Constantin CIOSU, un senior al graficii satirice româneşti

Domnule Constantin CIOSU, sunteţi unul dintre seniorii caricaturii româneşti, multipremiat naţional şi internaţional. Cu decenii de grafică satirică în saloane sau în concursuri de prestigiu şi mii de apariţii în presă. Oare omul şi profesionistul CIOSU de astăzi, priveşte diferit această meserie faţă de anii tinereţii? Cum explicaţi longevitatea dvs. profesională ?

“Pentru că veni vorba de longevitate, vă pot spune ca o coincidenţă, că peste câteva zile voi împlini (57 de ani de la 28.02.1953) când am debutat în Urzica. Eram elev la liceu şi îmi căzuse în mână o revistă “Urzica” care mi-a plăcut şi, am început să studiez fiecare desen, tipuri de personaje, mişcări, etc., până am deprins experinţa, dupa care am relizat primele caricaturi. Mi-a palcut foarte mult acest domeniu de care nu m-am mai despărţit şi, după energia pe care o am şi azi, veţi mai auzi de mine mult timp.”

De ce caricatură şi nu alt domeniu al artei ? A fost o întâmplare alegerea dvs. ? 

“După terminarea facultăţii am continuat să pictez, am expus pictură, afiş, caricatură, dar în paralel publicam desene şi în presă, până la urmă am ales să mă ocup numai de caricatură şi acum, face parte din viaţa mea.”

Care consideraţi că este realizarea dvs. cea mai importantă în plan profesional ? Oare profesia defineşte omul sau omul defineşte profesia ? 

“La întrebarea dvs. nu pot să vă dau un răspuns foarte exact, ce am făcut până acum pe plan profesional mi s-a părut, sau am încercat să fie o realizare importantă, dar cea MAI importantă, n-am descoperit-o încă.”

 
Referitor la grafica satirică ca parte a graficii publicitare, părerile sunt împărţite, unii considerând că aceasta nu face parte dintre „artele frumoase”. Care este părerea dvs. şi cum argumentaţi acest lucru ? 

“Parerea mea este că grafica satirică trebuie să facă parte din “artele frumoase”. Mă întreb de ce “grafica” poate face parte din artele frumoase, dar daca este şi “satirică“ nu ? Atunci ar trebui ca şi pe Daumier, Jiquidi, Goya etc., să-i scoatem din această categorie a artei ? Oare azi, caricatura de şevalet este mai prejos decât a autorilor mentionaţi ? Depinde cine-şi dă cu părerea şi de ce: din necunoastere sau din orgoliu pentru arta pe care o face (pictura, sculptura, etc.).”

Care consideraţi că este rolul graficii satirice, al „caricaturii” ca să utilizăm termenul cel mai folosit, în cultura unui popor ? Este o cauză sau un efect în derularea evenimentelor ? Are un scop, o finalitate? 

“Grafica satirică, în special caricatura, are o importanţă în cultura poporului dar şi efecte prin conţinutul ei, altul decât al altor genuri de artă plastică. Caricaturiştii au fabulaţia lor independentă, obţin efecte şi antiteze comice, chiar prin propriul limbaj, cel plastic. Caricatura este generată de o cauză, aceea a inechităţilor din societate, abuzuri, corupţie etc., dar şi un scop în a atenţiona sau a îndrepta aceste aspecte printr-o satiră necruţatoare.”  

(interviu realizat în 25 februarie 2010, va continua)

 

Irina IOSIP

 

 

Ausstellung - Der Lotse geht von Bord . Expoziţia “Debarcarea pilotului” la Lemgo, Germania

