Irina IOSIP
și
Salt & Pepper Magazine întreabă:
CE ÎNSEAMNĂ ARTA PENTRU DUMNEAVOASTRĂ?
 |
| Marinela Rusu, "Maternitate", acrilic/pânză, 50x70cm |
"Arta reprezintă un domeniu vast al creativității umane, ce a debutat prin rolul ei de reprezentare a realității, de mărturie pentru evenimente ce s-au petrecut, pentru oameni deosebiți și faptele lor. De la idealul frumuseții grecești reflectat în artă, la reflectarea trăirilor religioase și mai apoi, la stilizările și abstractizările regăsite în curentele artei moderne, au fost parcurse etape importante în evoluția societății dar și a conștiinței umane.
Capacitatea creativă este o trăsătură ce definește umanitatea iar creativitatea artistică, prin excelență, se distinge prin câteva elemente specifice, inconfundabile. Vom enumera câteva dintre ele:
Arta este katharsis, înțeles ca purificare, eliberare, nu doar de prejudecăți dar și de balastul emoțional care ne copleșește uneori, în viața de zi cu zi; eliberatoare de tensiuni dar și eliberatoare în sensul de înălțare și elevare.
Arta reflectă emoțiile. În acest sens P. Cezanne spunea că ”O lucrare artistică care nu a început printr-o emoție nu este artă.” Tușa picturală este culoare, este vibrație, deci este o trăire individuală iar privitorul preia tocmai această vibrație și o acumulează în tumultul său interior.
Arta marchează continuitatea între lumea subtilă, lumea spiritului, în care ideile se plămădesc și lumea fizică, materială. ”Pictez florile pentru a nu le lăsa să moară”, spunea Frida Kahlo, resimțind această dimensiune subtilă a existenței, în care sufletele sensibile pătrund și comunică între ele. În pictură trebuie mereu să suspectezi că este ceva mai mult dincolo de ceea ce vedem pe o pânză, fie că e vorba de emoții, valori sau credințe ale artistului.
Arta nu înseamnă doar talent, genialitatea în sine nu este înscrisă în ADN-ul nostru; ea este un filon brut de energie, ce urmează să fie topit în athanor-ul spiritului individual, prin eforturi personale, prin sprijinul familiei și apoi al societății, pentru ca el să poată fi transformat într-o bijuterie nemuritoare. Geniul înseamnă talent, plus muncă, plus modestie, cum menționa însuși Einstein, într-o formulă minimalistă. Doar acțiunile întreprinzătoare, renunțarea la sine, uneori sacrificiile personale privind familia, lasă drum liber pentru a transforma dorința creativă în realitate. Inspirația este doar un început. Creativitatea se bazează, la fel de mult pe studiu și apoi, pe elaborare. Nu neapărat una intelectuală dar mai ales, o elaborare în domeniul imaginarului, al coloristicii, rezonând cu vibrația interioară a fiecărui artist, cu trăirile sale actuale.
Arta reflectă valorile individuale dar în aceeași măsură și valorile social-istorice (să ne amintim de ”Greece on the ruins of Missolongi” a lui Delacroix sau de ”Guernica” lui Picasso – ambele reflectând evenimente sociale importante, dramatice), prin aceasta contribuind la elevarea conștiinței morale a indivizilor și a societății în ansamblul ei.
Arta presupune curaj, perseverență și sacrificiu de sine. Uneori, în istorie, din păcate, geniul creativ a fost asociat cu nebunia. Studii actuale arată că într-adevăr, artiștii sunt personalități non-conformiste, persoane care depășesc cu ușurință cutumele sociale, care caută mereu ceva nou, ceva ne-rostit încă din lumea noastră interioară. Impetuozitatea actului creativ, efortul îndelungat susținut pentru a finaliza opera de artă, surmontarea dificultăților de orice fel, elaborarea minuțioasă, detaliată a creației sunt capacități intelectuale și de caracter cu totul deosebite și uneori, pentru oamenii simpli, ele par ”nebunie”. Să ne amintim de Capela Sixtină, pe care Michelangelo a finalizat-o stând întins pe o schelă suspendată la înălțimea cupolei, în poziții chinuitoare. A suferit mai apoi dureri cumplite care l-au țintuit la pat o perioadă îndelungată. Efortul și sacrificiul său nu au însemnat ”nebunie” ci clarviziune, spiritualitate și frumusețe.
Receptarea operelor de artă reprezintă o discuție în continuarea celei despre creativitate. Se spune că nu contează ce privești, contează ce vezi, pentru că fiecare interpretează o operă de artă prin ceea ce este, prin experiențele personale pe care le-a trăit, prin idealurile proprii. Deși unii receptori ai artei pot avea o intuiție și o sensibilitate dezvoltată, prioritară va rămâne educația în spiritul artei, modelarea criteriilor artistice și a judecăților de valoare privind arta. Capacitatea de a recunoaște frumosul în artă, de a înțelege și aprecia specificul diverselor curente artistice se poate dezvolta doar prin educație. Discernământul estetic și judecata de valoare sunt în legătură directă cu atracția față de arta elaborată, abstractă sau simbolică.
Încheiem cu această idee a educației pentru artă, întrucât arta își trăiește momentul ei de împlinire doar în compania vizitatorilor și a iubitorilor de artă, care percep și preiau mesajul creației artistice.
