duminică, 7 iulie 2019

Practică și teoretizare în cercetarea artistică (3)


 2. Cercetarea artistică, mod de cunoaștere și de producere a cunoașterii (continuare)


(...) În acord cu faptul că o expoziție trebuie să fie de asemenea recunoscută și evaluată ca un posibil rezultat al cercetării, alături de performance-uri, lucrări de artă, intervenții artistice etc., în contextul unei manifestări pluraliste a cercetării și a rezultatelor ei, se estimează că „academiile de artă sunt potențiali aliați ai cercetătorilor în studii culturale, care preferă formatele academice neconvenționale pentru prezentarea cercetărilor lor”.1

Deci, scopul cercetării artistice, din punctul de vedere al îmbunătățirii calității vieții, este același cu cel al artei, atât că pornește de la premize obiective și respectă adevărul.

Rezultatul cercetării artistice nu impune obligatoriu un public numeros, ci atenția asupra concluziei cercetării, care nu exprimă neapărat un adevăr imuabil și poate sugera, uneori, răspunsuri multiple.

Creația provine din cunoaștere dar și produce cunoaștere. Privind cunoașterea, Janneke Wesseline face diferența între a vedea și a ști să vezi: „a ști înseamnă să vezi...diferit”2. În acest context precizează: „utilizarea formelor vizuale în domenii precum antropologia și sociologia utilizarea formelor vizuale drept indicatori cruciali culturali care necesită analiză și critică”3. Acestora li se adaugă încă multe domenii ale cunoașterii, dintre care psihologia care utilizează forme, culori, luminozitate sau dinamică în domeniul său specific de cercetare și analiză sau practică, sau, mai recent, neurologia și algebra topologică - prin care au fost generate imagini virtuale dinamice foarte complexe, simulând funcționarea creierului, de la excitarea prin diverși stimuli până la luarea deciziei, evidențiind structuri foarte complexe ale legăturilor din cadrul rețelelor de neuroni (rețele descrise prin geometria discretă, cuprinzând poligoane multidimensionale și goluri) care, după luarea deciziei, intră în colaps. Imaginea acestor structuri modelate matematic revelează ceva ce nu poate fi văzut, încă, prin nici o modalitate, având în vedere imposibilitatea practică de a separa straturile de neuroni unele de altele. Nu trebuie uitat nici rolul artei în terapiile prin artă sau în industriile creative.
Reconstituire a legăturilor între neuroni, în actu.epfl.ch, URL: https://actu.epfl.ch/news/scientists-discover-hidden-patterns-of-brain-activ/accesat în 30.01.2019

Procesul creației artistice trebuie să fie un proces dinamic, continuu, cu acumulări experiențiale, care să cuprindă arii largi și schimbările în timp și spațiu - conform celor spuse de Mary Jane Jacob4. Acestea pot fi evidențiate și obținute prin diverse forme de artă sau amestecuri de artă cu non arta. Aceste modalități de cunoaștere este necesar a fi păstrate în forme cât mai multe, variate, provenind din toate culturile posibile. Așadar o unificare a formelor de artă, a temelor sau a atitudinilor, nu numai că nu pare să fie posibilă în societatea contemporană, dar nici nu este utilă umanității, care are nevoie de cantitate și diversitate pentru a selecta și păstra experiențele pozitive, necesare progresului societății. În sensul acesta poate fi văzută și necesitatea cercetării artistice. Marco De Michelis, citând pe Franco Rella, menționează: „adevărul este foarte fragil, pluralitatea de limbaje (ale artei) și motivațiilor lor este cea mai puternică armă pe care o deținem împotriva tancurilor și buldozerelor care doresc să niveleze diferențele, să reducă gândurile la unul singur, să ne aresteze nu numai trupurile, dar și mintea”5.

O cercetare artistică prin artă, open-mind, foarte amplă și complexă, implicând un colectiv important, numeroase cunoștințe științifice din varii domenii (fizică, economie, politică, istorie, jurnalism, arhitectură, sociologie etc.) poate fi considerat și proiectul jurnalistei Hitto Steyerl, „Is the Museum a Battlefield?”6, prezentat la The 13th Istambul Biennial (2013). Pe temeiul morții dramatice, trecute în anonimat, a prietenei sale jurnaliste sud americane, în pustietățile zonei de conflict Gaza, Steyerl revelează legătura ascunsă dintre artă și puterea financiară și politică, concretizând-o, simbolic, print-un simplu glonț. Sponsorizarea a permis o cercetare jurnalistică, științifică și artistică dificilă, riscantă politic și, posibil, îndelungată. Aceste lucruri nu s-ar fi putut întâmpla fără umbrela protectoare a unor instituții, fie ele și culturale, ceea ce demonstrează că, cercetarea de anvergură necesită resurse financiare importante, un colectiv multidisciplinar mare, având toată dotarea necesară. Este un caz tipic în care este necesară, chiar este obligatorie mediatizarea rezultatelor cercetării, tema fiind de interes pentru umanitatea întreagă. Dar, nici în acest caz nu se poate eluda faptul că sponsorizarea sau susținerea financiară sau materială poate implica interese străine de artă sau rolul și scopul acesteia.

Cercetarea artistică poate fi efectuată de un singur cercetător sau de un grup, mai mare sau mai mic, compus din cercetători de diferite profesii, printre care și artiști, componența staff-ului depinzând de temă și rezultatele scontate. De profesionalismul și deschiderea acestora, bineînțeles că depind și rezultatele.

Cel mai des se deschide o cercetare atunci când se ivește o necesitate de moment sau de perspectivă, se dorește dobândirea de noi cunoștințe și / sau aprofundarea unora, se caută confirmări sau infirmări teoretice sau practice sau se dorește obținerea unui produs performant prin mijloacele cercetării sau relevant pentru societate. Așadar tema poate fi impusă de către un mandatar sau sponsor sau poate fi la alegere - în activități de mai mică amploare, impuse sau auto-impuse. Impunerea temei cercetării implică aproape automat niște interese din partea celui care o impune. Aceste interese sunt cele care direcționează cercetarea, impun anume reguli și decid dacă rezultatele acesteia se fac publice sau nu, dacă se sistează sau se continuă cercetarea, ce se întâmplă cu rezultatele cercetării și căror scopuri vor servi acestea. Aici intervin, din nou, responsabilitatea și problemele de etică și morală, deoarece rezultatele unei cercetări ar trebui să devină bunuri publice prin aducerea lor la cunoștința publicului, dacă nu se încalcă diverse reglementări sau interese de stat, sociale și umanitare, sau chiar individuale, cum am mai precizat mai înainte.

Sigur că o cercetare artistică demarată de artiștii înșiși sau de asociații ori ONG-uri au o mai mică șansă de a aborda și promova teme cruciale ale umanității, societății sau culturii, având în vedere interesele lor și posibilitățile financiare sau științifice de a le susține. De aceea, importanța și interesul cercetării artistice se orientează spre cercetarea la nivelul macro-entităților, financiare, politice, sociale private sau ale statului.

În acest sens, este de cel mai mare interes promovarea și producerea de proiecte de cercetare artistică la nivelul instituțiilor de învățământ academic, care au și instrumentele și cunoștințele și, eventual, mijloacele pentru a face acest lucru. Dacă cercetarea artistică a devenit o prioritate în vest prin anii '90, la noi este numai la începuturile sale. Încă se caută o racordare la experiența vestică și a se crea baza teoretică și organizatorică sau instrumentală necesară cercetării artistice. Factorul uman există atât din punctul de vedere al studenților dispuși în a face cercetarea cât și al cadrelor didactice pregătite pentru îndrumarea lor teoretică și practică în acest domeniu.