Sie gilt als eine der berühmtesten politischen Karikaturen: Dropping the Pilot, der Lotse geht von Bord. Vor 120 Jahren, am 29. März 1890, wurde sie im Londoner Punch, einer der renommiertesten satirischen Zeitschriften, veröffentlicht. Ihr Autor war John Tenniel. Die Karikatur reagierte auf ein Ereignis, das gut eine Woche vorher passiert war. Der deutsche Reichskanzler Bismarck hatte seinen Rücktritt eingereicht und Wilhelm II. hatte zugestimmt. Form und Inhalt der Darstellung sind im Laufe der vergangenen 120 Jahre von den verschiedensten Karikaturisten zu den unterschiedlichsten Anlässen aufgenommen worden, als sie gingen. So bei Adenauer, Schmidt, Brandt und dem einen oder anderen Wirtschafts- und Gewerkschaftsboss. Wer auch immer sich aus welchen Gründen von einem politischen Amt verabschiedete, er ging als "Lotse von Bord". vor allem die Generation der großen politischen Karikaturisten hat dieses Thema aufgegriffen. Das Journalistenehepaar Gisela und Dieter Burkamp hat seit über drei Jahrzehnten Arbeiten von Künstlern zum Lotsenthema gesammelt. 1990 bereiteten beide für das Wilhelm-Busch-Museum Hannover eine entsprechende Ausstellung vor. Jetzt, 20 Jahre später, ist die inzwischen erweiterte Sammlung in der Alten Abtei zu sehen. Die Arbeiten stammen von so international renommierten satirischen Zeichnern wie Walter Hanel, Ernst Maria Lang, Luis Murschetz, Florian Doru Crihana und anderen. Die Ausstellung enthält außerdem den Punch-Band mit dem Originalholzschnitt aus dem Jahre 1890 sowie weitere Dokumente zum Thema.
 Dauer der Ausstellung: bis zum 30.04.10 (text original Gisela und Dieter Burkamp)

Expoziţia de satiră politică “Debarcarea pilotului” se desfăşoară de la 20 februarie până la 30 aprilie 2010, la Palatul Alte Abtei din Lemgo, Germania.

Acum 120 de ani, pe 29 Martie 1890 renumita revistă londoneză Punch publica pe copertă un desen realizat de John Tenniel având acest titlu. Un alt desen care a ajuns celebru cu trecerea timpului, îl reprezinta pe cancelarul Bismarck ăn timp ce a era debarcat de către împaratul Wilhelm II. De-a lungul istoriei s-a mai întîmplat astfel cu Adenauer, Schmidt si Brandt.

Caricaturiştii contemporani au surprins mereu în desene demiterea unor primi miniştrii de către preşedinţii ţărilor lor.

Cuplul de ziarişti Gisela şi Dieter Burkamp au colecţionat timp de 30 de ani aceste lucrări, iar în 1990 au deschis cu ele o expoziţie de răsunet la Muzeul Caricaturii Wilhelm Busch din Hannover.

În ultimii 20 de ani, colecţia s-a îmbogăţit, iar acum ea este prezentată în noua formula la Palatul Alte Abtei din Lemgo.

Între cei care expun se numără faimoşi artrişti satirici precum: Walter Hanel, Ernst Maria Lang, Luis Murschetz şi Florian Doru Crihana.

Expoziţia va fi însoţită de revista Punch din 1890, în original, precum şi de alte documente în legatură cu evenimentul.

Pentru afiş a fost selectată de către organizatori una dintre lucrările lui Florian Doru Crihana. 

(text adaptat pentru Salt&Pepper Magazine, de F.D. Crihană)

Arta populară transilvăneană oferă o identitate culturală unui spaţiu pur comercial

Undeva în cartierul Vitan din Bucureşti, am descoperit o mică comoară de tradiţie şi frumos: spaţiul pur comercial al unui mic magazin de produse alimentare a fost împodobit cu mobilier utilitar pictat  şi sculptat manual, în stil tradiţional transilvănean.

Motivele florale în culori calde şi vesele, pe fondul lemnului natur oferă odihnă ochiului obosit şi sufletului înstrăinat de trairile autentice.

M-am oprit din graba celor zilnice, numai pentru a admira lucrul făcut cu migală şi măiestrie şi a-mi exprima aprecierea pentru curajul acestei iniţietive.

Carte de benzi desenate vândută ieri pentru 1 milion de dolari, pe ComicConnect.com, New York, SUA

 
Prima ediţie a “Action Comics”, din 1938, avându-l ca erou pe Superman, considerată Sfântul Graal al cărţilor de benzi desenate, s-a vândut cu 1 milion de dolari, vănzătorul şi cumpărătorul rămânând necunoscuţi.

Această ediţie a costat la apariţie numai 10 cenţi.

În străinătate există o piaţă pentru astfel de cărţi de referinţă.

Oare câte surprize n-ar putea face şi colecţionarii noştrii?

Concurs pentru caricaturiştii sub 35 de ani, Franţa

Cartoonists, if you are under 35 years old, you could participate at the Contest organized by the Bibliothèque Nationale de France. The theme is free.

