marți, 3 decembrie 2019

Când GESTUL are CULOARE, SUNET ȘI LUMINĂ: apel de participare la proiectul cultural "1178? – GEST PENTRU EROI"




   1178? – GEST PENTRU EROI


Oficial, la Revoluție au murit 1178 de oameni, dar numărul nu este încă definitiv, multe dosare așteaptă și acum un verdict.

Proiectul 1178? – GEST PENTRU EROI vrea să reunească artiști din toate domeniile într-un demers simbolic de rememorare, documentare și recunoștință.

Invităm 1178 de artiști să se alăture proiectului nostru făcând un gest pentru o persoană dispărută. O lucrare plastică, un fragment de text, o secvență cinematografică, o bucată muzicală sau orice contribuție personală la gestul nostru împotriva uitării, având orice tema, dar legată, chiar și metaforic, de momentul decembrie 2019.

Un gest artistic simplu și discret care să ne aducă aminte de cei dispăruți în decembrie 1989 și poate, din memoria colectivă.

Gesturile artistice vor fi reunite în format electronic și prezentate sub formă de proiecții (plasme, tablete, proiecții video) desfășurate simultan în perioada 17-22 decembrie 2019 la sediile partenerilor-gazdă: Galateca, TNB, ArCuB, MNLR Crețulescu, CNDB, Muzeul Național Cotroceni (TBC).Pagina web a proiectului( Work in Progress) va funcționaca o arhivă-document a gesturilor și a eroilor cărora le sunt dedicate.

Proiectul este unul de tipul open call iar organizatorii vor lansa şi o listă de invitaţi, personalităţi ale culturii noastre, din ţara şi din diaspora.

Proiectul este unul cultural şi de atitudine civică, fără implicare politică.

Organizatorii îşi rezervă dreptul de a respinge aplicaţiile care aduc prejudicii de imagine evenimentului, organizatorului şi partenerilor.

Parteneri: Asociația 21 Decembrie, UNARTE, UNITER, TNB, Muzeul Literaturii Române, Galeria Galateca, ArCuB, Uniunea Compozitorilorși Muzicologilor, Centrul Național al Dansului București, Muzeul Național Cotroceni (TBC).

Proiect inițiat de Uniunea Artiştilor Plastici - Filiala Grafică și realizat cu sprijinul tuturor instituțiilor partenere, cu implicarea pro bono a artiștilor și a echipei de proiect.

Formularul pentru participarea la proiect poate fi descărcat
(mai multe detalii despre proiect in sectiunea "About" și în pagina https://www.facebook.com/GestPentruEroi/

Acesta, împreună cu lucrarea-gestul artistic se trimite către:
Anca Boeriu – ancagestpentrueroi@gmail.com // 0722 357 212
Ștefana Mărmureanu – stefana.1178@gmail.com // 0724 245 565

Termen limită pentru trimiterea aplicaţiei 10 decembrie 2019.

Echipa de proiect este compusă din: AncaBoeriu, Ştefana Mărmureanu, Ariadna Ponta, Maxim Trikhanov, Alexandru Simion-Boeriu şi Dragos Tudor.


- Comunicat -



duminică, 7 iulie 2019

Practică și teoretizare în cercetarea artistică (3)


 2. Cercetarea artistică, mod de cunoaștere și de producere a cunoașterii (continuare)


(...) În acord cu faptul că o expoziție trebuie să fie de asemenea recunoscută și evaluată ca un posibil rezultat al cercetării, alături de performance-uri, lucrări de artă, intervenții artistice etc., în contextul unei manifestări pluraliste a cercetării și a rezultatelor ei, se estimează că „academiile de artă sunt potențiali aliați ai cercetătorilor în studii culturale, care preferă formatele academice neconvenționale pentru prezentarea cercetărilor lor”.1

Deci, scopul cercetării artistice, din punctul de vedere al îmbunătățirii calității vieții, este același cu cel al artei, atât că pornește de la premize obiective și respectă adevărul.

Rezultatul cercetării artistice nu impune obligatoriu un public numeros, ci atenția asupra concluziei cercetării, care nu exprimă neapărat un adevăr imuabil și poate sugera, uneori, răspunsuri multiple.