Voința politică de a implementa cercetarea artistică în învățământului academic românesc a fost exprimată deja, creându-se cursuri specifice privind cercetarea artistică și compartimente specifice organizării, coordonării și monitorizării la nivel de universități.

Lumea generală a artei s-a sesizat și ea asupra necesității cercetării artistice, astfel încât, se organizează întruniri pluridisciplinare, mese rotunde, workshop-uri, conferințe și alte evenimente, promovate de / și în mediul academic sau de către diverse organizații specializate pe arta emergentă sau pe cercetarea artistică. Pentru medierea acestor acțiuni și a cercetării propriu-zise, s-au formulat și platforme on-line și site-uri specializate.

Ca forme de promovare a cercetării și a rezultatelor acesteia, s-au publicat și se publică articole în jurnalele culturale, dar mai important, în reviste și pe platforme specializate în lumea întreagă, ceea ce face să se adune laolaltă informația și cercetătorii, într-un spațiu specializat, de încredere și de actualitate. Una dintre problemele care se pun în acest moment este aceea a evaluării rezultatelor cercetării și acordarea unei credibilități crescute a unora față de altele. Crearea unor indexuri precum în cercetarea științifică s-ar putea să nu aibă o relevanță deosebită, deoarece arta lucrează într-o zonă mai fluidă, a sensibilității umane și a spiritualului, care nu se supun canoanelor contabilicești. Părerile fiind, însă, împărțite privind relevanța academică a revistelor internaționale de cercetare artistică tip 'peer-revieved' precum 'Art & Research', se poate spune că, publicarea de cărți sau articole, eseuri sau critică în ziare și jurnale cu caracter mai general este considerată a avea un caracter aproape academic.

În cele din urmă, căutând a vedea dacă vreuna dintre laturile cercetării artistice, teoria sau practica, în procesul cercetării sau ca rezultat al ei și chiar în procesul de învățământ, are vreo relevanță mai mare una față de cealaltă, se poate spune că echilibrul produce efectele maxime în contextul cultural actual. Una fără cealaltă nu poate exista în contextul diversității și multitudinii de manifestări socioculturale actuale, dezvoltări științifice și tehnologizări, necesităților de adaptare rapidă la schimbările în curs.


1Dieder Lesage, op. cit. p.7
2Janneke Wesseling (ed.), op. cit. p. 85
3Janneke Wesseling (ed.), op. cit. p. 86
4Ambrožič Mara și Angela Vettese (ed.), Art as a Thinking Process, Ed. Università Iuav di Venezia & Ed. Sternberg Press, Veneția, Italia, 2013, p. 102-103
5Ambrožič Mara și Angela Vettese (ed.), op. cit. p. 68
6Hitto Steyerl lecturer, Is the Museum a Battlefield, film, 2012, vmeo.org, URL: https://vimeo.com/76011774, accesat în 30.01.2019

duminică, 2 iunie 2019

Practică și teoretizare în cercetarea artistică (2)



2. Cercetarea artistică, mod de cunoaștere și de producere a cunoașterii



Teoretizarea practicii artelor vizuale cuprinde o diversitate de poziții și perspective, dar, pentru a propune o teoretizare a practicii artistice ca cercetare, este necesară construirea unor structuri solide între teorie și practică, care să reveleze modul în care arta își poate asuma potențialul său ca formă creativă și formă critică sau de producție.

Lesage oferă o definiție lapidară dar destul de cuprinzătoare a cercetării: „Noțiunea de cercetare artistică presupune că practica artistică poate fi descrisă într-un mod mai mult sau mai puțin asemănător cercetării științifice. Prin urmare, un proiect artistic începe cu formularea, într-un anumit context, a unei probleme artistice, care necesită o investigație, atât artistică cât și actuală, într-o anumită problemă, care poate sau nu să ducă la o operă de artă, la o intervenție, performance sau o teorie, cu care artistul se poziționează pe sine privind problema artistică inițială și contextul acesteia”.1

Cercetarea artistică „permite o meta-reflecție mai generală pe teme care fac obiectul cercetării fundamentale în alte domenii. Impactul său se realizează printr-o combinație complexă de cuvinte și imagini care creează un efect indirect reflexiv radical diferit de orice reflecție văzută într-o anumită disciplină.”2

„La intersecțiile teoriei și practicii, în continuă dezvoltare a proceselor sale de cercetare, a metodelor și a formelor de cercetare de artă, cercetarea artistică este o nouă disciplină promițătoare, cu un potențial impact substanțial asupra altor discipline”3. În cest sens, se citează: „Câteva tendințe în metodologia și analiză critică care utilizează forme vizuale ca fiind motive centrale ale cercetării au apărut în ultimii ani în diferite discipline.”4 Dintre acestea, antropologia și sociologia utilizează forme vizuale ca indicatori necesari în analiză și critic, dar mijloace vizuale de expresie și comunicare pot fi, de asemenea, utilizate în cercetarea condiției omului în cadrul socio-cultural.

Domeniul cercetării artistice este larg și neomogen, variind de la o simplă integrare a unei idei filozofice, teorii sau informații științifice până la a reprezenta o metodă de cunoaștere și practică artistică bazată pe date științifice.
Dacă în celelalte domenii ale științelor exacte este greu a se practica cercetarea individuală, fiind necesare fonduri, condiții și spații speciale, investirea cu încredere în cazurile sponsorizate sau sub mecenat, varii cunoștințe din domenii conexe etc., în cercetarea artistică acest lucru este posibil și este practicat destul de des. Dealtfel, expozițiile personale și saloanele tematice de artă vizuală, pornesc de la cunoașterea asumată a fiecărui artist asupra temei și ajung să demonstreze viabilitatea acesteia, să ilustreze anumite aspecte ale acesteia sau să dea rezolvări asupra unor chestiuni impuse de temă, chiar dacă premizele și concluziile pot fi diferite și chiar contrare de la un artist, moment sau context la altul. Un astfel de „experiment” nu impune, în afară de cazurile în care a existat o cerință specială inițială, o metodă comună de cercetare. De altfel, expozițiile personale și saloanele tematice pot fi asociate cu cercetarea artistică prin artă.

Conform Sřren Kjřrup5, cercetarea artistică se poate produce asupra artei (precum istoria artei), pentru artă (dezvoltând tehnici ale artei) sau prin intermediul artei (prin procesul de creație artistică). Dacă primele două activități pot fi prestate și de non-artiști, ultima este o activitate specifică artiștilor. Funcție de tipurile cercetare artistică menționate variază și metodele de cercetare.

Cercetarea artistică o poate face și artistul însuși asupra propriei creații artistice, dar este greu ca acesta să fie un bun artist și un bun analist în același timp și în plus, să fie și un observator obiectiv al propriei creații. Monografiile de autor, însă, ar putea să se încadreze, cu destule reticențe, într-o cercetare asupra artei proprii, artistul cunoscând lucrurile ascunse în spatele lucrărilor sale. În general, astfel de lucrări apar sub medierea unui editor, co-autor sau narator, tocmai pentru a reduce subiectivismul sau a induce impresia de obiectivitate. Un specialist psiholog sau antropolog social, ar putea indica situațiile comune (șabloanele) sau speciale din cadrul creației artistului, ceea ce l-ar califica mai bine pentru cercetarea artistică, din acest punct de vedere.

