marți, 19 noiembrie 2013

"Columna lui Traian în arta contemporană" numai până pe 3 decembrie a.c. la Casa Academiei, București


Perioada 2012-2013 marchează aniversarea a 1900 de ani de la inaugurarea Forului lui Traian (112 d.Hr.), respectiv a Columnei Lui Traian (113 d.Hr.) - construită de renumitul de Apolodor din Damasc. Aceste edificii arhitecturale reprezintă o foarte importantă sursă de informații istorice, precum despre statutul dacilor la începutul mileniului I, portul acestora s.a.m.d. Pentru a marca această sărbătoare, Asociația Identitate culturală Contemporană (ICC), în cadrul proiectului „Statui de daci”, a lansat o serie de expoziții de artă, organizate în puncte cheie ale spațiului cultural Bucureștean, (Muzeul Șuțu, Muzeul Național de Istorie a României, Ateneul Român și Academia Română).


Asociația Identitate Culturală Contemporană (ICC), înființată în 2012, este o organizație non-guvernamentală care își propune să dezvolte proiecte culturale care să nască dezbateri cu privire la importanța unei identități naționale într-o lume multinațională.

Pe perioada expoziției de la Casa Academiei - sediul din Calea 13 Septembrie nr. 13, AICC va organiza săptămânal la Casa Academiei seri culturale cu tematici variate, girate și conduse de personalități din domenii și medii diferite.
 
Unul dintre promotorii și organizatorii expoziției și al întregului proiect este istoricul dr. Leonad Velcescu, care, din perspectiva proaspăt-revigorantă a unui doctorat la Sorbona vizând studiul statuilor de daci - aflate în număr de peste 100 în lume (în Florența, Napoli, Roma, Paris etc.) realizate în timp, din antichitate până azi, a prezentat evenimentul istoric, importanța acestui ansamblu arhitectonic, precum și influența inspirațională ce au avut-o dacii asupra artelor și artiștilor din toate timpurile – Caravaggio și Rubens fiind numai doi dintre aceștia. (a se vedea www.statui de daci.ro)

Expoziția de arte plastice de la Casa Academiei, reflectă studiul științific și proiecția în vizual a ideilor și sentimentelor artiștilor privind subiectul vizat: mesaje cu precizie științifică – descrieri de proiecte sau scene istorice, studii de figuri cu configurație dacică, până la imaginări atemporale influențate de tema propusă.


Surprinde aderența la subiect a oamenilor de artă, subiect istoricește încapsulat de istoricii antedecembriști, precum și de mulți dintre cei ce au urmat acestora, într-o nemeritată mistificare și de cele mai multe ori într-o intenționat - uitare.

Titluri precum „Tăblița de la Tărtăria”, „Semne dacice”, „Relicve”, „Monede dacice”, „Continuitate”, „Nobil dac” sunt numai câteva dintre cele care definesc lucrările prezente pe simeze.


Din expoziție nu lipsește nici o ramură a artelor vizuale și a celor conexe: proiecte arhitecturale, sculptură, grafică și pictură, sticlă și ceramică, tehnici mixte, instalații, arte decorative, media etc.

Dintre cei 47 de artiști și arhitecți provenind dintr-o largă arie geografică a României (Bacău, Bihor - Beiuș, București, Constanța, Deva, Focșani, Oradea, Năvodari, Pitești, Râmnicu Vâlcea, Timișoara, Târgu Jiu etc) fac parte și români de peste Prut, din Chișinău, care dăruiesc României și poporului român atenția și afecțiunea lor continuă.

Printre autorii prezenți cu lucrări se află și Marius Barb, Gheorghe Dican, Nicu Dumitrescu, Daniela Frumușeanu, Anca Daniela Higiu, Traian Ștefan Boicescu, Dumitrescu Mihăești, Vasile Pop Negrișteanu, Georgiana Poenaru, Luiza Delia Rusu etc.


La deschiderea expoziției au luat parte și academicianul Viorel MĂRGINEAN, Petru LUCACI – președintele U.A.P. România, criticul Corneliu OSTAHIE, istoricul dr. Leonad VELCESCU, istoricul și profesorul Petru GHEORGHE, precum și alți istorici, profesori sau literați cunoscuți.

Printre altele, d-nul Viorel Mărginean a subliniat faptul că unitatea Uniunii Europene nu înseamnă egalitate, trebuie păstrate caracteristicile fiecărei națiuni. Diferențele sunt mai importante decât asemănările. „ În marea familie a U.E. fiecare neam și națiune trebuie să-și pună în valoare caracteristicile și valorile pe care le are. Cine suntem noi dacă nu ne cunoaștem originea, nu știm de unde venim și nu știm nici unde vrem să mergem? Vom fi total dezorientați.”

