului cu societatea, în toate aspectele și pe toate palierele. Prin arta sa, artistul oferă ceva în plus, cel puțin la nivelul imaginarului și sensibilității, propunând o cunoaștere mai aprofundată și mai complexă a realității înconjurătoare, sub conceptul unei estetici care îl definește.
În artele satirice, mai mult decât în alte arte, evidențierea unor situații poate fi augmentată de medierea adevărului prin exagerare, de asocierea de idei și imagini sau de crearea unor evenimente ficționale pe temă sau / și de emiterea unor critici și judecăți care provoacă public dezbateri și confruntări de idei în Agora societății, care sunt necesare și utile democrației funcționale.
Reprezentarea grafică sau picturală în cazul artei satirice, în situațiile extreme de beligeranță (politică, socială, teritorială etc.) și nu numai, nu impune necesitatea unei plasticități artistice. Primează informația, conform scopului propus al artistului, editorului sau revistei care publică, reprezentarea estetică fiind subordonată ideii. Un rol interesant, în cazul satirei desenate, îl are estetica urâtului (ideologic, antropologic, comportamental etc.), care, violentând sensibilitatea publicului prin modificări ale realității (vizuale sau ideatice), sugerează sau reliefează anume înțelesuri considerate a fi importante și utile. Iar, dacă se iau în considerare și variabilele date de posibilele elemente estetice ale imaginii create, se poate avea o idee asupra hiperbolicelor posibilități de sensibilizare, influențare și determinare a publicului.
ADEVĂRUL INCOMOD
Artele pot aduce în atenția publică adevăruri pe care omul obișnuit sau un decident administrativ sau politic nu îndrăznește sau nu o poate face la un moment dat, care pot implica costuri importante pentru artist, în ceea ce privește siguranța, libertatea, sănătatea, resursele financiare, și chiar viața sa și a celor apropiați.
În Bucureștiul lui 1945, aflat sub ocupația Armatei Roșii - când soldații ruși violau femeile și jefuiau de ceasuri și paltoane oamenii de pe stradă -, genialul actor Constantin Tănase, a îndrăznit să iasă pe scena Teatrului Cărăbuș într-un pardesiu imens, cu mâinile pline de ceasuri, inclusiv o pendulă, și să recite celebrele versuri "Rău a fost cu «was ist das» / Da-i mai rău cu «davai ceas» / De la Nistru pân' la Don / Davai ceas, davai palton / Davai casă, davai moșie / Harașo, tovărășie!".
În urma spectacolului, actorul a fost arestat și i s-a interzis să mai iasă pe scenă. Dar, eliberat fiind, la următoarea reprezentație, acesta s-a prezentat pe scenă și, fără a scoate un cuvânt, și-a deschis haina sub care avea numai o cămașă albă, a ridicat mâinile să se vadă că nu mai are ceasuri și a spus: "El tic-tac, eu tic-tac, el ia ceasul, eu tac". Contemporanii au apreciat umorul, au recunoscut adevărul și au ovaționat actorul care, după câteva zile însă, era deja mort.
Dacă artele satirice sunt recunoscute pentru continua și de multe ori acida critică socio-politică, adevăruri incomode au fost și sunt în mod curent revelate prin arta stradală, în diverse locuri ale lumii. Artiști, sub pseudonim, au manifestat de-a lungul timpului împotriva segregării rasiale, sociale sau de gen, prin desene mai mult sau mai puțin artistice, pictate pe clădiri, garduri, pavaje, în general, în locuri bine expuse public. Grupați de istoria artei în mișcarea Graffiti Art, ei se constituie în activiști sociali și politici care militează pentru drepturi sociale, critică violența, descriu fragilitatea umană ș.a.m.d. Mișcarea dăinuie încă din 1974 - 1975 și încă nu și-a pierdut din relevanța și utilitatea socială. Unul dintre cei mai cunoscuți, apreciați și vânduți dintre reprezentanți este Bansky (încă nu se știe dacă este o persoană reală, una creată sau un grup de creatori lucrând sub acest brand), personalitate cu deosebite valențe intelectuale și artistice.