Tot mai des în ultima vreme, mai ales după instalarea dominației artei conceptuale, artiștii fac curatoriat, critică de artă, abordează teoria artei și istoria artei sau jurnalismul cultural, într-un cuvânt cercetarea artistică asupra artei din perspectivă interpretativă.
Portretul lui Edmond Belamy, creat prin inteligență artificială
Adesea, munca sa obișnuită, curiozitatea sau dorința de a aduce ceva nou, îl determină pe artist să caute noi tehnici și materiale, să le adapteze pe cele vechi și să mixeze creativ tehnologii din cele mai noi cuceriri științifice, situație care l-ar încadra în cea de a doua categorie, a cercetării pentru artă. Cercetarea instrumentalistă (pentru artă) este, poate, cea mai la îndemâna artiștilor și cercetătorilor, mai ales acum, când rezultatele cercetării din multele domenii științifice și tehnologice sunt atât de diverse și numeroase și mai ușor de accesat, prin medierea internetului. Atelierul artistului este mediul în care se caută noi căi, metode, materiale pentru a produce artă, materiale neconvenționale, mergând uneori până la inovație. Cercetarea pentru artă intră în atribuțiile și competențele logice ale instituțiilor de artă, care dispun de instrumentarul educațional necesar și trebuie să dispună și de mijloacele necesare cercetării artistice, respectiv de asigurarea interesului industriilor implicate în producerea și valorificarea tehnicilor și materialelor din posibila utilizare artistică.

În practica și cercetarea artistică se pun adesea sub semnul chestionării practici și teorii artistice. Tehnicile artei digitale, nu mai sunt atât de noi, dar au devenit atât de ofertante ca performanțe vizuale, ușor de manipulat și distribuit încât au acaparat atenția cercetătorilor din varii domenii. Astfel că, cercetători din grupul francez Obvious au reușit să creeze o inteligență artificială (încă rudimentară), care să genereze un desen6 cu un anume aspect artistic. Sigur, realizarea tehnică este remarcabilă, dar desenul nu captează atenția inițiatului prin ceea ce poate face un artist uman, să creeze și să transmită prin arta sa, inefabil și spirit. Programul nu a reușit să creeze un concept, ci a realizat un desen prin copieri și verificări repetitive, în raport cu originalele (15.000 de portrete din secolul al XX-lea), păstrând în structura vizibilă a desenului rețeaua de puncte specifică. Toate cele specificate, confirmă, că acesta ar putea fi considerat un eșec din punctul de vedere al unei cercetări artistice.

Ca produse ale cercetării performative se pot enumera: expozițiile, performance-urile, artefactele artistice, albumele, iar dintre cele ale cercetării pentru artă, studiile și publicațiile științifice, publicațiile în diverse medii de factură generală sau specializate etc.

Cercetarea creativ / performativă (prin artă), însă, este în România la început de drum. Și ca orice domeniu nou al artei, suscită interesul la toate nivelurile: individual, asociații, grupuri sau instituționalizat. În acest sens, se remarcă intensificarea și determinarea de a implementa cercetarea artistică în instituțiile universitare de arte, mai ales la nivelul studiilor masterale și doctorale, în același timp cu teoretizarea - prin identificarea unui aparat tematic, a unui limbaj specific, a cadrului organizatoric și a unor produse ale acestui tip de cercetare,

Prin specificul activității și menirea lor, artiștii, în general, dar și artiștii cercetători lucrează pentru public și își prezintă rezultatele cercetării în spațiul public.

În ziua de azi mulți artiști consideră că arta lor este un fel de cercetare, ceea ce nici nu este departe de adevăr, având în vedere genul artei conceptuale, atât de accesată astăzi, bazată pe concept și pe procesul producției și nu pe obiectul artistic.

Sigur, conceptul unei lucrări contemporane include o analiză a unei situații sau idei și contextul în care se produc acestea, pe baza cărora se produce obiectul sau evenimentul artistic . Acestea din urmă trebuie să aparțină temei, să apară ca urmare a unui proces de producere, să justifice demersul, să aducă ceva nou ideatic, estetic, spiritual etc. Dar cercetarea artistică, înseamnă mai mult, a produce efecte pozitive stabile în societate, de ameliorare sau evoluție a condițiilor de trai, inclusiv a condiției spirituale, cognitive, etice sau morale, a indivizilor și comunităților. Arta are un caracter de modelare a societății, cercetarea având în acest scop o atitudine proiectivă.

Creația artistică prin artă implică o anume personalizare a cercetării, care ține de un ansamblu compus din cultura, personalitatea, stăpânirea tehnicilor, mediile și genul de artă implicată.

Față de cercetarea epistemologică, cercetarea artistică poate implica o abordare științifică dar și una artistică specifică, adică un exercițiu mai liber al imaginației, atitudine afectiv-cognitivă, mijloace de analiză mai imprecise și o comunicare publică specifică, implicând limbajul propriu al artelor (formă, culoare, lumină, sunet, dinamicitate, spațialitate etc.), plus interpretativitatea sub diversele ei forme.

Cercetarea presupune și o metodă care variază funcție de domeniul de cercetare, dar în toate cazurile, trebuie să respecte aceleași principii de investigare legate de formularea întrebărilor și răspunsurilor, care trebuie să dovedească răspunsurile la întrebări. Față de cercetarea descrisă la începutul acestui demers, încadrabilă într-o metodă științifică, se poate defini cercetarea obținută pe cale artistică, care presupune, personalizarea de care vorbeam mai înainte și uneori, utilizarea unor mijloace imprecise de cercetare.

Cercetarea artistică trebuie să respecte legi și norme (generale sau pe domenii de cercetare, legiferate sau normate, internaționale sau naționale, norme interne sau impuse de societate), inclusiv cele de etică și morală, atât în cadrul procesului cercetării cât și privind finalitatea acestuia. Conceptele precum etica și morala, însă, variază funcție de mulți factori, printre care: context geo-politic, sociocultural, cutume, legislația în vigoare, moment istoric etc., de aceea este necesară adecvarea la acestea. Unele dintre cerințele ce țin de etică sau/și morală aplicabile și în cercetarea artistică sunt: nu trebuie să fie lezate interesele participanților la cercetare, ale beneficiarilor sau ale indivizilor sau ale comunității, nu trebuie să fie atinse subiecte sensibile în societatea respectivă, trebuie să respecte proprietatea intelectuală, să se protejeze și să nu divulge date personale, să respecte secretul informațiilor, datelor și a rezultatelor parțiale sau finale ale cercetării, să respecte drepturile omului, să nu facă discriminări de gen, religie, vârstă, etnie etc.

1Dieder Lesage, Who's Afraid of Artistic Research On measuring research output, în Art&amp, Research, a Journal of Ideas, Contexts and Methods, vol. 2, Nr. 2, Spring 2009, p.5
2Janneke Wesseling (Ed), op. cit., p.13
3Ibidem
4Ibidem, p.86
5 Michael Biggs and Henrik Karlsson Editors, The Routledge Companion to Research in the Art's, Routledge Taylor & Francis Group, Londra și New York, 2011, p.25
6George-Andrei Cristescu, O pictură creată de Inteligenţa Artificială s-a vândut cu 432.500 de dolari. Este însă artă?, în adevărul.ro, URL: https://adevarul.ro/cultura/arte/un-portret-creat-inteligenta-artificiala-s-a-vandut-cu432000-dolari-insa-arta—1_5bd390d6df52022f75e644e7/index.html, accesat în 30.01.2019



vineri, 31 mai 2019

Practică și teoretizare în cercetarea artistică (1)



1. Teoria și praxisul, o unitate


Cercetarea, în orice domeniu, vizează două componente importante, teoria și practica, văzute ca o unitate. Astăzi, cele două concepte, în noile accepțiuni filozofice vizând lumea și societatea, pot fi definite astfel: „teoria” este o categorie filozofică desemnând reflectarea abstractă, conceptuală, a realității obiective, un „răspuns sau soluție la o chestiune filosofică sau științifică, bazată pe dovezi și coordonată sistematic cu alte răspunsuri într-un întreg doctrinar; interpretare bine întemeiată a dovezilor”1, ca o „formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității” și ca un „ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene”2, respectiv, „practica” este o „activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv”3. Cu precizarea că, „practica” subsumează trei forme de manifestare: „interacțiunea socială (interacțiunea dintre oameni), transformarea obiectuală (acțiunea asupra obiectelor din jur) și reflecția (ceea ce ține de stările minții)4, incluzând și obiectele, în cazul în care rezultatul cercetării include acest lucru.

