marți, 5 noiembrie 2013

„Salonul Național de Grafică Românească 2013”, Galeria Căminul Artei, București

 

„Experimentul și inovația țin la această ediție mai degrabă de ieșirea în volum și de materiale decât de imaginile în sine. Artiștii s-au concentrat în numeroase cazuri pe creearea de texturi, rezultate ale unor tehnici mixte, personale,. Granulația, jocurile densității, suprapunerile sau tunning-ul fac parte din lexicul de semne vizuale ale căror mize variază de la iconografie până la pretext pentru linie și culoare” (extras din catalog)

critic Mihai Plămădeală





În elegantele săli ale Galeriei Căminul Artei, se desfășoară Salonul Anual de Grafică Românească, oferind dacă nu o imagine generală și completă a stării graficii românești a zilelor noastre cel puțin un periplu interesant, cu lucrări de valoare din colecțiile autorilor, din ultimii doi ani de activitate.
Coordonatorul expoziției, graficianul Ioan Cuciurca a specificat la vernisaj criteriile de selecție a lucrărilor: „singurele criterii de selecție fiind creativitatea, expresivitatea, plasticitatea, coerența limbajului și a mesajului” și „numai spațiul de expunere disponibil (n.a.: expoziția este restrânsă în acest an numai la Galeria Căminul Artei) ne-a constrâns să limităm numărul de lucrări și dimensiunea acestora”.



La ceremonia de deschidere a solonului a fost invitat domnul Director al Institutului de Istoria Artelor Prof. dr. Adrian Silvan Ionescu care, cunoscător fiind al istoriei și conținutul tuturor edițiilor salonului de până acum, a făcut o scurtă desciere și apreciare asupra expoziției și artiștilor participanți. În fața audienței numeroase, domnul prof. Ioan Atanasiu a adăugat câteva aprecieri din partea organizatorilor.

În mesajul ce însoțește catalogul salonului, editat într-o excelentă formă grafică, criticul Mihai Plămădeală, referindu-se la actuala ediție a salonului apreciază că „artiști care activează separat, de multe ori fără a se „monitoriza” reciproc, ajung la soluții formale, morfologice și chiar conceptuale, similare”, însă „diversitatea stilistică și conceptuală a muncii artistice întreprinse este, pe cât de reală, pe atât de salutară” și concluzionează că este necesară formarea „unei școli în sensul de mișcare, de tradiție profesională și continuitate”.
 


Salonul reunește cele mai diferite tehnici de lucru; desen, tehnici clasice de imprimare și multiplicare, manipulare foto, gravare pe sticlă/oglindă, imprimare cu foiță, tehnici digitale, suportul de lucru fiind hârtia/cartonul, lemnul, compozitul, metalul, sticla etc.

Pentru prima oară în salon, tehnicilor tradiționale le sunt adăugate și tehnicile digitale - ca mediu exclusiv de lucru, tehnici acceptate la ora actuală în saloanele de profil, peste tot în lume.

În acest an se alătură expozanților și români trăitori pe alte meleaguri precum cei din Franța sau Italia. Participanții din acest an vin din cele mai diverse colțuri ale țării: Arad, Baia Mare, Brașov, Constanța, Deva, Iași, Lugoj, Mizil, Rădăuți, Sibiu, Simeria, Suceava etc, totuși majoritatea covârșitoare se grupează în jurul a trei centre importante: București, Cluj-Napoca și Timișoara.

Chiar dacă specificul Salonului este grafica, pot fi regăsite și exponate de tip obiect sau instalații, dezvăluind interese și experimentări și în alte domenii, având ca rezultat juxtapuneri și mixaje interesante de tehnici, materiale/suporturi de lucru.


Un gând foarte bun pentru efortul organizatorilor și calitatea acestei expoziții, mai puțin însă, pentru sistemul de iluminare al sălilor care fiind insuficient sau diferit de la o zonă la alta, nu asigură egalitatea de șanse tuturor lucrărilor.