Precum s-a văzut, critica prin artă este o unealtă în mâna artistului care lucrează în folosul societății, dar lipsa capacității intelectuale și/sau culturale, respectiv lipsa eticii și moralei în mânuirea ei, pot produce efecte negative, oricât de estetic ar fi actul artistic. În mod evident, critica prin artă poate determina un răspuns defavorabil, dacă nu radical, din partea celor criticați.
ADEVĂRUL DIN PREZENT ȘI CEL DIN VIITOR
Într-o situație care impune analiză și delimitarea adevărului de neadevăr, respectiv util de indispensabil, se află Inteligența Artificială (AI), cu rol pozitiv evident în arhivarea, analizarea și globalizarea informației și a culturii umane. Totuși, se pune problema, din punct de vedere etic și moral, cât adevăr poate conține și exprima un produs AI, în condițiile în care produsul este realizat artificial, printr-un program, chiar dacă acesta este conceput de mintea umană și poate tocmai de aceea. De asemenea, utilizarea excesivă a AI, în lipsa unei atitudini critice, poate genera confuzie și denaturarea comportamentelor umane.
Apariția AI a generat încă de la început, în ciuda euforiei obținerii unui instrument performant de organizare, structurare și arhivare a informației, de analiză aprofundată a noianului de informații existente, de elaborare de variante de lucru și de generarea unor simulări și prognoze, dubii în ceea ce privește siguranța funcționării dualității dintre om-mașină, mașină-mașină. Totuși, integrarea AI în toate domeniile de activitate (inclusiv în serviciile de informații) permite multiple acțiuni care simplifică activitățile umane și reduce timpul pentru obținerea de rezultate, precum: colectarea și procesarea datelor, procesarea limbajului natural (NLP: analiza textelor, a sentimentelor, a comportamentelor etc.), recunoașterea imaginilor, fețelor și video, analiza vorbirii și audio, analiza geospațială, monitorizarea rețelelor sociale, analiza vulnerabilităților IoT (Internetul lucrurilor), analiza augmentată, fuziunea datelor, securitatea cibernetică, etc. Așadar, AI este investită cu rol decizional în activități și acțiuni esențiale care organizează și gestionează viața oamenilor.
AI aduce importante beneficii informaționale și economii financiare și
de timp, totuși, utilizarea trebuie făcută sub rezerva verificării
informațiilor, precum se face și într-o redacție media. AI poate accesa și livra informații de slabă calitate, unele chiar din zona "fake news", de aceea, utilizarea în siguranță a acestui instrument de lucru înseamnă cunoașterea modelelor lui de funcționare. Cele trei surse
care să certifice corectitudinea și acuratețea informației sunt
obligatorii, de preferință din afara referințelor oferite de AI pentru situația în cauză.
Evoluția AI este din ce în ce mai puțin zgomotoasă, dar și din ce în ce mai integrativă, mai indispensabilă și, probabil, mai intruzivă în viața omului, a cărui libertate de gândire, exprimare și decizie devine dependentă de mașină. În această epocă a paradoxului super-comunicare social media - însingurare a individului, AI, cu o prezență ubicuitară, devine un reper intelectual și rațional cu accesibilitate permanentă, consistentă, având un ascendent crescând asupra individului, lesne înlocuitor al ghidului parental, al celui educațional, al confidentului sau, chiar, al partenerului de viață. Pe baza unei fragilități umane extreme (generate, în principal, de imaturitatea intelectuală și emoțională), unii indivizi au dezvoltat, deja, dependență emoțională excesivă față de AI.
Încă nu au fost reglementate aspecte precum: cine, cum și de ce poate
crea sau utiliza acest tip de produse și nici necesitatea, scopul și
condițiile de producere și utilizare în condiții de siguranță.