To be sent to:

Bibliothèque nationale de France
Département des Estampes et de la photographie
Bourse Jeune talent du dessin de presse 2010
58 rue de Richelieu 75002 Paris

e-mail: dessindepresse@bnf.fr

Info. by Marlene Pohle, FECO Vice-president general

„Târgul de Mărţişor”, la Muzeul Naţional de Geologie, în perioada 26 februarie – 8 martie 2010

Sărbătoare a primăverii, „Marţişorul” este o tradiţie românească veche de peste 2.000 de ani. Femeile şi fetele purtau monezi sau pietricele asociate cu fire de lână roşie şi albă pentru a avea noroc şi un an îmbelşugat. În prezent, se preferă şnurul alb-roşu, reprezentativ pentru această sărbătoare, în asociere cu anumite obiecte de podoabă.

Vizitatorii vor avea ocazia să aleagă cadoul potrivit dintr-o gamă variată de pietre preţioase - safire, rubine, smaralde – montate în aur sau argint, sub formă de bijuterii sau sub forma lor naturală.

La fel de atractive pot fi şi varietăţile de cuarţ - ametist, citrin, morion, aventurin – care pot induce o stare de relaxare, confort şi bună dispoziţie. Şi acestea vor putea fi achiziţionate fie sub formă de cristale brute, fie în superbe monturi, ca brăţări şi coliere.

Din expoziţie nu vor lipsi florile de mină şi elementele de decoraţiuni interioare din minerale şi roci: piramide, sfere, obeliscuri, miniaturi de animale etc.

Muzeul Naţional de Geologie adăposteşte principalele colecţii geologice din România, adunate timp de peste 100 de ani, începand cu anul 1880, incluzând eşantioane de mare valoare preluate succesiv din colecţiile Biroului Geologic şi ale Institutului Geologic. Colectarea, conservarea şi studierea eşantioanelor a demarat o dată cu înfiinţarea, în 1906, a Institutului Geologic al României.

 

Irina IOSIP

Sursa: Muzeul Naţional de Geologie

„Cuptorul cu ... Mecle” al lui Bogdan Petry

Bogdan Petry, caracter puternic, format şi formator de opinie în stilul caracteristic revistei „Academia Caţavencu”, al cărei ilustrator de copertă este, prezintă o expoziţie consistentă, de o reală forţă grafică, pe simezele Clubului caricaturiştilor „Sorin Postolache”, la „Cuptorul cu Lemne”. 

 

Portretele şarjă, reprezentând personaje perfect recognoscibile, independente sau inspirat structurate în compoziţii ludice de o deosebită savoare, satirizează, clar şi concis, o parte reprezentativă a societăţii noastre contemporane. Băsescu ţinând între degete un mic Boc sub formă de gărgăriţă, C.T. Popescu oarecum demonizat şi parazitat de un mic extraterestru, Tudor Octavian croşetând încă un pic, Dinescu cu mânecile suflecate pregătit pentru orice, Geoană vrăjit de „flacăra violet” a lui Băsecu, sunt tot atâtea sinteze şi metaforizări ale unor evenimente sau atitudini reale.

Salutat cu admiraţie de către colegii de breaslă pentru înalta clasă în mânuirea tabletei grafice, Petry mărturiseşte că „ilustraţia computerizată, necesită minuţiozitate, mult timp şi anume efort creeator”. Concluzionând că această decizie personală a fost pe deplin asumată şi necesară pentru grafica de presă contemporană ce o practică, urmând logic stăpânirii lucrului cu uneltele clasice: creion, tuş, pensulă, cărbune, ş.a.m.d., la nivel profesionist.

 Bogdan Petry s-a format şi reformat, abordând de-a lungul carierei, multe domenii ale artelor vizuale: grafică de şevalet, pictură, benzi desenate, caricatură, ilustraţie. Iar anul trecut, a experimentat grafica satirică în sala de judecată, executînd crochiuri la procesele lui Gigi Becali. Sunt necesare viteza de lucru, precizia desenului, ochiul format pe caractere umane. În străinătate, încă mai sunt căutaţi graficienii specializaţi în acest domeniu.

Expoziţia este în curs de desfăşurare şi poate fi vizitată şi în luna martie a.c.

 

Irina IOSIP

 

Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii

Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii, poate fi citit pe site-ul Minierului Muncii, Familiei şi Protecţiei sociale

Bilete de papagal în armonii de flaşnetă

Vasilică, o apariţie inedită pe "Hanul cu tei" şi Lipscanii zilelor noastre.

Şăgalnic şi oarecum pierdut, purtând jobenul şi redingota vremurilor de odinioară, Vasilică oferă trecătorilor zgribuliţi "bilete de papagal". 

Papagalii, căci are trei, cad pe rând, sistematic, de pe flaşnetă, în zăpada răscolită şi murdară. Nu se supără, cu un zâmbet blând în colţul gurii, rotind încă manivela flaşnetei, cu mişcări a la Charlie Chaplin se apleacă şi ridică  păsările născute pentru alte anotimpuri. 

