Creatorul
este ca metalele rare. Acestea au o valoare intrinsecă mare, dar numai timpul este cel care decide dacă, după prelucrare, metalul se
transformă într-o operă de artă sau o podoabă comună, de serie.
În cazul de față, însă, maturitatea gândirii și a
lucrărilor lui Vlad Dumitrescu transced granițele unei vârste anume,
condensând multă spiritualitate, emoție și sentiment privind oameni, animale și locuri.
Despre
lucrurile bune poți vorbi oricând. În această categorie intră și
expoziția de la Sala Acvariu a Muzeului Național al Țăranului Român,
închisă pe la mijlocul lunii.
Dăruit
cu har și memoria integră a înaintașilor săi, artistul fotograf
înțelege și apreciază gustul pâinii de zi cu zi, câștigate cu mucenicie
de omul de la țară, truditor din greu pentru toate roadele pâmântului,
înțelept în alegerile sale ce par simple dar ce sunt esențiale pentru supraviețuirea sub imperiul capriciilor naturii sau vremurilor. De altfel, autorul și-a propus,
conform propriei declarații, să trateze teme românești, privind
peisajul, istoria și oamenii acestui pământ și să participe „la cât mai
multe proiecte ce au ca scop promovarea imaginii României (locuri,
traditii, obiceiuri, oameni)”.
Este
o decizie riscantă și contra genului românesc contemporan, cameleonean de
felul lui, care-și însușește informații străine
de esența sa ca trăitor în aceste locuri și aparținând acestui
popor. Mulți creatori contemporani se rup de rădăcinile lor strămoșești
și se pierd apoi în drumul lor spre un succes rapid, printre cetele celor cu
gândire și simțire asemănătoare, și mai ales cu un rezultat artistic
asemănător, pierzându-și pe acest drum autenticitatea și unicitatea.
Precum unul dintre învățătorii noștrii de zi cu zi, banala piatră din drum, care ne readuce brusc în timpul prezent, în propria ființă, acum și aici, tot așa și Vlad Dumitrescu, ne oprește din cotidiana grabă, ne aduce cu privirea spre ceea ce este important, spre realitate, oamenii și animalele de lângă noi, ne face să ne reconsiderăm prioritățile, termenele și scopurile, conștienți fiind de noi înșine și dimensiunea noastră reală, de ce și cum trebuie să ne comportăm față de tot ceea ce este viu și neviu din jurul nostru.
Precum unul dintre învățătorii noștrii de zi cu zi, banala piatră din drum, care ne readuce brusc în timpul prezent, în propria ființă, acum și aici, tot așa și Vlad Dumitrescu, ne oprește din cotidiana grabă, ne aduce cu privirea spre ceea ce este important, spre realitate, oamenii și animalele de lângă noi, ne face să ne reconsiderăm prioritățile, termenele și scopurile, conștienți fiind de noi înșine și dimensiunea noastră reală, de ce și cum trebuie să ne comportăm față de tot ceea ce este viu și neviu din jurul nostru.
Nota bene, deși confirmările valorice i-au venit de relativ puțin timp, ele aproape coincid cu începutul muncii ca artist, Vlad Dumitrescu fiind premiat al unor cunoscute manifestări de gen: Concursului Național "FOTOGRAFIA DOCUMENT ETNOGRAFIC" – 2009, 2010, 2013, Slonului Național de" Fotografie Turistică" editia a IX-a - 2009, Concursului “FOTOGRAFIA ANULUI 2010” etc.
Irina IOSIP
Postări
