Festivalul „Salt & Pepper” ediția a II-a ADEVĂR versus MINCIUNĂ: Ciprian ARICIU, România

 

Festivalul „Salt & Pepper”

ediția a II-a 

ADEVĂR versus MINCIUNĂ

 

 

 

 

Ciprian ARICIU, România

artist vizual

 

"Abisal", Gresie glazurată, temperatura de ardere 1180 grade Celsius, 40 cm/40 cm/45cm, 2017

Farul ceramic devine metaforă pentru adevărul ascuns, vulnerabil, pentru frumosul interior pe care societatea ne învață adesea să îl ascundem sau să îl îngropăm. În viața de zi cu zi suntem învățați să ne protejăm slăbiciunile, să ne mascăm fragilitățile și să ne construim imagini solide, stabile, acceptabile pentru ceilalți. În acest proces, multe dintre părțile autentice ale ființei noastre rămân în umbră, asemenea unor peisaje scufundate în adâncuri.
Lumina farului devine, în acest context, un gest de revelare. Ea face vizibile acele adevăruri care, în mod obișnuit, rămân ascunse: culorile, texturile, formele fragile ale vieții care există în abisuri – atât ale oceanului, cât și ale sufletului uman. Așa cum lumina farului străpunge întunericul mării și dezvăluie contururile stâncilor sau ale valurilor, lumina interioară a conștiinței poate dezvălui acele părți din noi pe care rareori avem curajul să le privim.
Prin lumina farului căutăm fragmentele ascunse ale ființei noastre. Sunt acele fragmente pe care le protejăm de ochii celorlalți, uneori chiar și de propria noastră privire. Sunt emoții, amintiri, fragilități sau adevăruri personale care, aduse la lumină, capătă o formă și o voce. În momentul în care aceste fragmente devin vizibile, ele nu mai sunt doar vulnerabilități, ci devin expresia autentică a identității noastre.
Astfel, adevărul nu este doar o realitate obiectivă sau universală. El este și profund personal, modelat de experiențele fiecăruia, de memoria și sensibilitatea noastră. Uneori rămâne ascuns, alteori se revelează în momente neașteptate. Devine vizibil doar celor care caută cu răbdare și cu o anumită delicatețe a privirii, celor care sunt dispuși să privească dincolo de suprafață.
În acest sens, minciuna nu se limitează doar la falsitate. Ea poate lua forma tăcerii, a uitării sau a negării. Uneori minciuna este chiar refuzul de a privi în interior, refuzul de a accepta ceea ce descoperim acolo. Tăcerea devine atunci un spațiu în care adevărul rămâne suspendat, nevăzut, asemenea unei lumi scufundate sub apă.
Frumosul exprimat prin artă devine, în acest context, o formă de adevăr. Arta are puterea de a aduce la suprafață ceea ce rămâne invizibil în viața cotidiană. Ea luminează zonele ascunse ale experienței umane și transformă fragilitatea în sens. Prin acest proces, frumosul nu este doar estetic, ci și revelator: el ne permite să recunoaștem în noi înșine lucruri pe care nu le-am numit până atunci.
Prin lumină, arta creează punți între interior și exterior, între ceea ce ascundem și ceea ce alegem să arătăm lumii. Ea devine un spațiu de întâlnire între adevărurile personale și cele colective, între memoria individuală și experiența comună.
În lucrarea de față vorbesc despre această parte ascunsă din noi, despre acele zone fragile și tăcute care există în interiorul fiecăruia. Farul ceramic devine un simbol al căutării, al luminii care pătrunde în întuneric și al curajului de a privi în profunzime. El nu oferă răspunsuri definitive, ci mai degrabă deschide posibilitatea unei priviri mai atente asupra propriei noastre interiorități.
Prin această lumină, ceea ce era ascuns devine vizibil, iar ceea ce părea fragil capătă o formă nouă de forță: aceea a adevărului asumat.

 

"Înțelepciune", Gresie glazurată, temperatura de ardere 1180 grade Celsius, H 279 cm/D 60 cm, 2024

 

Motto: „Timpul trece prin noi sau noi trecem prin timp.” – Mahmoud Darwish 

 
Suntem predestinați să fim sclavii timpului, luptăm cu el și ajungem să credem că îl stăpânim, că suntem mai puternici decât el. Sunt momente în care ni se pare că timpul este nelimitat și că noi suntem intangibili. Dar timpul știe mai bine… El ne deschide ferestre în el însuși, în spațiu, în noi și în ceilalți. Ne dă ocazia să devenim…
Deceniile, anii, zilele și orele trăite ne aduc înțelepciunea de a înțelege iremediabilitatea și valoarea. Spre final, începem să ne împrietenim cu timpul și să acceptăm experiențele care ne-au făcut să cădem, realizând că acestea ne-au adus puterea și știința de a ne ridica.
Încetând să încercăm să-l stăpânim, devenim liberi.
În lucrare, trecerea timpului și efectele lui sunt exprimate prin harisurile rezultate în urma procesului de ardere și prin obiectul întors, încorporat, neregulat în bază, în antiteză cu același tip de obiect prezent în partea superioară a lucrării, intact, cu marginile regulate, așezat corect în făgașul destinat. Ferestrele trimit către interiorizare și înțelegere personală, către nevoia de a ne proteja esența, părțile vulnerabile, de acțiunile exterioare.
Astfel, obiectul devine un martor al transformării și al trecerii inevitabile a timpului. Forma lui imperfectă vorbește despre acumularea experiențelor, despre urmele lăsate de fiecare moment trăit. Suprafețele marcate de foc și de procesul ceramic devin o memorie materială a transformării, o hartă a timpului imprimată în materie.
În opoziție, elementul din partea superioară, păstrat intact și așezat în echilibru, sugerează dorința umană de ordine, stabilitate și permanență. Între aceste două stări – dezordine și echilibru, degradare și conservare – se desfășoară întreaga noastră experiență a timpului.
Lucrarea propune astfel o reflecție asupra modului în care timpul modelează nu doar materia, ci și identitatea noastră interioară, invitând privitorul să contemple propria relație cu trecerea inevitabilă a lucrurilor.