Andrei Marga, în articolul său „Teorie și praxis. Actualizarea unei vechi relații”, propune un model structurat pe cinci nivele al legăturii dintre teorie și practică5, văzute ca un întreg: elaborarea teoriei, desfășurarea reflecției culturale, formarea voinței politice, răspândirea cunoștințelor teoretice și organizarea acțiunii și acțiunea însăși. Oricare ar fi denumirea etapelor, acestea sunt indispensabile în parcurgerea unei cercetări, fie teoretice, fie îndreptate spre practică, pentru accederea la un rezultat performant.

Istoric privind lucrurile, cel mai des s-a dat prioritate teoriei, înaintea practicii sau răspândirea cunoștințelor teoretice. Evident că practica a fost cea care a generat experiența necesară teoretizării. Generalizările teoretice s-au dovedit corecte sau nu, în diverse etape de evoluție istorică și socială, așadar, cercetarea privește și o reevaluare a acestora în raport cu actualitatea.

Dar, pentru a accede la o cunoaștere mai aprofundată a fenomenului cercetării, este necesar a se detalia aceste etape ce unifică binomul teorie-practică, evidențiind aspectele generale, care sunt implicate în parcurgerea lor.

Elaborarea teoriei se face pe baze științifice (și nu numai în domeniul artistic), atrăgând acele cunoștințe generale, specifice domeniului de cercetare sau din domenii conexe, necesare, suficiente și de calitate, pe baza unor ipoteze, plecând de la o realitate obiectivă sau pe baza unor axiome. Accesând imaginarul și gândirea proiectivă, se emit concepte și teorii noi, care trebuie probate prin programul de cercetare.

Privind caracterul de noutate al acestor teorii sau concepte, care ar trebui să fie unul dintre criteriile definitorii ale cercetării, el trebuie să se manifeste la nivelul întregii umanități, lucru greu de stabilit în realitatea și actualitatea unui anume moment istoric. Aceasta reprezintă marea incertitudine și este unul dintre marile riscuri cu care se confruntă activitatea de cercetare. Așadar, se poate pune problema dacă să se continue cercetarea sau nu, în cazul în care cercetarea a fost devansată de altcineva. Sigur această decizie depinde de fiecare caz în parte: se oprește cercetarea sau se continuă în speranța găsirii unor elemente nerevelate, încă, de alții, pe tema propusă.

De soliditatea cunoștințelor și atitudinea vizionară a cercetătorului depind și rezultatele cercetării. Elaborarea teoriei implică chestionarea multiplă, din diverse puncte de vedere, căutând noi căi de abordare, analizând fapte și contexte, legitimitatea formulărilor, respectând realitatea și adevărul.

Adesea, o cercetare de amploare și importanță deosebită, necesită formule complexe de grupuri de cercetare, formate din cercetători performanți în diverse domenii, care trebuie să lucreze, organizat, sub o coordonare vizionară. De coeziunea grupului și circulația informației în interiorul acestuia depinde atât acuratețea și actualitatea informațiilor cât și performanța definirii unitare a formulărilor teoretice. De la ipoteză la formularea teoriilor, analiza logică lipsită de prejudecăți, care abordează pluridisciplinar, neliniar, evenimentele și fenomenele, este motorul căutărilor. Ipotezele și teoriile trebuie să aibă o formulare clară, cât mai succintă, cuprinzătoare, fără echivoc. Teoriile emise trebuie să poată fi probate, deci se utilizează diverse metode și căi de a le proba.

Desfășurarea reflecției culturale, prin reflecție înțelegând „gândirea suficient informată de teorii și practici în vederea nu numai a cunoașterii lor, ci și a înțelegerii – adică a sesizării contextului de geneză și a contextului de aplicare legitimă a teoriilor însăși”6, presupune abordarea realității din perspectiva schimbării condiționate de adecvare. În cadrul cercetării, organizată și structurată pe nivele de competență și răspundere, este utilă și se practică, organizarea de ședințe de tip „brainstorming”, cu scop emulativ, al colaborării și informării în cadrul grupului.

Formarea voinței politice se traduce, la nivelul cercetării, prin elaborarea scopului propus a fi atins și decizia de a acționa în vederea atingerii lui. Luarea deciziilor este rezultatul conlucrării și comunicării în cadrul echipei și presupune asumarea răspunderii deciziilor individuale, respectiv a coordonatorului.

Răspândirea cunoștințelor teoretice, constă în popularizarea cunoștințelor respective. Acest lucru însă este obligatoriu numai în cazul cercetării în domeniul public și numai în cazul în care este etic a se face public rezultatul cercetării. Cunoștințele obținute prin cercetare, este etic și moral să devină bunuri publice, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai în societate și îmbogățirea patrimoniului de cunoștințe al umanității. Sigur, există și cercetări susținute de entități private, ale căror rezultate rămân, uneori, ascunse publicului, servind numai intereselor private. Chiar și în aceste condiții există norme privitoare la etică care reglementează cercetarea și produsele ei.

Pe tot parcursul cercetării, diseminarea informațiilor trebuie să se desfășoare conform realității, fără mistificări, în timp util și cât mai complet, în cadrul echipei și al programului, pe orizontală și pe verticală, în ambele sensuri.

Ultimul nivel, îl reprezintă organizarea acțiunii și acțiunea însăși.

Produsul cercetării poate fi un set de teorii, instrumente, obiecte artistice, evenimente etc., care, în final. trebuie să corespundă scopului propus, orice abatere trebuind să fie consemnată și comunicată în rezultatele cercetării, în mod responsabil, cu sinceritate și complet.

Totuși trebuie să admitem că multe experimente pot să nu aducă rezultatele scontate, precum menționează și Stephan Dillemuth (cel puțin pentru mediul universitar): „Probabil 90% dintre experimente eșuează – nu vă îngrijorați! - acest lucru este inevitabil, altfel nu s-ar numi experimente.”7 Din motive lesne de înțeles, chiar și rezultatele cercetării care infirmă ipotezele și teoriile inițiale este necesar și etic a fi făcute cunoscute, pentru mediile de cercetare sau pentru public.

Înainte de a se concluziona asupra produsului cercetării, fie teorie, procedeu, tehnologie, obiect etc. și înainte de a fi declarat bun de a fi livrat, el trebuie să fie verificat, testat în toate condițiile și contextele necesare, atâta timp și de atâtea ori cât este nevoie pentru a se dovedi că, el corespunde criteriilor de siguranță, adecvare, eficiență, legalitate, etică, moralitate etc., în conformitate cu proceduri elaborate special.

Pe întreg procesul cercetării trebuie să se țină cont de reglementări juridice, de etică, siguranța individuală și colectivă, de condițiile socio-culturale existente, de condițiile de sănătate etc. Există norme cu caracter general sau specific fiecărui domeniu de cercetare, obligatorii sau consultative, de tip legislativ, naționale și internaționale, norme interne, norme de etică etc.

Pentru evitarea erorilor de judecată, decizie sau încălcarea normelor în vigoare, sunt emise sau este necesar a se emite proceduri și este necesar a se completa formulare (normate) care impun disciplină, rigurozitate și responsabilitate, la toate nivelurile de decizie și execuție.


