Domnule Constantin CIOSU, sunteţi unul dintre seniorii caricaturii româneşti, multipremiat naţional şi internaţional. Cu decenii de grafică satirică în saloane sau în concursuri de prestigiu şi mii de apariţii în presă. Oare omul şi profesionistul CIOSU de astăzi, priveşte diferit această meserie faţă de anii tinereţii? Cum explicaţi longevitatea dvs. profesională ?
“Pentru că veni vorba de longevitate, vă pot spune ca o coincidenţă, că peste câteva zile voi împlini (57 de ani de la 28.02.1953) când am debutat în Urzica. Eram elev la liceu şi îmi căzuse în mână o revistă “Urzica” care mi-a plăcut şi, am început să studiez fiecare desen, tipuri de personaje, mişcări, etc., până am deprins experinţa, dupa care am relizat primele caricaturi. Mi-a palcut foarte mult acest domeniu de care nu m-am mai despărţit şi, după energia pe care o am şi azi, veţi mai auzi de mine mult timp.”
De ce caricatură şi nu alt domeniu al artei ? A fost o întâmplare alegerea dvs. ?
“După terminarea facultăţii am continuat să pictez, am expus pictură, afiş, caricatură, dar în paralel publicam desene şi în presă, până la urmă am ales să mă ocup numai de caricatură şi acum, face parte din viaţa mea.”
Care consideraţi că este realizarea dvs. cea mai importantă în plan profesional ? Oare profesia defineşte omul sau omul defineşte profesia ?
“La întrebarea dvs. nu pot să vă dau un răspuns foarte exact, ce am făcut până acum pe plan profesional mi s-a părut, sau am încercat să fie o realizare importantă, dar cea MAI importantă, n-am descoperit-o încă.”
Referitor la grafica satirică ca parte a graficii publicitare, părerile sunt împărţite, unii considerând că aceasta nu face parte dintre „artele frumoase”. Care este părerea dvs. şi cum argumentaţi acest lucru ?
“Parerea mea este că grafica satirică trebuie să facă parte din “artele frumoase”. Mă întreb de ce “grafica” poate face parte din artele frumoase, dar daca este şi “satirică“ nu ? Atunci ar trebui ca şi pe Daumier, Jiquidi, Goya etc., să-i scoatem din această categorie a artei ? Oare azi, caricatura de şevalet este mai prejos decât a autorilor mentionaţi ? Depinde cine-şi dă cu părerea şi de ce: din necunoastere sau din orgoliu pentru arta pe care o face (pictura, sculptura, etc.).”
Care consideraţi că este rolul graficii satirice, al „caricaturii” ca să utilizăm termenul cel mai folosit, în cultura unui popor ? Este o cauză sau un efect în derularea evenimentelor ? Are un scop, o finalitate?
“Grafica satirică, în special caricatura, are o importanţă în cultura poporului dar şi efecte prin conţinutul ei, altul decât al altor genuri de artă plastică. Caricaturiştii au fabulaţia lor independentă, obţin efecte şi antiteze comice, chiar prin propriul limbaj, cel plastic. Caricatura este generată de o cauză, aceea a inechităţilor din societate, abuzuri, corupţie etc., dar şi un scop în a atenţiona sau a îndrepta aceste aspecte printr-o satiră necruţatoare.”
(interviu realizat în 25 februarie 2010, va continua)
Irina IOSIP
Postări
