În „Săptămâna Financiară”, se poate citi un articol referitor la istoria retrocedării complexului Bran către arhiducele Dominic de Habsburg şi implicaţiile financiare ca urmare a refuzului ofertei iniţiale de cumpărare făcute de către proprietar statului român şi închirierea de câtre acesta din urmă pe timp de 3 ani a întregului complex.
Conform articolului, proprietatea restituită cuprinde: Castelul, Casa de ceai Regina Maria, Casa principesei Ileana, Casa administratorului, Tabernaculul Inima Reginei Maria cu terenul aferent acestuia de peste 7.500 mp, parcul castelului de 28.000 mp, cele două lacuri din parcul castelului cu o suprafaţa totală de 1.400 mp şi drumul de acces de 1.650 mp.
Se mai anunţă că se închide accesul publicului începând cu 18 mai dar şi programul de vizitare până la acea dată.
Pe de altă parte, Ministrului Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, anunţă că s-a început mutarea obiectelor şi colecţiilor din Castelul Bran la Vama Medievală, un domeniu aflat în apropierea castelului. Vama Medievală a fost deasemenea retrocedată familiei de Habsburg, însa statul roman va păstra spaţiul până în 2012.
Dominic de Habsburg (n. 4 iulie 1937, Hollabrunn, Austria) este fiul arhiducelui Anton de Habsburg şi al Principesei Ileana a României. Ca membru al liniei Habsburg-Lothringen din Casa de Habsburg a moştenit titlurile de arhiduce al Austriei şi mare duce de Toscana. Pe data de 26 mai 2006, în calitate de succesor al mamei sale, împreună cu cele două surori ale sale, i-a fost restituit Castelul Bran.
Scurt istoric al Castelului Bran
Castelul Bran este unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectura medievala din Romania, cu functii istorice, militare si economice, fiind cunoscut de catre turistii din intreaga lume drept Castelul lui Dracula.
Construit pe o stâncă, într-un punct cheie din punct de vedere strategic, adăposteşte muzeul ce se întinde pe cele 4 etaje ale castelului. În muzeu sunt expuse colecţii de ceramica, mobilier, arme şi armuri, iar în curtea castelului se află un mic muzeu al satului, cu case tradiţionale din regiunea culoarului Rucăr-Bran.
Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noimebrie 1377 în Zvolen confirmă saşilor din Scaunul Braşovului dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala şi cu meşterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran. Cu această ocazie, regele promite braşovenilor că, dacă Ţara Românească va ajunge "în mâinile noastre", atunci vama va fi mutată de la Rucăr la Bran. Referinţa din textul documentului din 1377 cu privire la o "nouă cetate de piatră", permite deducţia că fortificaţia de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniţă mai veche. Această cetate, probabil din lemn, va fi fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul al XIII-lea teritoriul cetăţii Bran a fost supus jurisdicţiei comitatului regal de Alba Iulia.
În anul 1395 Sigismund de Luxemburg, împărat german şi rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Ţara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.
În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) şi Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Ţării Româneşti până în 1419.
În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Braşovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanţat lucrările de fortificare şi de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Braşovului.
În 1920, Consiliul Orăşenesc Braşov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoştinţă faţă de contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Regina l-a amenajat şi l-a lăsat moştenire fiicei ei, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea. După expulzarea din ţară a familiei regale, în 1948, Castelul Bran a intrat în proprietatea statului român, fiind abandonat şi devastat. Castelul s-a redeschis apoi vizitelor publice în 1956, fiind parţial amenajat ca muzeu de istorie şi artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993.
Deşi a intrat în circuitul şi folclorul turistic drept castelul lui Dracula, aici turnându-se şi un film, “Interviu cu un vampire”, se pare că Vlad Ţepeş nu a locuit niciodată la castel.
Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noimebrie 1377 în Zvolen confirmă saşilor din Scaunul Braşovului dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala şi cu meşterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran. Cu această ocazie, regele promite braşovenilor că, dacă Ţara Românească va ajunge "în mâinile noastre", atunci vama va fi mutată de la Rucăr la Bran. Referinţa din textul documentului din 1377 cu privire la o "nouă cetate de piatră", permite deducţia că fortificaţia de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniţă mai veche. Această cetate, probabil din lemn, va fi fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul al XIII-lea teritoriul cetăţii Bran a fost supus jurisdicţiei comitatului regal de Alba Iulia.
În anul 1395 Sigismund de Luxemburg, împărat german şi rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Ţara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.
În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) şi Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Ţării Româneşti până în 1419.
În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Braşovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanţat lucrările de fortificare şi de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Braşovului.
În 1920, Consiliul Orăşenesc Braşov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoştinţă faţă de contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Regina l-a amenajat şi l-a lăsat moştenire fiicei ei, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea. După expulzarea din ţară a familiei regale, în 1948, Castelul Bran a intrat în proprietatea statului român, fiind abandonat şi devastat. Castelul s-a redeschis apoi vizitelor publice în 1956, fiind parţial amenajat ca muzeu de istorie şi artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993.
Deşi a intrat în circuitul şi folclorul turistic drept castelul lui Dracula, aici turnându-se şi un film, “Interviu cu un vampire”, se pare că Vlad Ţepeş nu a locuit niciodată la castel.
În încheiere, ne întrebăm câte astfel de repere importante ale istoriei şi culturii nostre, care trebuie să facă parte din Patrimoniul Naţional ne vor mai rămâne după lanţul de retrocedări ce vor mai urma sau a administrării ineficiente şi ezitărilor instituţiilor statului.
Irina IOSIP
Postări