Creația provine din cunoaștere dar și produce cunoaștere. Privind cunoașterea, Janneke Wesseline face diferența între a vedea și a ști să vezi: „a ști înseamnă să vezi...diferit”2. În acest context precizează: „utilizarea formelor vizuale în domenii precum antropologia și sociologia utilizarea formelor vizuale drept indicatori cruciali culturali care necesită analiză și critică”3. Acestora li se adaugă încă multe domenii ale cunoașterii, dintre care psihologia care utilizează forme, culori, luminozitate sau dinamică în domeniul său specific de cercetare și analiză sau practică, sau, mai recent, neurologia și algebra topologică - prin care au fost generate imagini virtuale dinamice foarte complexe, simulând funcționarea creierului, de la excitarea prin diverși stimuli până la luarea deciziei, evidențiind structuri foarte complexe ale legăturilor din cadrul rețelelor de neuroni (rețele descrise prin geometria discretă, cuprinzând poligoane multidimensionale și goluri) care, după luarea deciziei, intră în colaps. Imaginea acestor structuri modelate matematic revelează ceva ce nu poate fi văzut, încă, prin nici o modalitate, având în vedere imposibilitatea practică de a separa straturile de neuroni unele de altele. Nu trebuie uitat nici rolul artei în terapiile prin artă sau în industriile creative.
Reconstituire a legăturilor între neuroni, în actu.epfl.ch, URL: https://actu.epfl.ch/news/scientists-discover-hidden-patterns-of-brain-activ/accesat în 30.01.2019

Procesul creației artistice trebuie să fie un proces dinamic, continuu, cu acumulări experiențiale, care să cuprindă arii largi și schimbările în timp și spațiu - conform celor spuse de Mary Jane Jacob4. Acestea pot fi evidențiate și obținute prin diverse forme de artă sau amestecuri de artă cu non arta. Aceste modalități de cunoaștere este necesar a fi păstrate în forme cât mai multe, variate, provenind din toate culturile posibile. Așadar o unificare a formelor de artă, a temelor sau a atitudinilor, nu numai că nu pare să fie posibilă în societatea contemporană, dar nici nu este utilă umanității, care are nevoie de cantitate și diversitate pentru a selecta și păstra experiențele pozitive, necesare progresului societății. În sensul acesta poate fi văzută și necesitatea cercetării artistice. Marco De Michelis, citând pe Franco Rella, menționează: „adevărul este foarte fragil, pluralitatea de limbaje (ale artei) și motivațiilor lor este cea mai puternică armă pe care o deținem împotriva tancurilor și buldozerelor care doresc să niveleze diferențele, să reducă gândurile la unul singur, să ne aresteze nu numai trupurile, dar și mintea”5.

O cercetare artistică prin artă, open-mind, foarte amplă și complexă, implicând un colectiv important, numeroase cunoștințe științifice din varii domenii (fizică, economie, politică, istorie, jurnalism, arhitectură, sociologie etc.) poate fi considerat și proiectul jurnalistei Hitto Steyerl, „Is the Museum a Battlefield?”6, prezentat la The 13th Istambul Biennial (2013). Pe temeiul morții dramatice, trecute în anonimat, a prietenei sale jurnaliste sud americane, în pustietățile zonei de conflict Gaza, Steyerl revelează legătura ascunsă dintre artă și puterea financiară și politică, concretizând-o, simbolic, print-un simplu glonț. Sponsorizarea a permis o cercetare jurnalistică, științifică și artistică dificilă, riscantă politic și, posibil, îndelungată. Aceste lucruri nu s-ar fi putut întâmpla fără umbrela protectoare a unor instituții, fie ele și culturale, ceea ce demonstrează că, cercetarea de anvergură necesită resurse financiare importante, un colectiv multidisciplinar mare, având toată dotarea necesară. Este un caz tipic în care este necesară, chiar este obligatorie mediatizarea rezultatelor cercetării, tema fiind de interes pentru umanitatea întreagă. Dar, nici în acest caz nu se poate eluda faptul că sponsorizarea sau susținerea financiară sau materială poate implica interese străine de artă sau rolul și scopul acesteia.

Cercetarea artistică poate fi efectuată de un singur cercetător sau de un grup, mai mare sau mai mic, compus din cercetători de diferite profesii, printre care și artiști, componența staff-ului depinzând de temă și rezultatele scontate. De profesionalismul și deschiderea acestora, bineînțeles că depind și rezultatele.

Cel mai des se deschide o cercetare atunci când se ivește o necesitate de moment sau de perspectivă, se dorește dobândirea de noi cunoștințe și / sau aprofundarea unora, se caută confirmări sau infirmări teoretice sau practice sau se dorește obținerea unui produs performant prin mijloacele cercetării sau relevant pentru societate. Așadar tema poate fi impusă de către un mandatar sau sponsor sau poate fi la alegere - în activități de mai mică amploare, impuse sau auto-impuse. Impunerea temei cercetării implică aproape automat niște interese din partea celui care o impune. Aceste interese sunt cele care direcționează cercetarea, impun anume reguli și decid dacă rezultatele acesteia se fac publice sau nu, dacă se sistează sau se continuă cercetarea, ce se întâmplă cu rezultatele cercetării și căror scopuri vor servi acestea. Aici intervin, din nou, responsabilitatea și problemele de etică și morală, deoarece rezultatele unei cercetări ar trebui să devină bunuri publice prin aducerea lor la cunoștința publicului, dacă nu se încalcă diverse reglementări sau interese de stat, sociale și umanitare, sau chiar individuale, cum am mai precizat mai înainte.