Din ceea ce se știe până acum, în mod public, nu există structuri umane globale de supraveghere a elaborării, funcționării și utilizării AI, din punct de vedere etic, moral și în siguranță pentru omenire. Unele entități publice sau private și-au elaborat propriile principii și reguli de lucru (Universitatea Politehnică București, spre exemplu, a elaborat un sistem de etică de utilizare a AI, pentru uzul instituției și un program de studiu al AI). O simplă căutare și studiere a celor care produc aceste programe AI ar fi un punct de pornire în urgentarea reglementărilor menționate, ele fiind entități care dețin o tehnologie avansată, dezvoltată și menținută numai în condiții de putere economică. Pot fi entități statale sau operatori privați din țări evoluate economic, toate motivate de anume interese economice și / sau politice, care, prin puterea pe care o dețin, pot determina comportamente, decizii și acțiuni ale AI care să afecteze indivizi sau, global, întreaga omenire.
Fragmentarea producerii, difuzării și utilizării AI dar mai ales a controlului asupra acestora prezintă un pericol pentru umanitate, deoarece implică operatori influenți care pot înclina balanța către scopuri și interese proprii sau străine de binele individual sau comun al societății.
La nivel mondial, se impune producerea, organizarea și supravegherea AI sub auspiciile comune mondiale, ale unui forum cu activitate îndelungată verificată, cu competențe științifice, pluridisciplinare și coordonare pe principii de etică și morală, pe informare corectă și de încredere, capabil să discearnă binele de rău, adevărul de minciună și să ofere garanții pentru siguranța omenirii în prezent și viitor. Această activitate trebuie să se desfășoare unitar la nivel global. AI trebuie să funcționeze pe principii de egalitate pentru întreaga omenire, informația să fie accesibilă și peste tot aceeași, corectă, completă, sigură, în pas cu evoluția cunoașterii la nivel global, să respecte drepturile omului, să permită și să garanteze dezvoltarea ulterioară a societăților, în parametrii optimi pentru omenire.
Omul are nevoie de un partener de discuție care să-i ofere posibilitatea de a învăța, mai mult și mai repede și de a se adapta mai ușor la nou. AI este un partener util pentru utilizarea în viața de zi cu zi cât și în activitatea de cercetare sau aprofundare a cunoștințelor, oferind o capacitate sporită de acumulare și prelucrare a informațiilor, de acces la informații actuale de top, de simulare și predicție, omului rămânându-i obligația utilizării informațiilor cu spirit critic și în mod creativ.
Chiar dacă, acum, produsele AI greșesc uneori în diverse chestiuni (de logică, de identificare facială etc.), ele au devenit atât de performante încât pot învăța singure, deocamdată lucruri simple. Poate că nu este departe ziua când, AI, această super-inteligență artificială, va deveni conștientă de sine și puterea sa, devenind un factor de insecuritate umană, așa cum a prezis literatura științifico-fantastică. Așadar, încă de pe acum trebuie păstrată și garantată suveranitatea umană asupra produsului și fenomenului AI.
În sensul celor de mai sus, trebuie avut în vedere un raport corect între beneficiile utilizării AI și posibilele pericole asupra individului și societății.
ARTA ÎN DIFICULTATE
Arta a fost și este prea puțin o sursă de venit stabilă și substanțială pentru cel care o practică, de aceea, creația se luptă între necesitatea de exprimare a adevărului și posibilitatea de a o face. Marile proiecte artistice depășesc posibilitățile de producere într-o lume a precarității materiale, urmată îndeaproape de cea culturală, cea psihologică și cea emoțională. Acestea nu se pot realiza fără sponsori care, la necesitățile unor proiecte ample nu pot fi decât unele cu posibilități financiare substanțiale. Marile corporații farmaceutice sau producătoare de armament sunt unele dintre cele care au sponsorizat proiecte culturale de amploare. Sponsorii sunt arareori lipsiți de interese și scopuri proprii, pentru atingerea cărora adoptă cele mai diferite metode, de la selectarea artiștilor, temelor sau ideilor și locațiilor, respectiv condiționarea utilizării și prezentării anumitor produse până la condiționări generale legate de culori, sunete și aspecte ale organizării și producției.
