Ioan BRATILOVEANU ne răspunde

 

Salt & Pepper Magazine întreabă:

 

CE ÎNSEAMNĂ ARTA PENTRU DUMNEAVOASTRĂ?

   

Ioan Bratiloveanu, "Sf. Petru" - copie după un tablou de Guido Re, 2023, pastel, 44x52cm. Lucrarea face parte din expoziția "ECOURI – Ioan și Adrian BRATILOVEANU" / 24.04 - 12.05 2024, de la Muzeul de Istorie Suceava

 

Cele mai recente studii personale ale artistului, privind icoanele bizantine (forma greacă) în dialog cu pictura occidentală a Renașterii - Barocului (forma latină), relevă caracterul special al muncii de iconar din toate timpurile, etapele necesare, stabilesc limite și evidențiază necesități în artele contemporane.
 

"Mijlocul de expresie caracteristic icoanelor bizantine este mai ales linia, precizia și eleganța caligrafică a desenului; aspect evident în special în icoanele vechi cretane de calitate, ca atare este poate și cel mai dificil stil de abordat. Caracteristice stilului cretan mai sunt și ornamentele bătute pe fondul de aur (punzonatura) și ornamentele gen sgrafitto executate pe marginea aurită a icoanelor cretane sau a celor din Cipru din sec. al-15-18-lea. Aceste elemente se regăsesc și în cateva din icoanele expuse care au fost poleite cu bol.

Picturile în pastel și desenele copiate după vechii maeștri reflectă interesul meu în acest domeniu din ultimii doi ani, întrucât am simțit chemarea să reactualizez frumusețea acelor picturi. Intenția mea a fost de a copia cât mai fidel posibil, în pastel, tablouri pictate în ulei mai ales de maeștrii Barocului Italian din secolele al-17-18-lea, ceea ce a fost o reală provocare. Desenele și pastelurile reprezintă doar o etapă necesară în studiul după vechile picturi. Mare parte a lucrarilor expuse au ca subiect Madonna sau Maria Magdalena. Consider că printre cele mai reușite portrete feminine din istoria picturii sunt Madonnele italiene și în special cele pictate de Raffaello Sanzio, adevărate întruchipări ale Eternului feminine- pline de grație, duioșie, armonie și frumusețe.

Studiul și copierea operelor vechilor maeștri a făcut parte din procesul de învățare a picturii din arta occidentală până spre sfârșitul sec. al 19-lea, iar în arta bizantină criteriul de calitate a fost întotdeauna fidelitatea față de Tradiție, ceea ce s-a realizat prin copierea fidelă a vechilor modele, pentru păstrarea caracterului sacru al imaginii. Aceasta nu a exclus însă aportul original al iconografului, acesta a fost liber să inoveze, dar în cadrul formal stabilit!

A încerca să copiezi un tablou din perioada Barocului Italian e similar cu efortul depus de un violinist care cântă o partitura de Bach; nu este deloc facil cum li se pare unora, o copie decentă presupune un act mimetic profund. Nu este vorba doar de abilitatea tehnică sau artistică, oricum absolut necesară în acest proces, ci în primul rând, de capacitatea de ajustare a propriei sensibilități la modul de a simți al unui alt pictor, din alt timp istoric, în care era un alt “spirit al epocii”.

Exacerbarea narcisistică a originalității și individualității “artistului creator” are ca rezultat inevitabil deconectarea artistului de la grația divină - adevărata sursă a inspirației și Frumuseții. De aceea, multe din creațiile artistice moderne nu mai au ca scop exprimarea Frumosului, ci a Urâtului și vor doar să șocheze privitorul.

Acum spațiul vizual este acaparat aproape complet de cinematografie, TV, internet, rețelele sociale și această idolatrizare a imaginii digitale a condus la devalorizarea picturii propriu-zise. Totuși, o imagine digitală sau un print nu poate înlocui nicidecum o pictură și nici o persoană reală, deoarece este un produs tehnologic, lipsit de viață, de emoție!"

Ioan BRATILOVEANU
Licență în Istorie – Filosofie, U.S.V. din Suceava
Master în Istorie - Protejarea, valorificarea și conservarea Patrimoniului
Pictor bisericesc autorizat de Comisia de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române