Sigur că o cercetare artistică demarată de artiștii înșiși sau de asociații ori ONG-uri au o mai mică șansă de a aborda și promova teme cruciale ale umanității, societății sau culturii, având în vedere interesele lor și posibilitățile financiare sau științifice de a le susține. De aceea, importanța și interesul cercetării artistice se orientează spre cercetarea la nivelul macro-entităților financiare, politice, sociale private sau ale statului.

În acest sens, este de cel mai mare interes promovarea și producerea de proiecte de cercetare artistică la nivelul instituțiilor de învățământ academic, care au și instrumentele și cunoștințele și, eventual, mijloacele pentru a face acest lucru. Dacă cercetarea artistică a devenit o prioritate în vest prin anii '90, la noi este numai la începuturile sale. Încă se caută o racordare la experiența vestică și a se crea baza teoretică și organizatorică sau instrumentală necesară cercetării artistice. Factorul uman există atât din punctul de vedere al studenților dispuși în a face cercetarea cât și al cadrelor didactice pregătite pentru îndrumarea lor teoretică și practică în acest domeniu.

Voința politică de a implementa cercetarea artistică în învățământului academic românesc a fost exprimată deja, creându-se cursuri specifice privind cercetarea artistică și compartimente specifice organizării, coordonării și monitorizării la nivel de universități.

Lumea generală a artei s-a sesizat și ea asupra necesității cercetării artistice, astfel încât, se organizează întruniri pluridisciplinare, mese rotunde, workshop-uri, conferințe și alte evenimente, promovate de / și în mediul academic sau de către diverse organizații specializate pe arta emergentă sau pe cercetarea artistică. Pentru medierea acestor acțiuni și a cercetării propriu-zise, s-au formulat și platforme on-line și site-uri specializate.

Ca forme de promovare a cercetării și a rezultatelor acesteia, s-au publicat și se publică articole în jurnalele culturale, dar mai important, în reviste și pe platforme specializate în lumea întreagă, ceea ce face să se adune laolaltă informația și cercetătorii, într-un spațiu specializat, de încredere și de actualitate. Una dintre problemele care se pun în acest moment este aceea a evaluării rezultatelor cercetării și acordarea unei credibilități crescute a unora față de altele. Crearea unor indexuri precum în cercetarea științifică s-ar putea să nu aibă o relevanță deosebită, deoarece arta lucrează într-o zonă mai fluidă, a sensibilității umane și a spiritualului, care nu se supun canoanelor contabilicești. Părerile fiind, însă, împărțite privind relevanța academică a revistelor internaționale de cercetare artistică tip 'peer-revieved' precum 'Art & Research', se poate spune că, publicarea de cărți sau articole, eseuri sau critică în ziare și jurnale cu caracter mai general este considerată a avea un caracter aproape academic.

În cele din urmă, căutând a vedea dacă vreuna dintre laturile cercetării artistice, teoria sau practica, în procesul cercetării sau ca rezultat al ei și chiar în procesul de învățământ, are vreo relevanță mai mare una față de cealaltă, se poate spune că echilibrul produce efectele maxime în contextul cultural actual. Una fără cealaltă nu poate exista în contextul diversității și multitudinii de manifestări socioculturale actuale, dezvoltări științifice și tehnologizări, necesităților de adaptare rapidă la schimbările în curs.


1Dieder Lesage, op. cit. p.7
2Janneke Wesseling (ed.), op. cit. p. 85
3Janneke Wesseling (ed.), op. cit. p. 86
4Ambrožič Mara și Angela Vettese (ed.), Art as a Thinking Process, Ed. Università Iuav di Venezia & Ed. Sternberg Press, Veneția, Italia, 2013, p. 102-103
5Ambrožič Mara și Angela Vettese (ed.), op. cit. p. 68
6Hitto Steyerl lecturer, Is the Museum a Battlefield, film, 2012, vmeo.org, URL: https://vimeo.com/76011774, accesat în 30.01.2019

duminică, 2 iunie 2019

Practică și teoretizare în cercetarea artistică (2)



2. Cercetarea artistică, mod de cunoaștere și de producere a cunoașterii



Teoretizarea practicii artelor vizuale cuprinde o diversitate de poziții și perspective, dar, pentru a propune o teoretizare a practicii artistice ca cercetare, este necesară construirea unor structuri solide între teorie și practică, care să reveleze modul în care arta își poate asuma potențialul său ca formă creativă și formă critică sau de producție.