1***, Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009, în dexonline, URL: https://dexonline.ro/definitie/teorie, accesat în 30.01.2019
2***, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998, op. cit.
3***, Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009, în dexonline, URL: https://dexonline.ro/definitie/teorie, accesat în 30.01.2019
4Andrei Marga, "Teorie și praxis.Actualizarea unei vechi relații", în Tribuna Nr. 318, 1-15aug 2017, URL: https://www.revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2017/08/358_denet.pdf, accesat în 30.01.2019
5Andrei Marga, op. cit.
6Andrei Marga, op. cit.
7Janneke Wesseling (ed.), See it Again, Say it Again, The Artist as Resercer, Ed. Antennae, Amsterdam, Olanda, 2011, p. 227

luni, 21 ianuarie 2019

24 Biennial of Humour and Satire in Art, Gabrovo




Description: заглавка 04



CALL FOR ENTRY

The organizers of the 24th Gabrovo Biennial of Humour and Satire in Art invite artists to contribute their edgy takes on the concept of the public sphere. The exhibition will present contemporary art and cartoons addressing the following topics:
- public space
- public art
- public debate
- public broadcasting
- public interest
- public threat/security
- and other whatchamacallis with public dimension

47 years of poking fun at issues of utmost social significance give us the confidence that it is time to call on humour in order to deconstruct and redefine whatever is left of the concept of publicness.

The twenty-fourth edition of the Biennial will open on May 17th, 2019. The works selected by the jury will be on display at the Museum of Humour and Satire from May 18th until September 30th, 2019. The Biennial will feature a competition and a curated exhibition. The competition will be held in two sections – cartoon and contemporary art.

The full conditions of entry and the entry-form are published on the Biennial website www.biennial.humorhouse.bg

In order to apply, artists should fill in the online form with their proposals until March 8th, at midnight, Bulgarian time (GTM+2). The selection of the works will be done by an international panel of jurors. The selected artists must send their original works within the indicated deadline.

Address for contact: biennial@humorhouse.bg

Sincerely,

Margarita Dorovska
Director

- press release -

marți, 15 ianuarie 2019

The 11 th AMATERAS International Annual Paper Art Exhibition



The event is the  part of Sofia Paper Art Fest 2019 - Twice Awarded with European Label 2015-2016  and 2017 - 2018 for Innovations from Brussels Commission.

The AMATERAS Foundation in Sofia, Bulgaria has the pleasure to launch series of international paper art events.

After its successful tenth  editions, showing many paper artists from more than 32 countries, AMATERAS Foundation has pleasure to announce this year’s
exhibition/competition for paper art in 2D and 3D, created by artists from all over the world without restrictions of techniques, styles or materials. 
This exhibition is for middle and big paper works and will be held from 2 of May – 14 May, 2019 at The National Palace of Culture, Sofia, Bulgaria. 
An international jury of selection will award prizes for

Prizes and Awards:

·        Grand Prix AMATERAS              500 Euro and Certificate

·        Award for INNOVATION             Exhibition and Certificate

·        Award for Bulgarian artist            Exhibition and Certificate

·        One Special Certificates for versatility of all 3 entries winner

·        Three Certificates for Honorable Mention     (good/high performance)


Please find the Regulations and Entry Forms as an attachment to this email, or for more information and to download Regulations

Entry Form  directly in Doc format or Pdf written not by hand! This information is for the catalog and returning the works.

dead-line for applications 1 of March 2019

please visit our website: www.amateras.eu

Or contact Daniela Todorova, M.A. at:  paperart@amateras.eu

 
Daniela Todorova MA
www.amateras.eu
www.danyo.amateras.eu
www.stainedglass.amateras.eu
 

Luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu


"Luceafărul" © Irina IOSIP

Luceafărul

...
Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ți urmez chemarea,
Iar cerul este tatăl meu
Și muma-mea e marea.”
...
O, vin'! odorul meu nespus,
Și lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.”
...
Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
În locul unde piere;

În aer rumene văpăi
Se-ntind pe lumea-ntreagă,
Și din a chaosului văi
Un mândru chip se-ncheagă;”

Mihai Eminescu

luni, 31 decembrie 2018

Arta cu destin neîmplinit...



LOGO - oraș Alba Iulia

Arta cu destin neîmplinit... sau Epopeea contemporană a unor lucrări rămase la sertar

 

  Oare ce ar fi mai onorant pentru Alba Iulia - inima Marii Uniri decât a avea, spre exemplu, o hartă turistică cu însemne emblematice ale istoriei orașului, semnate de renumitul pictor, grafician și artist media Devis Grebu, deopotrivă român și occidental. Biografia artistică a acestuia cuprinde ilustrație de carte și publicații în cele mai renumite ziare și reviste din lume: The New York Times, Washington Post, International Herlald Tribune, Le Monde, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Ha’aretz, Wall Street Journal, Time Magazine, Life, Newsweek, US. News & World Report, Boston Globe, L’express, Le Point, V.S.D., La Tribune, Le Figaro, Forbes, Business Week, Playboy, Harper’s, Atlantic Monthly, Think-I.B.M., Sports Illustrated, P.C. Magazine, GEO, Psyhology Today, New York Magazine, Seventeen, Telerama, Jardin des Modes, L’Expansion, Liberation, Le Monde Diplomatique, Cațavencii, Idei în Dialog, Cotidianul și multe, multe altele...

Aici nu mai are nici o relevanță originea evreiască a autorului, botezat și crescut catolic în București, obligat să părăsească țara în anul 1964 al stalinismului comunist, după lipsirea libertății de exprimare,
LOGO - oraș Alba Iulia
excluderea din U.A.P. sub acuzarea de cosmopolitism după ce părintele i-a fost întemnițat pe motive politice inventate, deposedarea familiei de bunuri și, în cele din urmă, de perspective de supraviețuire
fizică și spirituală. Probabil că Devis Grebu a rămas pentru totdeauna un călător în alte lumi occidentale, iubitor al țării natale dar dezrădăcinat de o copilărie bogată în experiențe culturale și de o tinerețe promițătoare ca student la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” - București, căruia i-a fost refuzat și după fragila democratizare a României postdecembriste, dreptul de a participa la îmbogățirea culturală a țării, de a se dovedi a fi un fiu recunoscător al patriei, participant la transformarea acesteia dintr-un neant totalitar într-o grădină înfloritoare multiculturală.

Se discută astăzi despre multiculturalism, care însă practicat discreționar și neadecvat realităților
Carte poștală - Una dintre porțile orașului
autohtone, destramă identități, apartenențe și legături de neam și loc, înlocuindu-le cu un preaplin de elemente străine de spiritul și cultura românească. Se rupe o coeziune de secole în sânul națiunii, născută din aceleași simțiri, practici și idealuri. Se înstrăinează vecinătăți care au funcționat în liberă consimțire, implementând idealuri mercantile, străine de nevoile și armonia acestei țări.
Și de ce, oare, îi neglijăm pe marii oameni de știință și de cultură de talie internațională născuți în sânul poporului român, care au părăsit aceste locuri, lipsiți fiind de recunoașterea sau compasiunea conaționalilor lor, nevoiți să-și lase creația altor țări care le-au oferit un cămin primitor și recunoașterea meritată: Constantin Brâncuși, Henry Coandă, Eugen Ionescu ....

Carte poștală - Una dintre porțile orașului
Probabil, că arta, științele, precum și orice alt domeniu al societății se află sub un control politic ce nu înțelege sau nu vrea a înțelege valoarea și puterea creatoare ale
unui popor, că dezvoltarea unei societăți stă în membrii și elitele acesteia, și nu în conducătorii lor.