Din păcate astăzi nu a fost o zi bună pentru Vasilică, doar doi turişti de pe alte meleaguri au cumpărat bilete şi le citesc cu voce tare, gesticulând larg, silabisind  într-o română aproximativă.

Cuprinşi de melancolie, nu putem să nu ne întrebăm câte astfel de "meserii" vor renaşte în zilele noastre de recesiune.  

 

Irina IOSIP

 

ABOUT US . DESPRE NOI

Despre noi

Revista “Salt & Pepper” îşi propune promovarea artelor vizuale originale şi de calitate, cu precădere a picturii şi desenului satiric, dar şi a artiştilor ce lucrează în aceste domenii. În acelaşi timp, nu doreşte să piardă din vedere celelalte arte vizuale sau aspecte culturale importante. Considerând că arta, ca formă de manifestare individuală, se desfășoară într-un anume context socio-istoric-cultural dat, considerăm utile și informațiile și opiniile cu caracter social. Se încearcă o privire obiectivă asupra artei, neintervenind asupra opiniilor entităților / intervievaților /persoanelor ce ne-au trimis informații (prin interviu, text sau imagine), acordând tuturor zonelor artelor și artiştilor / persoanelor / entităților, aceeaşi credibilitate şi respect. Cele enunţate de intervievaţi, diverse entități publice și private sau autori, prin informațiile de orice fel, cuvânt sau imagine, trimise nouă și publicate,  se află sub exclusiva responsabilitate a acestora şi nu implică sub nici o formă răspunderea de vreun fel, din partea revistei sau a membrilor redacției. Revista îşi rezervă dreptul de a pune sub tăcere eventualele opinii defăimătoare, injurioase sau sub limita bunului simţ etic sau cultural (artistic) ale entităților / persoanelor sau a celor intervievaţi, care ar putea aduce prejudicii în vreun fel cititorilor sau altor persoane, instituţii sau organizaţii. Revista va aduce în discuţie şi unele aspecte sau opinii, cu care, poate, noi nu suntem de acord, ca argument și îndemn la reflecție și discuţie. Ideile şi opiniile exprimate în conţinutul revistei, sub forma de text sau imagine, dacă nu a fost specificat altfel, se află sub semnătura de autor a Irinei IOSIP şi, sperăm că sunt receptate precum sunt enunţate, ca o opinie personală. Pentru realizarea unui conţinut divers, mereu interesant dar şi util, sunt inserate comunicate de presă, anunţuri de expoziţii, târguri, evenimente culturale, concursuri şi rezulatele lor, precum şi link-uri la site-uri de autor sau de interes mai larg. Conţinutul revistei nu poate fi reprodus în nici un fel, parţial sau total, fără acordul scris olograf al editorului Revistei “Salt & Pepper”, Irina IOSIP. Încă de la lansare, Revista susține și se implică direct în artele umoristice, lansând concursul INTERNAȚIONAL „SALT & PEPPER” SATIRICAL ART SALON precum și alte expoziții de artă grupate sub denumirea INTERNAȚIONAL ART EXHIBITIONS „SALT & PEPPER” MAGAZINE. Mulţumim celor care ne-au citit, sperăm că ne-au devenit prieteni şi îi aşteptăm să ne trimită informaţiile, noutăţile şi opiniile lor, prin e-mail, revista fiind pentru ei şi a lor în aceeaşi măsură în care este a noastră. Cu stimă, Fondator, Editor, Redactor Șef Irina IOSIP

Veneţia ca o parabolă

-->

Veneţia ca o parabolă

„Veneţia” lui Crihană este o parabolă, o poveste cu infinite posibile deveniri. O punte peste spaţiu şi timp, pornind din real sau realul – posibil, făcând o voltă prin imaginar şi revenind apoi, într-un spaţiu şi timp ce poate fi acelaşi sau altul („Curcubeul”).

Veneţia ca spectacol şi cotidian („Intrarea festivă”, „Momente de relaxare”), ca o încercare morală („Săritura cu prăjina - Podul suspinelor”), ca simbol („Carnavalul”, „Poduri veneţiene”), ca pretext (”Dans sincron”, „Canoiştii”), ca oraş al deşertăciunii şi tarelor umane („Băuta”, „Scursorile Veneţiei”), ca oraş al romanticilor îndrăgostiţi („Serenada”, „Umeda serenadă”), ca oraş al bussines-ului („Familia”, „Punţi pe pedală”) este supusă distrucţiei („Deriva”) sau construcţiei („Poduri veneţiene”), sau unor schimbări fundamentale („Golf”, „San Marco”) sau extinderii către alte spaţii cu valoare de simbol al culturii internaţionale („La intrare”).