Lesage oferă o definiție lapidară dar destul de cuprinzătoare a cercetării: „Noțiunea de cercetare artistică presupune că practica artistică poate fi descrisă într-un mod mai mult sau mai puțin asemănător cercetării științifice. Prin urmare, un proiect artistic începe cu formularea, într-un anumit context, a unei probleme artistice, care necesită o investigație, atât artistică cât și actuală, într-o anumită problemă, care poate sau nu să ducă la o operă de artă, la o intervenție, performance sau o teorie, cu care artistul se poziționează pe sine privind problema artistică inițială și contextul acesteia”.1

Cercetarea artistică „permite o meta-reflecție mai generală pe teme care fac obiectul cercetării fundamentale în alte domenii. Impactul său se realizează printr-o combinație complexă de cuvinte și imagini care creează un efect indirect reflexiv radical diferit de orice reflecție văzută într-o anumită disciplină.”2

„La intersecțiile teoriei și practicii, în continuă dezvoltare a proceselor sale de cercetare, a metodelor și a formelor de cercetare de artă, cercetarea artistică este o nouă disciplină promițătoare, cu un potențial impact substanțial asupra altor discipline”3. În cest sens, se citează: „Câteva tendințe în metodologia și analiză critică care utilizează forme vizuale ca fiind motive centrale ale cercetării au apărut în ultimii ani în diferite discipline.”4 Dintre acestea, antropologia și sociologia utilizează forme vizuale ca indicatori necesari în analiză și critic, dar mijloace vizuale de expresie și comunicare pot fi, de asemenea, utilizate în cercetarea condiției omului în cadrul socio-cultural.

Domeniul cercetării artistice este larg și neomogen, variind de la o simplă integrare a unei idei filozofice, teorii sau informații științifice până la a reprezenta o metodă de cunoaștere și practică artistică bazată pe date științifice.
Dacă în celelalte domenii ale științelor exacte este greu a se practica cercetarea individuală, fiind necesare fonduri, condiții și spații speciale, investirea cu încredere în cazurile sponsorizate sau sub mecenat, varii cunoștințe din domenii conexe etc., în cercetarea artistică acest lucru este posibil și este practicat destul de des. Dealtfel, expozițiile personale și saloanele tematice de artă vizuală, pornesc de la cunoașterea asumată a fiecărui artist asupra temei și ajung să demonstreze viabilitatea acesteia, să ilustreze anumite aspecte ale acesteia sau să dea rezolvări asupra unor chestiuni impuse de temă, chiar dacă premizele și concluziile pot fi diferite și chiar contrare de la un artist, moment sau context la altul. Un astfel de „experiment” nu impune, în afară de cazurile în care a existat o cerință specială inițială, o metodă comună de cercetare. De altfel, expozițiile personale și saloanele tematice pot fi asociate cu cercetarea artistică prin artă.

Conform Sřren Kjřrup5, cercetarea artistică se poate produce asupra artei (precum istoria artei), pentru artă (dezvoltând tehnici ale artei) sau prin intermediul artei (prin procesul de creație artistică). Dacă primele două activități pot fi prestate și de non-artiști, ultima este o activitate specifică artiștilor. Funcție de tipurile cercetare artistică menționate variază și metodele de cercetare.

Cercetarea artistică o poate face și artistul însuși asupra propriei creații artistice, dar este greu ca acesta să fie un bun artist și un bun analist în același timp și în plus, să fie și un observator obiectiv al propriei creații. Monografiile de autor, însă, ar putea să se încadreze, cu destule reticențe, într-o cercetare asupra artei proprii, artistul cunoscând lucrurile ascunse în spatele lucrărilor sale. În general, astfel de lucrări apar sub medierea unui editor, co-autor sau narator, tocmai pentru a reduce subiectivismul sau a induce impresia de obiectivitate. Un specialist psiholog sau antropolog social, ar putea indica situațiile comune (șabloanele) sau speciale din cadrul creației artistului, ceea ce l-ar califica mai bine pentru cercetarea artistică, din acest punct de vedere.

Tot mai des în ultima vreme, mai ales după instalarea dominației artei conceptuale, artiștii fac curatoriat, critică de artă, abordează teoria artei și istoria artei sau jurnalismul cultural, într-un cuvânt cercetarea artistică asupra artei din perspectivă interpretativă.
Portretul lui Edmond Belamy, creat prin inteligență artificială
Adesea, munca sa obișnuită, curiozitatea sau dorința de a aduce ceva nou, îl determină pe artist să caute noi tehnici și materiale, să le adapteze pe cele vechi și să mixeze creativ tehnologii din cele mai noi cuceriri științifice, situație care l-ar încadra în cea de a doua categorie, a cercetării pentru artă. Cercetarea instrumentalistă (pentru artă) este, poate, cea mai la îndemâna artiștilor și cercetătorilor, mai ales acum, când rezultatele cercetării din multele domenii științifice și tehnologice sunt atât de diverse și numeroase și mai ușor de accesat, prin medierea internetului. Atelierul artistului este mediul în care se caută noi căi, metode, materiale pentru a produce artă, materiale neconvenționale, mergând uneori până la inovație. Cercetarea pentru artă intră în atribuțiile și competențele logice ale instituțiilor de artă, care dispun de instrumentarul educațional necesar și trebuie să dispună și de mijloacele necesare cercetării artistice, respectiv de asigurarea interesului industriilor implicate în producerea și valorificarea tehnicilor și materialelor din posibila utilizare artistică.

