Ana-Irina Iorga: "ÎNCIFRĂRI și DESCIFRĂRI SIMBOLICE"

 

ÎNCIFRĂRI și DESCIFRĂRI SIMBOLICE

În acest februarie 2024, Constantin Brâncuși a fost sărbătorit și la Iași, la Galeria de artă Monique Roussel, găzduită de Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir”. Expoziția de arte vizuale „Ipostazele iubirii - Omagiu lui Brâncuși”, curatoriată de prof. Mariana Saraiman, cuprinde lucrări semnate de artiștii vizuali Ofelia Huțul și Dorică Susan.

Dacă semnul distinctiv al artei brâncușiene este esențializarea, omagierea sa de către artiști expozanți constă în efortul de ipostaziere a esențelor. Simplificarea sculpturală, până la rădăcina tridimensională a lucrurilor, este însoțită, în această expoziție, în mod imaginar, de simplificarea pictografică, până la rădăcina lor bidimensională. Acest lucru este realizat prin intermediul desenului. Arta desenului este, așadar, personajul principal al expoziției, secondată de arta instalației artistice.

Ofelia Huțul propune portrete în registru antic, ușor geometrizate, cu umbre ce creează planuri succesive de adâncime fizică și psihologică. Impresia tridimensionalității iradiază din jocul de griuri ale creionului și din alternanța unor lumini ce par interioare. Descrierea personajelor este în cheia elenistică a îmbinării fizionomiei cu întrezărirea unei interiorități surprinzătoare.

Pe de altă parte, lucrările grafice ale lui Dorică Susan, aflate în proximitatea unei atemporalități litografice prin urma apăsată a ideii și a desenului, reprezentă compoziții clasice sau abstracte, unele dintre ele asemănătoare descrierilor cabinetelor de curiozități de altădată, altele adevărate călătorii în lumea trăirilor interioare. Toate traduc plastic aspecte neobișnuite ale lumii văzute și nevăzute. Realizate pe un fond a cărui culoare - plină, intensă, grea, variază de la roșu burgund la nuanțe pontice de albastru cobalt, cu saturații puternice și luminozități flexibile, în tușe albe, vibrante, compozițiile sale au capacitatea de a te propulsa în universuri cu gravitație maximă.

Instalațiile artistice ale Ofeliei Huțul vin să rotunjească expoziția, cu o realitate complementară, care armonizează desenul cu sculptura lui Brâncuși. Reprezentând busturi însoțite de elemente simbolice, instalațiile sunt tot atâtea sintaxe plasticizate ale unor trăiri paradoxale. Profunzimea interiorității țâșnește în exterior cu o forță temperată doar de cea a resorbției care pregătește sublimarea. Arta este, fără îndoială, o formă de sublimare a întâmplărilor din adâncuri: pasiuni, spaime, entuziasme; dar peste toate veghează simbolul duhului plutitor. Deși nu este sculptoriță prin formație, Ofelia Huțul reprezintă, prin instalațiile sale, forme ale esențialității tridimensionale: esența feminității vii, prin inciziile care brăzdează partea superioară a chipului, sintetizând privirea îngrijorată și respirația întretăiată, gândurile, emoțiile, ridurile; esența masculinității vulnerabile, mereu dualizată în pulsiuni erotico-tanatice bicromatice. Simbolismul este cel al unei entropii care, deocamdată, nu poate fi temperată.

Toate exponatele reprezintă, în maniere artistice diverse și totuși complementare, o pluralitate de ipostaze ale iubirii eterne: iubirea de ființă, de cunoaștere, de oameni, de țară, de trecut, de perfecțiune, de armonie, iubirea pasională, iubirea pură etc. Nu altceva reprezintă lucrările lui Brâncuși însuși. De aceea, expoziția de la Iași este o invitație de a rezona cu marele sculptor, chiar din lăuntrul timpului acesta frământat în care ne aflăm noi toți.

 Prof. dr. Ana-Irina Iorga