Mesajul d-nului Petru Lucaci privind esența expoziției „Această columnă este actul de naștere al poporului român” a fost însoțit de mulțumirile speciale adresate d-nului Leonard Velcescu pentru „oportunitatea și provocarea ce a lansat-o de a intra într-un dialog și vizual cu cercetarea dumnealui, care dincolo de de componenta științifică are și o componentă majoră artistică”. Privind expunerile, a apreciat diversitatea de tehnici și stilistici în care abundă expoziția.

D-nul Corneliu Ostahie, a remarcat că: „există în artele plastice din România oameni care au simțul istoriei, care văd istoria ca sursă eternă de inspirație și care sunt interesați de destinul acestui popor și de modul în care arta trebuie să se implice în continuarea identității naționale”, în condițiile în care, în România de după 1989, „s-a așternut o anumită jenă, o anumită teamă atunci când vine vorba de a aduce în discuție teme și contexte precum „patrie”, „patriotism”, „istorie națională”, „eroi”, „figuri reprezentative ale neamului românesc” etc. Și mai mult decât atâta, ca și cum această trecere nu ar fi fost destul de vinovată, au fost și continuă să existe diverse atitudini de bășcălie la adresa unor mari personalitățiale istoriei naționale”.



Istoricul și profesorul Petru Gheorghe a relevat importanța și arealul uriaș stăpânit de daci „ de la Atlantic dincolo de Nipru, din Finlanda actuală până la Mediterană”, oameni care vorbeau limba română care este limba dacă”, subliniind faptul că „nu noi intrăm în Europa azi ci suntem de mult înaintea altora în Europa... Dacia nu a fost învinsă”. 



N.A. Sunt fapte și perioade în istoria dacilor care au fost studiate îndeaproape de renumiți istorici străini și români, care ne trimit la concluziile logice, conform descoperirilor arheologice, a istoriei rămase „scrise” pe hârtie, în piatră sau în obiectele descoperite pe teritoriile stăpânite de daci.

În continuare cităm din „Noi nu suntem urmasii Romei”, de N.Săvescu, www.dacia.org

„Prin cercetările efectuate de profesorul Kiosse și doctorul Galina Volodin, utilizind metode de iradiere X-Ray aplicate la pelicule subțiri de semiconductori (asa numitele unghiuri mici) s-au putut observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebită a fierului dacic și a mai observat că acest fier are doua straturi de „domene” , unul central și unul de suprafață. Domenele, și aici este „ciudațenia”, sunt orientate perpendicular unul pe altul asta însemnând că, mai întîi s-a solidificat (în câmpul magnetic al Pământului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat ăn stare lichidă un alt strat, care s-a solidificat si el, dar ... în altă poziție față de câmpul magnetic al Pamintului !!!
 
Ei domnilor și asta se întâmpla acum peste 2000 de ani, într-o țară sălbatică, populată de țărani daci, primitivi și sălbatici. Cuceriti mai tirziu de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o "mică" armată de 150.000 de legionari și cărora le-au trebuit mai mult de 6 ani să cucerească ce, ... cîțiva kilometri din Spațiul Dacic.
 
Oare s-a intrebat cineva cum a putut rezista în fața Romei, o simplă civilizatie țăranească? De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar și Burebista au murit în același timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise să pornească războiul împotriva dacilor) și până la cucerirea a numai 14% din Dacia, de catre Traian, au mai trebuit să treacă 150 de ani? De ce în toți acești 150 de ani romanii și dacii nu s-au avântat în conflicte directe? De ce nici o armată romană nu pleca la război fără să aibe cel puțin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de împărțit ei dacii și romanii ca aceștia din urmă, după cucerirea unei bucăți așa de neînsemnate din teritoriul Daciei, să declare cea mai lungă sărbatoare cunoscută pâna în zilele noastre, o sărbătoare de nici mai mult nici mai puțin de 123 de zile, în care poporul roman putea să mănânce și să bea gratuit pe socoteala statului ... 123 de zile? Ce or fi sarbatorit de fapt romanii?

Astfel se demonstrează că ei Dacii au lăsat documente mult mai rezistente în fața măcinării timpului decât cele ale anticilor Greci sau Romani, dar în alt limbaj decât în cel scris-vorbit. Limbile sunt și ele supuse distrugerii, alfabetele la fel. Că dacii ne-au lasat mostre de „civilizație” extraordinară ca:
- Betoane perfectene nedistruse de timp, apă și intemperii de peste 2000 de ani
- Metalurgie mai avansată decât ceea din zilele noastre - cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, când romanii nu puteau să topească în cuptoarele lor bucăți mai mari de 25kg.
- Modelele Matematice de la Grădiștea Muscelului și desigur cele Topografice, prin așezarea „așa ziselor cetăți" din Munții Șureanului, Cindrelului, Persanilor (Racos) într-o ordine perfect geometrică de invidiat chiar și azi.”