În practica și cercetarea artistică se pun adesea sub semnul chestionării practici și teorii artistice. Tehnicile artei digitale, nu mai sunt atât de noi, dar au devenit atât de ofertante ca performanțe vizuale, ușor de manipulat și distribuit încât au acaparat atenția cercetătorilor din varii domenii. Astfel că, cercetători din grupul francez Obvious au reușit să creeze o inteligență artificială (încă rudimentară), care să genereze un desen6 cu un anume aspect artistic. Sigur, realizarea tehnică este remarcabilă, dar desenul nu captează atenția inițiatului prin ceea ce poate face un artist uman, să creeze și să transmită prin arta sa, inefabil și spirit. Programul nu a reușit să creeze un concept, ci a realizat un desen prin copieri și verificări repetitive, în raport cu originalele (15.000 de portrete din secolul al XX-lea), păstrând în structura vizibilă a desenului rețeaua de puncte specifică. Toate cele specificate, confirmă, că acesta ar putea fi considerat un eșec din punctul de vedere al unei cercetări artistice.

Ca produse ale cercetării performative se pot enumera: expozițiile, performance-urile, artefactele artistice, albumele, iar dintre cele ale cercetării pentru artă, studiile și publicațiile științifice, publicațiile în diverse medii de factură generală sau specializate etc.

Cercetarea creativ / performativă (prin artă), însă, este în România la început de drum. Și ca orice domeniu nou al artei, suscită interesul la toate nivelurile: individual, asociații, grupuri sau instituționalizat. În acest sens, se remarcă intensificarea și determinarea de a implementa cercetarea artistică în instituțiile universitare de arte, mai ales la nivelul studiilor masterale și doctorale, în același timp cu teoretizarea - prin identificarea unui aparat tematic, a unui limbaj specific, a cadrului organizatoric și a unor produse ale acestui tip de cercetare,

Prin specificul activității și menirea lor, artiștii, în general, dar și artiștii cercetători lucrează pentru public și își prezintă rezultatele cercetării în spațiul public.

În ziua de azi mulți artiști consideră că arta lor este un fel de cercetare, ceea ce nici nu este departe de adevăr, având în vedere genul artei conceptuale, atât de accesată astăzi, bazată pe concept și pe procesul producției și nu pe obiectul artistic.

Sigur, conceptul unei lucrări contemporane include o analiză a unei situații sau idei și contextul în care se produc acestea, pe baza cărora se produce obiectul sau evenimentul artistic . Acestea din urmă trebuie să aparțină temei, să apară ca urmare a unui proces de producere, să justifice demersul, să aducă ceva nou ideatic, estetic, spiritual etc. Dar cercetarea artistică, înseamnă mai mult, a produce efecte pozitive stabile în societate, de ameliorare sau evoluție a condițiilor de trai, inclusiv a condiției spirituale, cognitive, etice sau morale, a indivizilor și comunităților. Arta are un caracter de modelare a societății, cercetarea având în acest scop o atitudine proiectivă.

Creația artistică prin artă implică o anume personalizare a cercetării, care ține de un ansamblu compus din cultura, personalitatea, stăpânirea tehnicilor, mediile și genul de artă implicată.

Față de cercetarea epistemologică, cercetarea artistică poate implica o abordare științifică dar și una artistică specifică, adică un exercițiu mai liber al imaginației, atitudine afectiv-cognitivă, mijloace de analiză mai imprecise și o comunicare publică specifică, implicând limbajul propriu al artelor (formă, culoare, lumină, sunet, dinamicitate, spațialitate etc.), plus interpretativitatea sub diversele ei forme.

Cercetarea presupune și o metodă care variază funcție de domeniul de cercetare, dar în toate cazurile, trebuie să respecte aceleași principii de investigare legate de formularea întrebărilor și răspunsurilor, care trebuie să dovedească răspunsurile la întrebări. Față de cercetarea descrisă la începutul acestui demers, încadrabilă într-o metodă științifică, se poate defini cercetarea obținută pe cale artistică, care presupune, personalizarea de care vorbeam mai înainte și uneori, utilizarea unor mijloace imprecise de cercetare.