Iată, că munca și celebritatea unui artist, dar și efortul financiar public al unei urbe, nu au fost suficiente și nici, cel puțin până acum, considerate a fi suficient de importante și utile pentru promovarea și dezvoltarea unuia dintre orașele cele încărcate de istorie semnificativă și de frumos ale României, Alba Iulia. 
Dar revenind, povestea începe cu un contract semnat pentru un an (octombrie 2014 – octombrie 2015) între Devis Grebu și Primăria Municipiului Alba Iulia, privind elaborarea și predarea, respectiv primirea unui set de 12 opere tematice complexe, necesare promovării turistice a urbei. Colaborarea, prevăzută pentru un timp îndelungat, s-a arătat a fi perfectă, deoarece ambele părți și-au onorat obligațiile și au schimbat mesaje de apreciere, primăria prin reprezentanții săi vis à vis de lucrări, iar autorul vis à vis de aprecierea primită și onorariul achitat, dealtfel destul de consistent. Astfel încât, au fost demarate procedurile de întocmire a celui de al doilea contract privind următorul an de zile, pentru care autorul a trimis în avans primăriei, poate cea mai complexă lucrare – planul cetății, dar care contract nu s-a concretizat în cele din urmă, fără a i se oferi autorului o explicație.  

În cele din urmă, colaborarea, ce părea fructuoasă, a încetat în mod inexplicabil, în urma unor mesaje evazive și din ce în ce mai lapidare, din partea Primăriei.
 Materiale promoționale - Cărți de joc
Nici până în acest moment, Devis Grebu nu a primit un răspuns privind situația creată. Faptul că lucrările nu au fost utilizate prin publicare, a generat o nemulțumire în inima artistului care se simte trădat și consideră că lucrările nu i-au fost îndeajuns de bine apreciate. Totuși, autorul avansează și presupunerea că, probabil, lucrările au constituit baza unei cereri de fonduri europene. Este de menționat că, în acest caz, materializarea scopului propus și plățile sunt sever controlate atât intern cât și din partea CE.

O explicație posibilă, dar mai puțin probabilă, este aceea că nu au mai existat fonduri pentru materializarea proiectului. Spunem mai puțin probabilă, căci dacă ar fost așa, nu era nici o problemă ca autorul să fie informat asupra acestui fapt iar acesta să și înțeleagă situația.

Prin bunăvoința autorului alăturăm imaginile câtorva dintre lucrările întocmite pentru acest contract, care demonstrează că la mijloc nu ar fi posibilă o slabă apreciere a lucrărilor sau interpretări politice dezavantajoase.

Una dintre variantele de imprimare a umbrelelor, cu semnătura autorului
A rămas un mister, de ce o zestre atât de valoroasă pentru urbe, lucrări care au costat zeci de mii de euro, zac în sertarele primăriei - dacă mai sunt încă acolo, de câțiva ani. Nici acum nu este prea târziu a fi utilizate lucrările, deoarece nu conțin informații sau date perisabile într-un fel sau altul.

Studiind o parte dintre lucrările transmise sub contract primăriei, pe deplin acceptate și aprobate de reprezentanții locali, nu am putut găsi elemente care să ofere un motiv politic de refuz a utilizării acestora, nici unul economic, atâta vreme cât desenele au fost predate gata prelucrate pentru tipărire și publicare. Și nici nu au fost invocate astfel de motive.

Un efort important financiar a fost deja făcut și un minim de lucrări ar fi putut fi utilizate, totuși, din anul 2014 până astăzi.

Nu au existat nici motive privind temele și calitatea actului artistic atâta vreme cât este vorba de arta unui artist de talie internațională și nu au fost ridicate niciodată aceste probleme. Autorul poate proba acest lucru prin numeroasele e-mailuri pe care le deține prin care autoritățile confirmă că munca sa era cu adevărat apreciată, în totalitate.

Suntem încă în anul centenar al Marii Uniri și credem că nu va fi, prea curând, un altul mai potrivit, cu șansa ca oficialitățile să ofere un răspuns și o rezolvare privind această situație blurată de lipsa informațiilor și, în curând, uitată de timp.

În cele din urmă, ne întrebăm dacă nici notorietatea autorului, nici calitatea și cantitatea lucrărilor, nici bunăvoința și receptivitatea elogioasă a contractorului – manifestate timp de un an nu sunt suficiente pentru a face un bine urbei, atunci ce mai poate fi?

Dar poate sunt la mijloc și alte motive ale căror chei nu le deținem, dar credem că artistul ar fi fost mândru ca numele său să rămână legat, în memoria publică, de cetatea reunificării, Alba Iulia.

Încheiem cu speranța că autoritățile locale de acum, aceleași cu cele de atunci, vor recunoaște public valoarea și utilitatea lucrărilor, prin publicarea lor, împlinind destinul unor lucrări de artă.

N.B. 
Toate imaginile au primit amabilul accept al autorului pentru publicare
Selectați cu click imaginile pentru a le vedea la dimensiune mărită

Coperta față - Planul Cetății
Coperta spate - Planul Cetății
Planul desfășurat al Cetății
Planul desfășurat al Cetății

vineri, 7 decembrie 2018

O expoziție și mai multe talente



O expoziție de pictură care a reunit în spațiul expozițional mai multe talente: Otilia Iliescu - pictor, Cristina Irimia și Tudor Ostafie - actori,  eveniment aflat sub bagheta magică a moderatoarei doamna Ofelia Huțul și a prezentatoarei doamna Cristina Talpan și nu mai puțin sub rigoarea curatorială a doamnelor Anca Dimitriu și Daniela Munteanu.


"Otilia Iliescu... o mare pasionată de cromatică, de pictură... S-a dovedit a fi neîncetat dispusă să experimenteze tehnici preluate din mai multe domenii ale artelor plastice, dintre care pictura în ulei este alegerea ei preferată, utilizând cu predilecție combinația, juxtapunerea sau modularea culorilor.

Fină observatoare a lucrurilor și fenomenelor din natură, dar și a oamenilor de care-i place să se înconjoare, artista imortalizează pe pânză tot ceea ce-i reține atenția, o încânta și-i oferă surse de energie pozitivă.

Lucrările sale de artă, atent puse în valoare prin încadrări originale și expuse încă de pe acum în galerii, o fac vizibilă și foarte apreciată de public.

Particularitățile artei sale îi conferă originalitate iar spontaneitatea tușelor îi impresionează și pe cunoscătorii pretențioși. Compozițiile sale au un farmec aparte, momentele surprinse sunt unice iar efectele scontate - notabile, drept pentru care unele dintre piesele ei "de rezistență" fac parte deja din colecții particulare.