Pablo Picasso spunea că ”arta este o minciună care ne face să realizăm adevărul”. De fapt, arta este o prezentare a lumii, metamorfozată și sublimată prin conștiința creatorului. A iubi arta înseamnă a căuta adevărul și a descoperi noi nuanțe ale existenței noastre fizice și sufletești."
Arta este katharsis, înțeles ca purificare, eliberare, nu doar de prejudecăți dar și de balastul emoțional care ne copleșește uneori, în viața de zi cu zi; eliberatoare de tensiuni dar și eliberatoare în sensul de înălțare și elevare.
Arta reflectă emoțiile. În acest sens P. Cezanne spunea că ”O lucrare artistică care nu a început printr-o emoție nu este artă.” Tușa picturală este culoare, este vibrație, deci este o trăire individuală iar privitorul preia tocmai această vibrație și o acumulează în tumultul său interior.
Arta marchează continuitatea între lumea subtilă, lumea spiritului, în care ideile se plămădesc și lumea fizică, materială. ”Pictez florile pentru a nu le lăsa să moară”, spunea Frida Kahlo, resimțind această dimensiune subtilă a existenței, în care sufletele sensibile pătrund și comunică între ele. În pictură trebuie mereu să suspectezi că este ceva mai mult dincolo de ceea ce vedem pe o pânză, fie că e vorba de emoții, valori sau credințe ale artistului.
Arta nu înseamnă doar talent, genialitatea în sine nu este înscrisă în ADN-ul nostru; ea este un filon brut de energie, ce urmează să fie topit în athanor-ul spiritului individual, prin eforturi personale, prin sprijinul familiei și apoi al societății, pentru ca el să poată fi transformat într-o bijuterie nemuritoare. Geniul înseamnă talent, plus muncă, plus modestie, cum menționa însuși Einstein, într-o formulă minimalistă. Doar acțiunile întreprinzătoare, renunțarea la sine, uneori sacrificiile personale privind familia, lasă drum liber pentru a transforma dorința creativă în realitate. Inspirația este doar un început. Creativitatea se bazează, la fel de mult pe studiu și apoi, pe elaborare. Nu neapărat una intelectuală dar mai ales, o elaborare în domeniul imaginarului, al coloristicii, rezonând cu vibrația interioară a fiecărui artist, cu trăirile sale actuale.
Arta reflectă valorile individuale dar în aceeași măsură și valorile social-istorice (să ne amintim de ”Greece on the ruins of Missolongi” a lui Delacroix sau de ”Guernica” lui Picasso – ambele reflectând evenimente sociale importante, dramatice), prin aceasta contribuind la elevarea conștiinței morale a indivizilor și a societății în ansamblul ei.
Arta presupune curaj, perseverență și sacrificiu de sine. Uneori, în istorie, din păcate, geniul creativ a fost asociat cu nebunia. Studii actuale arată că într-adevăr, artiștii sunt personalități non-conformiste, persoane care depășesc cu ușurință cutumele sociale, care caută mereu ceva nou, ceva ne-rostit încă din lumea noastră interioară. Impetuozitatea actului creativ, efortul îndelungat susținut pentru a finaliza opera de artă, surmontarea dificultăților de orice fel, elaborarea minuțioasă, detaliată a creației sunt capacități intelectuale și de caracter cu totul deosebite și uneori, pentru oamenii simpli, ele par ”nebunie”. Să ne amintim de Capela Sixtină, pe care Michelangelo a finalizat-o stând întins pe o schelă suspendată la înălțimea cupolei, în poziții chinuitoare. A suferit mai apoi dureri cumplite care l-au țintuit la pat o perioadă îndelungată. Efortul și sacrificiul său nu au însemnat ”nebunie” ci clarviziune, spiritualitate și frumusețe.
Receptarea operelor de artă reprezintă o discuție în continuarea celei despre creativitate. Se spune că nu contează ce privești, contează ce vezi, pentru că fiecare interpretează o operă de artă prin ceea ce este, prin experiențele personale pe care le-a trăit, prin idealurile proprii. Deși unii receptori ai artei pot avea o intuiție și o sensibilitate dezvoltată, prioritară va rămâne educația în spiritul artei, modelarea criteriilor artistice și a judecăților de valoare privind arta. Capacitatea de a recunoaște frumosul în artă, de a înțelege și aprecia specificul diverselor curente artistice se poate dezvolta doar prin educație. Discernământul estetic și judecata de valoare sunt în legătură directă cu atracția față de arta elaborată, abstractă sau simbolică.
Încheiem cu această idee a educației pentru artă, întrucât arta își trăiește momentul ei de împlinire doar în compania vizitatorilor și a iubitorilor de artă, care percep și preiau mesajul creației artistice.
Pablo Picasso spunea că ”arta este o minciună care ne face să realizăm adevărul”. De fapt, arta este o prezentare a lumii, metamorfozată și sublimată prin conștiința creatorului. A iubi arta înseamnă a căuta adevărul și a descoperi noi nuanțe ale existenței noastre fizice și sufletești."
Marinela RUSU
Artist vizual, membru UAPR, Filiala Iași
Cercetător PhD., Academia Română, Filiala Iași, Institutul "Gh Zane"
Artist vizual, membru UAPR, Filiala Iași
Cercetător PhD., Academia Română, Filiala Iași, Institutul "Gh Zane"
Postări