Cercetarea artistică trebuie să respecte legi și norme (generale sau pe domenii de cercetare, legiferate sau normate, internaționale sau naționale, norme interne sau impuse de societate), inclusiv cele de etică și morală, atât în cadrul procesului cercetării cât și privind finalitatea acestuia. Conceptele precum etica și morala, însă, variază funcție de mulți factori, printre care: context geo-politic, sociocultural, cutume, legislația în vigoare, moment istoric etc., de aceea este necesară adecvarea la acestea. Unele dintre cerințele ce țin de etică sau/și morală aplicabile și în cercetarea artistică sunt: nu trebuie să fie lezate interesele participanților la cercetare, ale beneficiarilor sau ale indivizilor sau ale comunității, nu trebuie să fie atinse subiecte sensibile în societatea respectivă, trebuie să respecte proprietatea intelectuală, să se protejeze și să nu divulge date personale, să respecte secretul informațiilor, datelor și a rezultatelor parțiale sau finale ale cercetării, să respecte drepturile omului, să nu facă discriminări de gen, religie, vârstă, etnie etc.

1Dieder Lesage, Who's Afraid of Artistic Research On measuring research output, în Art&amp, Research, a Journal of Ideas, Contexts and Methods, vol. 2, Nr. 2, Spring 2009, p.5
2Janneke Wesseling (Ed), op. cit., p.13
3Ibidem
4Ibidem, p.86
5 Michael Biggs and Henrik Karlsson Editors, The Routledge Companion to Research in the Art's, Routledge Taylor & Francis Group, Londra și New York, 2011, p.25
6George-Andrei Cristescu, O pictură creată de Inteligenţa Artificială s-a vândut cu 432.500 de dolari. Este însă artă?, în adevărul.ro, URL: https://adevarul.ro/cultura/arte/un-portret-creat-inteligenta-artificiala-s-a-vandut-cu432000-dolari-insa-arta—1_5bd390d6df52022f75e644e7/index.html, accesat în 30.01.2019



vineri, 31 mai 2019

Practică și teoretizare în cercetarea artistică (1)



1. Teoria și praxisul, o unitate


Cercetarea, în orice domeniu, vizează două componente importante, teoria și practica, văzute ca o unitate. Astăzi, cele două concepte, în noile accepțiuni filozofice vizând lumea și societatea, pot fi definite astfel: „teoria” este o categorie filozofică desemnând reflectarea abstractă, conceptuală, a realității obiective, un „răspuns sau soluție la o chestiune filosofică sau științifică, bazată pe dovezi și coordonată sistematic cu alte răspunsuri într-un întreg doctrinar; interpretare bine întemeiată a dovezilor”1, ca o „formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității” și ca un „ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene”2, respectiv, „practica” este o „activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv”3. Cu precizarea că, „practica” subsumează trei forme de manifestare: „interacțiunea socială (interacțiunea dintre oameni), transformarea obiectuală (acțiunea asupra obiectelor din jur) și reflecția (ceea ce ține de stările minții)4, incluzând și obiectele, în cazul în care rezultatul cercetării include acest lucru.

Andrei Marga, în articolul său „Teorie și praxis. Actualizarea unei vechi relații”, propune un model structurat pe cinci nivele al legăturii dintre teorie și practică5, văzute ca un întreg: elaborarea teoriei, desfășurarea reflecției culturale, formarea voinței politice, răspândirea cunoștințelor teoretice și organizarea acțiunii și acțiunea însăși. Oricare ar fi denumirea etapelor, acestea sunt indispensabile în parcurgerea unei cercetări, fie teoretice, fie îndreptate spre practică, pentru accederea la un rezultat performant.

Istoric privind lucrurile, cel mai des s-a dat prioritate teoriei, înaintea practicii sau răspândirea cunoștințelor teoretice. Evident că practica a fost cea care a generat experiența necesară teoretizării. Generalizările teoretice s-au dovedit corecte sau nu, în diverse etape de evoluție istorică și socială, așadar, cercetarea privește și o reevaluare a acestora în raport cu actualitatea.

Dar, pentru a accede la o cunoaștere mai aprofundată a fenomenului cercetării, este necesar a se detalia aceste etape ce unifică binomul teorie-practică, evidențiind aspectele generale, care sunt implicate în parcurgerea lor.

Elaborarea teoriei se face pe baze științifice (și nu numai în domeniul artistic), atrăgând acele cunoștințe generale, specifice domeniului de cercetare sau din domenii conexe, necesare, suficiente și de calitate, pe baza unor ipoteze, plecând de la o realitate obiectivă sau pe baza unor axiome. Accesând imaginarul și gândirea proiectivă, se emit concepte și teorii noi, care trebuie probate prin programul de cercetare.