În aceste situații de sensibilitate și sensibilizare, artistul poate fi influențat și determinat să accepte condițiile impuse de către sponsori, fie ele declarate sau nu. Astfel, adevăruri ale realității istorice sau contemporane sau aspecte ale adevărului obiectiv, pot fi denaturate, manipulate sau eludate. În aceste condiții, oarecum similare cu cele din perioadele de totalitarism, inteligența și maturitatea socioculturală a artistului poate juca un rol important în medierea celor impuse cu cele dezirabile etic și moral, prin metaforă, umor sau contraste ideatice care să insinueze adevărul.
Pe de altă parte, asistăm la o pauperizare a artistului trăitor într-o lume marcată de superficialitatea glamuroasă a materialității socioculturale, în cadrul mai larg al unei pauperizări ascendente globale a intelectului individului contemporan. Acesta din urmă, însingurat și înstrăinat de aspirațiile și legăturile umane profunde, se înregimentează într-o societate condusă de scopuri materiale și validări social-media – în care cenzura bunului simț etic și cultural a fost înlocuită de sfântul „Like”.
ÎN LOC DE CONCLUZIE
Astăzi, granițele au explodat, artele au sincretizat cu non-artele, totul fiind susceptibil de a intra în sfera estetică (teorie controversată totuși), vorbindu-se de o estetizare globală a civilizației. Așadar, există o estetică cu elemente de generalitate care au difuzat în toate domeniile de activitate ale civilizației, o estetică fluidă, ce acaparează noi tehnologii și noi descoperiri științifice, într-o continuă reformulare și adaptare la noile condiții socioculturale. Acest lucru nu poate fi oprit, dar pierderea identității umane într-o masă amorfă, profund materialistă precum pare a fi cea actuală și se prevede a fi în viitor, lipsită de esență spirituală și adevăr, de repere interioare etice, morale, sociale și istorice, periclitează însăși evoluția și existența noastră, așa cum am cunoscut-o până acum.
Precum s-a văzut, artele sunt o reprezentare subiectivă a personalității fiind, în același timp, o reprezentare a chintesenței umane, intelectuale și emoționale. Ele se pot constitui într-o forță motrice pentru evoluția și prosperitatea umanității. Dar, orice încercare de a mima arta sau a minți prin artă este deconspirată și condamnată, dacă nu de contemporani, de generațiile viitoare.
Artele, în general, dar mai ales cele vizuale și muzica, mediază prin intermediul simțurilor - acel limbaj universal - cunoașterea și înțelegerea, dau mai mult sens și viteză gândurilor, aspirațiilor și acțiunilor noastre. Ca mediator social (chiar și politic) și formator de opinie, arta impune reflecție și acțiune, fiind uneori mediu de refulare alteori armă de luptă, dar, vital, este menită să aducă armonie și bucurie acolo unde lipsesc lumina spirituală, cunoașterea și recunoașterea adevărului, echilibrul și concilierea.
Artele creează oglinda în care ne putem vedea cu toții, în mod
democratic, cu adevărul și minciuna noastră. Asocierile sau disocierile de conținutul operei de artă sau de calitățile sale estetice, aflate în confruntare și medierea firească și necesară în Agora societății, constituie o parte din memoria socioculturală pe care se construiește viitorul.
Timpul este, adesea, cel care confirmă adevărurile exprimate prin orice activitate umană, din orice domeniu științific sau al artelor. Timpul, trăit cu răbdare și folos, perseverență și determinare, bun-simț și responsabilitate în spiritul adevărului, binelui și frumosului.
--------------
[1] Organizația Națiunilor Unite (ONU) a demarat de anul trecut constituirea unui organism internațional, care să abordeze din punct de vedere științific multi-fațetat fenomenul AI. Adunarea Generală a Națiunilor Unite a propus deja statelor membre 40 de oameni de știință din diverse domenii, experți independenți, care să poată prezenta un raport înainte de Dialogul Global privind Guvernanța AI din iulie 2026.
Postări