Sensibilitatea deosebită i se dezvăluie în mesajele absconse din picturile care trebuiesc decodificate "cu inimă". O felicităm și îi urăm noi succese!" - prof. dr. Ofelia Huțul, artist plastic

joi, 8 noiembrie 2018

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE CERAMICĂ CONTEMPORANĂ, CAOLIN 2018



REGULAMENTUL OFICIAL AL FESTIVALULUI
Desfășurarea celei de-a cincea ediții a festivalului CAOLIN se va face conform regulamentului. Acesta trebuie acceptat și respectat de către toți participanii și organizatorii.
CALENDAR
10 octombrie 2018 – 10 noiembrie 2018 ~ Perioada de înscriere la CAOLIN 2018.
10 noiembrie 2018 ~ Termen limită pentru înscriere la CAOLIN 2018.
11 noiembrie 2018 ~ Etapa de selecție a lucrărilor.
12 noiembrie 2018 ~ Comunicarea rezultatelor selecției și anunțarea artiștilor participanți.
16 noiembrie 2018 ~ Termen limită pentru achitarea taxei de promovare.
22 noiembrie 2018 (între orele 12:00 – 17:30) ~ Aranjarea luminilor (a celor două lămpi pentru iluminarea standului) + despachetarea și aranjarea lucrărilor de către artiștii participanți.
23 noiembrie 2018 (între orele 10:00-19:30) ~ Prima zi a evenimentului.
23 noiembrie 2018 (între orele 18:00-19:30) ~ Vernisajul oficial – CAOLIN 2018 (accesul fiind liber).
24 noiembrie 2018 (între orele 10:00-19:30) ~ A doua zi a evenimentului.
25 noiembrie 2018 (între orele 10:00-17:00) ~ A treia și ultima zi a evenimentului.
25 noiembrie 2018 (între orele 17:00-18:00) ~ Strângerea lucrărilor de către artiștii participanți și eliberarea spațiului expozițional.
ELIGIBILITATE
-Artiștii care doresc să se înscrie la CAOLIN 2018 trebuie să aibă vârsta minimă de 18 ani, excepție făcând doar elevii Liceelor de Arte Plastice.
-Înscrierile pot fi făcute individual, sau ca grup doar în cazul elevilor Liceelor de Arte Plastice sau în cazul studenților Universităților de Artă.
-Toți cei care doresc să se înscrie trebuie să încarce în aplicația online fotografiile obiectelor pe care doresc să le expună.
-Nu există restricții privind forma sau greutatea lucrărilor. Sunt acceptate și instalații.
-Ponderea materialului ceramic dintr-o lucrare trebuie să fie de minimum 60%.
APLICAȚIA ONLINE
-Artiștii care doresc să se înscrie trebuie să trimită toate datele cerute de către organizatori prin aplicația online sau, dacă e nevoie, alte date suplimentare prin email.
-Dacă până la data de 13 noiembrie 2018 de la înscriere nu ați primit niciun mesaj din partea noastră, care să confirme sau să infirme prezența dumneavoastră la festival, vă rugăm să ne contactați la adresa de e-mail: caolinro@gmail.com
-Artiștii care au fost selectați și care doresc să participe la festival, trebuie să achite până la data de 16 noiembrie 2018 taxa de promovare în valoare de 300 de RON - sau de 200 de RON în cazul elevilor și a studenților. Plata poate fi făcută doar prin virament bancar, în contul Asociației Non-Profit Caolin:
RO46BTRLRONCRT0253040401 – Banca Transilvania.
Taxa de promovare se achită o singură dată și nu este returnabilă.
INFORMAȚII NECESARE PENTRU ÎNSCRIERE
-Nume și prenume *
-Brand (opțional)
-Adresa completă *
-Data de naștere (opțional)
-Număr de telefon *
-E-mail *
-Website (opțional)
-Descriere artistică (statement)*
-C.V. *
-Detalii despre lucrări (opțional): titlu, materiale folosite, prețuri estimative etc.
-Fotografii lucrări (minimum 5, maximum 10) *
-Portret personal sau logo brand *
*câmpurile marcate cu “*” sunt obligatorii.
OBLIGAȚIILE ORGANIZATORILOR
-Organizatorii au obligația de a furniza aplicanților numai date corecte cu privire la organizarea evenimentului și de a respecta acest regulament.
-Juriul de selecție a lucrărilor are obligația de a asigura o jurizare corectă și imparțială în selecția obiectelor care vor putea fi expuse în cadrul evenimentului.
-Organizatorii au obligația de a trimite fiecărui artist înscris rezultatul selecției prin scrisoare, e-mail sau telefon.
-Organizatorii nu își asumă eventualele deteriorări sau furtul lucrărilor pe durata evenimentului.
-Organizatorii au obligația de a respecta datele furnizate de către participanți cu privire la lucrările acestora și de a le reda corect în materialele de promovare.
- Organizatorii se obligă să asigure cazare gratuită artiștilor participanți veniți din alte orașe decât Cluj-Napoca, care vor fi cazați la The Spot Cosy Hostel, pe parcursul a 3 nopți (joi-22 noiembrie, vineri-23 noiembrie și sâmbătă-24 noiembrie, iar check-out-ul se va face duminică-25 noiembrie).
-Organizatorii au obligația de a le asigura participanților 1,5 mp de spațiu expozițional.
-Organizatorii au obligația de a înmâna sau de a trimite fiecărui participant diploma participării lui la eveniment.
OBLIGAȚIILE PARTICIPANȚILOR
-Participanții se obligă să respecte regulamentul curent al evenimentului și să comunice numai date corecte organizatorilor.
- Participanții se obligă să achite, prin transfer bancar, taxa de promovare până cel târziu la data de 16 noiembrie 2018.
-Participanții se obligă să aducă personal lucrările și să se asigure că acestea au fost ambalate corespunzător.
-Participanții se obligă să acorde gratuit organizatorilor dreptul de a folosi fotografiile trimise de ei în materialele de promovare.
-Participanții se obligă să își asume responsabilitatea pentru eventualele deteriorări sau furtul lucrărilor proprii pe durata evenimentului.
-Participanții se obligă să se prezinte la standul personal pe toată durata evenimentului, ei având obligația de a-și asigura un înlocuitor pentru un timp de maximum o oră. În caz contrar artistul nu va mai fi admis la următoarele ediții ale festivalului.
-Participanții se obligă să aducă două lămpi pentru o iluminare mai bună a standului personal, deoarece lumina ambientală a spațiului expozițional va fi insuficientă.
-Participanții se obligă să dețină și să prezinte vizitatorilor propriile cărți de vizită în cadrul acestui eveniment.
GENERAL
-Toate noutățile și comunicatele de presă cu privire la eveniment vor fi postate pe site-ul oficial www.caolin.ro sau prin adresa oficială de e-mail: caolinro@gmail.com. Vă rugăm să ne contactați pentru orice detalii, nelămuriri sau cereri.
-Juriul de selecție a lucrărilor este format din trei persoane competente, artiști cu reputație la nivel național sau internațional, a căror identitate rămâne confidențială pentru o mai bună desfășurare a evenimentului. Juriul are atribuția de a evalua în prima fază aplicațiile online și de a selecta lucrările participante la festival. Nu se acceptă contestații în urma comunicării selecției online.
-Organizatorii își rezervă dreptul de a modifica prezentul regulament pentru a asigura o mai bună desfășurare a evenimentului. În cazul oricărei modificări, artiștii selectați pentru participare vor fi anunțați prin e-mail.
-Toți artiștii care au aplicat, chiar dacă nu au fost selectați să expună în cadrul evenimentului, sunt încurajați să susțină festivalul, promovând sau vizitând CAOLIN 2018.
Cluj-Napoca
7 octombrie 2018
Regulament oficial, semnat de:
Ioan Sumedre Jr. – membru fondator al Asociației Caolin.
Codruța Pop – membru fondator al Asociației Caolin.
Mihai Sumedre – membru fondator al Asociației Caolin.
Alte informații: www.caolin.ro; e-mail: caolinro@gmail.com

sâmbătă, 3 noiembrie 2018

Comunicat de Presă - Concurs național | Expoziția Internațională de Artă - la Biennale di Venezia 2019


Concurs național | Expoziția Internațională de Artă - la Biennale di Venezia 2019


2 Noiembrie 2018 

Ministerul Culturii și Identității Naționale, Ministerul Afacerilor Externe și Institutul Cultural Român organizează concursul pentru selectarea proiectului care va reprezenta România la cea de-a 58-a ediție a Expoziției Internaționale de Artă - la Biennale di Venezia, concurs public de creație deschis participării autorilor individuali sau reuniți în colective ori organizații ne-guvernamentale de profil.