Privind caracterul de noutate al acestor teorii sau concepte, care ar trebui să fie unul dintre criteriile definitorii ale cercetării, el trebuie să se manifeste la nivelul întregii umanități, lucru greu de stabilit în realitatea și actualitatea unui anume moment istoric. Aceasta reprezintă marea incertitudine și este unul dintre marile riscuri cu care se confruntă activitatea de cercetare. Așadar, se poate pune problema dacă să se continue cercetarea sau nu, în cazul în care cercetarea a fost devansată de altcineva. Sigur această decizie depinde de fiecare caz în parte: se oprește cercetarea sau se continuă în speranța găsirii unor elemente nerevelate, încă, de alții, pe tema propusă.

De soliditatea cunoștințelor și atitudinea vizionară a cercetătorului depind și rezultatele cercetării. Elaborarea teoriei implică chestionarea multiplă, din diverse puncte de vedere, căutând noi căi de abordare, analizând fapte și contexte, legitimitatea formulărilor, respectând realitatea și adevărul.

Adesea, o cercetare de amploare și importanță deosebită, necesită formule complexe de grupuri de cercetare, formate din cercetători performanți în diverse domenii, care trebuie să lucreze, organizat, sub o coordonare vizionară. De coeziunea grupului și circulația informației în interiorul acestuia depinde atât acuratețea și actualitatea informațiilor cât și performanța definirii unitare a formulărilor teoretice. De la ipoteză la formularea teoriilor, analiza logică lipsită de prejudecăți, care abordează pluridisciplinar, neliniar, evenimentele și fenomenele, este motorul căutărilor. Ipotezele și teoriile trebuie să aibă o formulare clară, cât mai succintă, cuprinzătoare, fără echivoc. Teoriile emise trebuie să poată fi probate, deci se utilizează diverse metode și căi de a le proba.

Desfășurarea reflecției culturale, prin reflecție înțelegând „gândirea suficient informată de teorii și practici în vederea nu numai a cunoașterii lor, ci și a înțelegerii – adică a sesizării contextului de geneză și a contextului de aplicare legitimă a teoriilor însăși”6, presupune abordarea realității din perspectiva schimbării condiționate de adecvare. În cadrul cercetării, organizată și structurată pe nivele de competență și răspundere, este utilă și se practică, organizarea de ședințe de tip „brainstorming”, cu scop emulativ, al colaborării și informării în cadrul grupului.

Formarea voinței politice se traduce, la nivelul cercetării, prin elaborarea scopului propus a fi atins și decizia de a acționa în vederea atingerii lui. Luarea deciziilor este rezultatul conlucrării și comunicării în cadrul echipei și presupune asumarea răspunderii deciziilor individuale, respectiv a coordonatorului.

Răspândirea cunoștințelor teoretice, constă în popularizarea cunoștințelor respective. Acest lucru însă este obligatoriu numai în cazul cercetării în domeniul public și numai în cazul în care este etic a se face public rezultatul cercetării. Cunoștințele obținute prin cercetare, este etic și moral să devină bunuri publice, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai în societate și îmbogățirea patrimoniului de cunoștințe al umanității. Sigur, există și cercetări susținute de entități private, ale căror rezultate rămân, uneori, ascunse publicului, servind numai intereselor private. Chiar și în aceste condiții există norme privitoare la etică care reglementează cercetarea și produsele ei.

Pe tot parcursul cercetării, diseminarea informațiilor trebuie să se desfășoare conform realității, fără mistificări, în timp util și cât mai complet, în cadrul echipei și al programului, pe orizontală și pe verticală, în ambele sensuri.

Ultimul nivel, îl reprezintă organizarea acțiunii și acțiunea însăși.

Produsul cercetării poate fi un set de teorii, instrumente, obiecte artistice, evenimente etc., care, în final. trebuie să corespundă scopului propus, orice abatere trebuind să fie consemnată și comunicată în rezultatele cercetării, în mod responsabil, cu sinceritate și complet.

Totuși trebuie să admitem că multe experimente pot să nu aducă rezultatele scontate, precum menționează și Stephan Dillemuth (cel puțin pentru mediul universitar): „Probabil 90% dintre experimente eșuează – nu vă îngrijorați! - acest lucru este inevitabil, altfel nu s-ar numi experimente.”7 Din motive lesne de înțeles, chiar și rezultatele cercetării care infirmă ipotezele și teoriile inițiale este necesar și etic a fi făcute cunoscute, pentru mediile de cercetare sau pentru public.

Înainte de a se concluziona asupra produsului cercetării, fie teorie, procedeu, tehnologie, obiect etc. și înainte de a fi declarat bun de a fi livrat, el trebuie să fie verificat, testat în toate condițiile și contextele necesare, atâta timp și de atâtea ori cât este nevoie pentru a se dovedi că, el corespunde criteriilor de siguranță, adecvare, eficiență, legalitate, etică, moralitate etc., în conformitate cu proceduri elaborate special.

