Inteligența alegerii unui titlu care să unească stiluri, tehnici și mentalități diferite conferă întregului dar și fiecărei lucrări în parte calități noi, de ordin superior, ce se nasc inclusiv din interogația meditativă a privitorului.
Evident că lucrările s-au născut independent de ideea unei expoziții comune, dar iată cum, enunțul unui titlu poate răstălmăci temeinicii inițiale, permițând o nouă lecturare în condițiile unei potențări prin alăturare.
Chiar dacă experiențele, meditația, reflecția asupra propriilor teme, propriilor provocări în viață, trăiri și sentimente ale fiecărui autor, asimilate în cele din urmă cu termenul de "melancolii", sunt atât de diverse, fiecare atingând anumite profunzimi ideatice, stilistice sau tehnice, ele lucrează la unison în cadrul întregului.
Și cum fiecare expoziție are o cheie a ei, care lucrează uneori la nivelul subtil al stărilor inițiale, putem gândi că lucrările Iulianei Florea Lucan reprezintă diapazonul acestei orchestrații, fiind "mai altfel" provocatoare: o lume specială, a întâlnirilor miraculoase în spații stranii create de metamorfoza lumilor sale interioare. Drumuri, canale și piscuri aflate în plină metamorfoză sunt străbătute de personaje ce pot fi ipostaze ale aceleiași personalități aflate la diferite nivele de vârstă, de cunoaștere, de identificare sau conștientizare. Un spațiu ce asimilează diversitatea a posibilelor individualități într-un ansamblu cu dezvoltare coerentă dar în care persistă melancolia unor dezvoltări posibile ratate.
Un parcurs asemănător, dar dezvoltat mai mult în plan spiritual, il au lucrările sculptorului Ovidiu Nicolae Popa, în care sunt alăturate simboluri creștine - mai mult sugerate, prin tehnici complementare: desen și sculptură. Pe parcursul identificărilor, un înger parțial decupat, are zona inimii marcată fragmentar prin forme geometrice puternic colorate, iar tabloul unei așezări umane survolată de un înger cu goarnă este chiar rezemătoarea supradimensionată a unui scaun. O viziune a unei lumi în care coexistă raționalul material cu spiritualul, în anumite proporții specifice momentului existențial. Lemnul, sticla, piatra, metalul sau culorile și pânza sunt mijloace utilizate deopotrivă în povestirile sale, ce transmit mesaje complexe, despre miracolul ce trascede unei realități, despre relația specială a autorului cu divinitatea.
În zona liricului se află și Florin Lucan, care, precum a obișnuit deja, se apleacă asupra temei favorite, a metamorfozei lumilor vegetale, surprinse în fazele efemere de maxim estetic. Coloane al căror miez rezistențial sunt capete de flori, într-o densitate nenaturală, asigură stabilitatea unor structuri neidentificate dar în mod cert esențiale pentru autor. În lucrări succesive, coloanele vegetale evoluează din faza de boboc la maxima înflorire și maturitate, când, din preaplinul lor frumusețea se revarsă către exterior. Nimic forțat, culoare sau formă, totul evoluează în zona decorativului amprentat de o cromatică și simbolistică speciale.
Emanoil Mazilu, aduce pe simeze în felul său poetic și idealist un set de nuduri "decente", în care detaliile anatomice se ascund vederii sub falduri sugerate dar pline de culoare sau în "umbra" impusă de tonurile puternice de culoare alăturate. Compozițiile interesante dau uneori dezlegări elegante unor întrebări curente între artiști, culorile sunt calde și vii în același timp, iar candoarea exprimării elimină orice familiarisme interpretative.
Maria Dermengiu, abordează un decorativ mai pronunțat în lucrările sale, stârnind emoții pozitive. Linia simplă, aflată cu precădere în căutarea
formei structurilor intersectează spații colorate, personalizate uneori
de efecte ce sugerează umbre, fără a se căuta obținerea volumelor, însă.
Printre jocuri cu motive florale sau geometrii transfigurate, se regăsește, probabil ca efect al unei melancolii meditative, și un portret feminin esențializat de o linie simplă și tonuri sobre.
Faptul de a
alege cine ești sau ce vrei să fii în această lume nou înfiripată, și de ce nu, alcătuită și din confruntări vizuale, de a
alege lucrarea care să te reprezinte pe tine, privitor, sau de a fi ales
de aceasta, este acum un privilegiu oferit cu generozitate de către toți autorii expozanți.
Irina IOSIP
Postări
