Căutarea asocierilor expoziţionale a mai multor genuri ale artei a devenit o obişnuinţă în ultima vreme, dar când dialogul dintre acestea este interesant, profund, nu se mai caută eventuale motivaţii materiale sau conjuncturale.
Două artiste plastice, fiecare cu realizări importante, Ioana STREINU - pictură, doctor în arte vizuale şi realizatoare a unei antologii “Interferenţe, metafore plastice”, respectiv Camelia CILIANU - sculptură, cu multe premii şi participări la expoziţii, expun împreună sub semnul sinergiei, la Galeria Orizont şi curatoriatul criticului de artă Corneliu ANTIM.
Camelia CILIANU, caută în mod sistematic esenţa, pornind din exteriorul lucrurilor şi parcurgând analitic, pas cu pas, drumul cunoaşterii, secţionând în profunzime ("Autoportret"), uneori chiar redimensionând, astfel, obiectele ("Triunghiuri"), urcând treptele din sine către elementele ce ar trebui să facă muzica ("Instrument"). În călătoria sa umană, cu un bagaj excesiv de voluminos şi complex, având totul la îndemână dar nimic util cu adevărat ("Wood traveller – all inclusive"), chiar depăşind multe obstacole pe parcurs, relevează, în cele din urmă, misterul primordial ("Eclozare 2").
Un drum metaforic în care elementele de rezonanţă din sine au forme proprii – ce dau singularitatea şi frumuseţea demersului său, planurile de secţiune arată golul din interiorul structurilor – un gol în care transpar alte structuri şi ele secţionate la rândul lor, iar misterul rămâne intact, perfect, unic, ce are în plus efectul de a ne reflecta imaginea a ceea ce suntem: efemeri.
Ioana STREINU, dovedind o forţă şi energie dominatoare, porneşte pe acelaşi drum, însă prin introspecţie. Cunoaşterea vine din interior şi sparge materialitatea exterioară (brunuri şi straturi groase de material) cu crâmpee de lumină.
Peisajele nu sunt peisaje cu adevărat, iar structurile prind mai greu forme.
Lucrările de mari dimensiuni, într-o armonie dominată de culori calde: brunuri, verde, galben, parcă aduc nu rezolvarearea contradicţiilor din planul ideatic ci alte întrebări covârşitoare. Culorile şi intensitatea lor dovedesc dramatismul şi profunzimea căutărilor sale, în care misterul rămâne, totuşi, cuprinzător (tonurile închise).
Cu înţelepciunea şi răbdarea proprii celor iniţiaţi, probabil că a descoperit că nu scopul căutării este mai important ci însăşi călătoria. ( Irina IOSIP, martie 2010 )
Postări