Ediția din 2019 a Bienalei de Artă de la Veneția se va desfășura în perioada 11 mai – 24 noiembrie 2019, cu previzionare pentru specialiști și presă în zilele de 8, 9 și 10 mai 2019.

Tema celei de-a 58-a ediții a Expoziției Internaționale de Artă – la Biennale di Venezia, lansată de curatorul Ralph Rugoff – „May you live in interesting times” – are ca punct de plecare o expresie a limbii engleze care pentru mult timp, în mod greșit, a fost atribuită unui blestem chinezesc și care evocă perioade de incertitudine, criză și dezordine, perioade asemănătoare celei pe care o trăim în prezent.

„Într-o epocă în care răspândirea în mediul digital a știrilor false și a evenimentelor alternative afectează dezbaterile politice și încrederea pe care acestea sunt fondate, merită să ne oprim și să repunem în discuție punctele noastre de referință. În acest exemplu specific, întâmplarea face că nu a existat niciodată un blestem chinezesc, chiar dacă unii politicieni occidentali îl citează în discursurile lor de mai bine de un secol. Această expresie, deși este fructul imaginației, un surogat cultural, a avut însă un efect real în retorica și în dezbaterea publică. Acest artefact de natură incertă, suspect dar în același timp bogat în semnificații, deschide calea către posibile discursuri de aprofundare pe care merită să le urmărim, mai ales în acest moment istoric în care perioadele interesante invocate par a fi din nou cu noi. Pentru aceste motive, cea de-a 58-a expoziție Internațională de artă de la Veneția va prelua titlul unui fals blestem”, explică curatorul Ralph Rugoff alegerea sa.

Conform regulamentului stabilit de organizatorul Bienalei de la Veneția, începând cu ediția din anul 2016 a Bienalei de Arhitectură, dar valabil și în cazul Bienalei de Artă, fiecare țară poate participa cu un singur proiect câștigător. Astfel, România va fi reprezentată la Bienală printr-un proiect ce se va desfășura în ambele spații expoziționale deținute de țara noastră la Veneția: Pavilionul României din Giardini della Biennale și Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică. Asemenea ediției din anul 2017, concursul va avea două etape de jurizare: prima etapă cu un rol de definire a conceptului curatorial și a conținutului, urmată de selectarea finaliștilor, care după o întâlnire cu reprezentanții Juriului vor fi invitați să detalieze aspectele tehnice ale proiectului în etapa a doua de concurs, în care se va selecta proiectul câștigător.

Pentru a participa la concurs, solicitantul trebuie să depună un proiect care să conțină documentația obligatorie prevăzută în Regulamentul de organizare a concursului, afișat pe paginile de internet ale Ministerului Culturii și Identității Naționale (www.cultura.ro), Ministerului Afacerilor Externe (www.mae.ro), Institutului Cultural Român (www.icr.ro). Nu pot participa la concurs persoanele care au participat la organizarea sa, la elaborarea regulamentului, angajați ai instituțiilor organizatoare, membrii juriului și cei ai comisiei de soluționare a contestațiilor sau membrii familiilor acestora, până la gradul al doilea, inclusiv. Membrii juriului și ai comisiei de soluționare a contestațiilor nu pot primi misiuni profesionale legate de elaborarea proiectelor care vor fi înscrise în concurs.

Înscrierea la Concurs se va realiza fără taxă, prin depunerea documentațiilor la sediul Ministerului Culturii și Identităii Naționale, în atenția Serviciului pentru Relații Internaționale, Bd. Unirii nr. 22, sector 3, cod 030833, București, până la data de 10 decembrie 2018, ora 14.00. Proiectele transmise prin e-mail sau fax, cele incomplete, cele care nu respectă cerințele impuse de organizatori și cele care vor ajunge la Ministerul Culturii și Identității Naționale la o dată ulterioară datei menționate, indiferent de modalitatea de transmitere, nu vor fi luate în considerare.


Pentru calendarul desfășurării Concursului Național și alte detalii, urmați link-ul:

marți, 23 octombrie 2018

Amintiri pentru viitor, "Salonul de desen - 2018"



"Salonul de desen - 2018" curatoriat de Prof. univ. dr. Dragoș Pătrașcu, aflat la a V-a ediție, dedicat celebrării Centenarului României moderne, și-a început călătoria internațională la Art Yourself Gallery, din București, printr-o expoziție redusă la un număr minim de lucrări care să-i reprezinte pe toți participanții la expoziție. Spațiul, amplasat în inima Bucureștiului, deși mic, reprezintă un ambient plăcut pentru expuneri de mici dimensiuni, amintind de căminele familiilor interbelice de intelectuali, de grija acestora pentru estetic și confortabil.

Urmează ca expoziția, cu întreagul său tezaur artistic și informațional, să se desfășoare la Accademia di Romania - Roma, sub înaltul patronaj al Institutului Cultural Român.

Dragoș Pătrașcu "Jurnal"
Alături de nume mari ale graficii și picturii românești, precum Felix Aftene, Nicolae Alexi, Anca Boeriu, Ion Atanasiu Delamare, Raluca Ilaria Demetrescu, Dan Erceanu, Dragoș Pătrașcu, Emilia Persu, Florin Pînzariu, mulți având grade universitare, expun tineri studenți sau absolvenți ale instituțiilor de arte, selectați pe criterii de inventivitate și performanță. Precum mărturisește domnul Pătrașcu, unii dintre tinerii admiși în astfel de expoziții, nu pot aprecia la adevărata valoare, extraordinara oportunitate de a fi selectat și a sta pe simeze alături de profesorii lor, aici sau chiar în galerii internaționale. Odată gestul făcut, profesorul nu poate decât să aștepte concretizarea speranțelor de acum în cariera profesională de mai târziu a elevilor săi, care se pierd adesea pe drumuri mai lesnicioase.
Mai mult, încrederea dascălului merge până acolo încât, nu departajează elevii de profesorii lor printr-un curriculum vitae. Un gest nobil în numele unei profesii vocaționale, căreia ar trebui să i se recunoască, precum merită, rolul progresist în slujba culturii și societății românești contemporane. În acest sens, putem atribui aceastei expoziții rolul de album al gândurilor, deciziilor și faptelor din prezent ce pot capacita înțelegerea corectă a fenomenului România de către Occident și prin libera lor circulație și influență pot genera un sens pozitiv viitorului României.

Se regăsesc pe simeze, esențe, sinteze sau studiii tematice în tehnici diverse, de la cele  reproductibile la cele specifice desenului, care țin de "exprimarea unei stări de spirit, a unui sentiment, de expresia unei relații, a unei legăruri, a sondării interiorității, de punerea unei întrebări "Ce înseamnă pentru mine România? Cum este privită România centenară, modernă, contemporană de către diverse generații de artiști...fiind , în același timp, o celebrare a libertății de expresie câștigate cu greu spre sfârșitul acestui istoric centenar" / din prefața catalogului expoziției "Salonul de desen 2018" - Prof. univ. dr. Dragoș Pătrașcu

Radu Carnariu "Ce-mi dorești tu mie, dulce Românie"

Anca Boeriu "Memorie reciclată II"
Adriana Lucaciu "Between Alfa și Omega II"
Andreea Constantin "Ordine și Haos"
Felix Aftene "Meditație"
Ion Atanasiu Delamare "Noi"
Emilia Persu "Eu"
Florin Pînzariu "Frigem tot"

Laura Baiu "Spiritus Vitae"
Nicole Alexi "Spălare"