Pe întreg procesul cercetării trebuie să se țină cont de reglementări juridice, de etică, siguranța individuală și colectivă, de condițiile socio-culturale existente, de condițiile de sănătate etc. Există norme cu caracter general sau specific fiecărui domeniu de cercetare, obligatorii sau consultative, de tip legislativ, naționale și internaționale, norme interne, norme de etică etc.

Pentru evitarea erorilor de judecată, decizie sau încălcarea normelor în vigoare, sunt emise sau este necesar a se emite proceduri și este necesar a se completa formulare (normate) care impun disciplină, rigurozitate și responsabilitate, la toate nivelurile de decizie și execuție.


1***, Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009, în dexonline, URL: https://dexonline.ro/definitie/teorie, accesat în 30.01.2019
2***, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998, op. cit.
3***, Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009, în dexonline, URL: https://dexonline.ro/definitie/teorie, accesat în 30.01.2019
4Andrei Marga, "Teorie și praxis.Actualizarea unei vechi relații", în Tribuna Nr. 318, 1-15aug 2017, URL: https://www.revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2017/08/358_denet.pdf, accesat în 30.01.2019
5Andrei Marga, op. cit.
6Andrei Marga, op. cit.
7Janneke Wesseling (ed.), See it Again, Say it Again, The Artist as Resercer, Ed. Antennae, Amsterdam, Olanda, 2011, p. 227

luni, 21 ianuarie 2019

24 Biennial of Humour and Satire in Art, Gabrovo




Description: заглавка 04



CALL FOR ENTRY

The organizers of the 24th Gabrovo Biennial of Humour and Satire in Art invite artists to contribute their edgy takes on the concept of the public sphere. The exhibition will present contemporary art and cartoons addressing the following topics:
- public space
- public art
- public debate
- public broadcasting
- public interest
- public threat/security
- and other whatchamacallis with public dimension

47 years of poking fun at issues of utmost social significance give us the confidence that it is time to call on humour in order to deconstruct and redefine whatever is left of the concept of publicness.

The twenty-fourth edition of the Biennial will open on May 17th, 2019. The works selected by the jury will be on display at the Museum of Humour and Satire from May 18th until September 30th, 2019. The Biennial will feature a competition and a curated exhibition. The competition will be held in two sections – cartoon and contemporary art.

The full conditions of entry and the entry-form are published on the Biennial website www.biennial.humorhouse.bg

In order to apply, artists should fill in the online form with their proposals until March 8th, at midnight, Bulgarian time (GTM+2). The selection of the works will be done by an international panel of jurors. The selected artists must send their original works within the indicated deadline.

Address for contact: biennial@humorhouse.bg

Sincerely,

Margarita Dorovska
Director

- press release -

marți, 15 ianuarie 2019

The 11 th AMATERAS International Annual Paper Art Exhibition



The event is the  part of Sofia Paper Art Fest 2019 - Twice Awarded with European Label 2015-2016  and 2017 - 2018 for Innovations from Brussels Commission.

The AMATERAS Foundation in Sofia, Bulgaria has the pleasure to launch series of international paper art events.

After its successful tenth  editions, showing many paper artists from more than 32 countries, AMATERAS Foundation has pleasure to announce this year’s
exhibition/competition for paper art in 2D and 3D, created by artists from all over the world without restrictions of techniques, styles or materials. 
This exhibition is for middle and big paper works and will be held from 2 of May – 14 May, 2019 at The National Palace of Culture, Sofia, Bulgaria. 
An international jury of selection will award prizes for

Prizes and Awards:

·        Grand Prix AMATERAS              500 Euro and Certificate

·        Award for INNOVATION             Exhibition and Certificate

·        Award for Bulgarian artist            Exhibition and Certificate

·        One Special Certificates for versatility of all 3 entries winner

·        Three Certificates for Honorable Mention     (good/high performance)


Please find the Regulations and Entry Forms as an attachment to this email, or for more information and to download Regulations

Entry Form  directly in Doc format or Pdf written not by hand! This information is for the catalog and returning the works.

dead-line for applications 1 of March 2019

please visit our website: www.amateras.eu

Or contact Daniela Todorova, M.A. at:  paperart@amateras.eu

 
Daniela Todorova MA
www.amateras.eu
www.danyo.amateras.eu
www.stainedglass.amateras.eu
 

Luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu


"Luceafărul" © Irina IOSIP

Luceafărul

...
Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ți urmez chemarea,
Iar cerul este tatăl meu
Și muma-mea e marea.”
...
O, vin'! odorul meu nespus,
Și lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.”
...
Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
În locul unde piere;

În aer rumene văpăi
Se-ntind pe lumea-ntreagă,
Și din a chaosului văi
Un mândru chip se-ncheagă;”

Mihai Eminescu