Fiecare lucrare este un adevărat test de inteligenţă, de analiză imaginativ - creatoare, ce dă bucuria descoperirii atât privitorului ocazional cât şi celui avizat.

Interesante şi jocurile de întâmplări cu gondole, îndrăgostiţi, întâlnirea dintre tehnica modernă de transport şi cea medievală.

Uneori apar şi încriptări ideatice menite intelectualului rafinat, iar suprapunerea unor multiple metafore şi simboluri în aceeaşi lucrare permite variate şi numeroase interpretări posibile.

Instructive exerciţiile de gândire şi meditaţie pentru o Veneţie lipsită de apă („San Marco”, „Golf pe canal”), sau o Veneţie dezmembrată în componentele arhitectonice elementare („Deriva”), sau o Veneţie acaparată de palate pentru păsări („San Marco” ), sau o Veneţie saturată de propriile simboluri („ Cascade”, „Poduri veneţiene”), sau o Veneţie ce oferă servicii interesante gen „Autostop”, „Umeda serenadă” sau cu iz românesc gen „Pizza Vlad Ţepeş”.

Emblematică este lucrarea „Carnavalul”, în care năvala mascaţilor pe podul veneţian matură totul în cale şi face ca oamenii obişnuiţi să se ascundă, trăindu-şi indignarea şi spaimele zilnice în apele tulburi ce trec pe dedesupt.

La final, propun un exercitiu de improvizaţie (gândire): să înlocuim podul din „Carnavalul” cu o instituţie publică din România, pizza din „Blocaj în trafic” cu orice căpuşă comercială din România, clădirile şi podurile din „Derivă” cu construcţiile istorice rămase încă în picioare în orice oraş din România, palatele pentru păsări cu proaspetele cladiri kitch din oraşele din România, ş.a.m.d.

Înlocuiti apoi „România” cu orice nume de ţară, la alegerea Dvs.

Ei, cum vă iese, oare asta sau altceva a vrut autorul să ne spună ?!

„Veneţia” lui Crihană este o poveste ce a devenit acum internaţională şi universală prin subiect şi expresie.

Semnificativ pentru pictura satirică de şevalet a lui Crihană este că lucrările sale devin obiect de analiză şi de contemplare în sine.

In stilul său caracteristic, prin tonuri calde, cuminţi, palide, parcă neutre, ale desenului descriptiv, descătuşează şi pune în valoare ideile ce saltă năvalnic şi imperativ din cadru.

O concluzie ce se impune, o dată ce ai văzut expoziţia „Veneţia” a lui Florian-Doru Crihană, trebuie să revii căci de fiecare dată ai parte de noi şi surprinzătoare descoperiri, revelaţii personale, motive de comparaţie, uneori, poate, chiar neintenţionate de către autor.

 

12 februarie 2010, Irina IOSIP

 

(Cuvânt în deschiderea expoziţiei online „Veneţia” , 
cu expunere reală pe simezele Galeriei „Nicolae Mantu” din Galaţi, în intervalul 15 martie – 4 aprilie 2010)

Stamps . Amprente

"Texturi, Colaj, Obiect", la galeria Simeza, Bucureşti

Eveniment expoziţional: „Texturi, Colaj, Obiect” la galeria „SIMEZA”. Ultimele zile pentru a vizita expoziţia deschisă până pe 20 februarie a.c.

În peisajul plastic actual, mult prea verbalizat, artistele Claudia Viorica Muşat şi Olga Birman Sabău, cu grade didactice la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, aduc o notă aparte prin concizia şi sobrietatea exprimării.

In armonia şi susţinerea firească dată de elementul pur natural al clăii de fân amplasată în spaţiul expoziţional, fiecare artistă îşi desfăşoară referenţial demersul plastic specific.

Structuri plastice aparent simple, în elegante nuanţe de bej, uneori cu amprente în sau cu roşu, auriu sau albastru sau chipuri miniaturale delicate de sfinţi în devenire, dau mesajului artistic o profundă spiritualitate (Claudia Viorica Muşat), iar volumele mai ample, respectiv repetitivitatea elementelor simbol dau un plus de înţelegere evoluţiei spaţiului şi timpului (Olga Birman Sabău).  Irina IOSIP