Cât este al dvs. din această expoziţie şi cât al celorlalţi ? Cât joc şi câtă realitate ?
„Jumătate – jumătate”.
Aveţi vreo părere de rău, consideraţi că nu aţi reuşit să finalizaţi, exprimaţi ceva prin această expoziţie? Dar în viaţă ?
„Da, îmi pare rău că expoziţia de la Galeria “Mantu” este doar începutul, iar eu crezusem că e totul. Acum, am idei chiar mai valoroase. Sau îmi pare bine... Expoziţia continuă să crească, trei noi lucrări au apărut şi la Galeria mea de la Teatrul Galaţi, iar alte două sunt în mapă pentru toamnă. Un artist gălăţean mi-a dat o sugestie, pe care o voi urma. Pe ansamblul activităţii mele am o tristeţe, văzând că mă las dus de valul succesului, că nu-mi pot stabili drumul singur, 100%. Nu mi-am dorit ca această “Veneţie” să fie cea mai bună expoziţie a mea.”
Ştiu că la definirea unei teme şi întocmirea subiectelor unei expoziţii lucraţi şi şase luni. Care vă sunt planurile pentru viitor, v-aţi găndit deja la tema următoarei expoziţii ?
„Exact. Uneori este mai importantă tema decât realizarea. Trebuie să prevezi impactul pe termen lung. Am făcut o greseală de coordonare între doua expoziţii tematice care erau să mă falimenteze temporar. Cred că am scăpat.
Of, am o idee traznită pentru următoarea expoziţie, dar rămâne încă la dosar.”
Fiecare om trăieşte datorită viselor sale şi prentru ele. Ce bucurie vă lipseşte din viaţa de artist, dar din cea de om obişnuit ?
„La prima vedere îmi lipsesc banii. Dar atunci când i-am avut, am lenevit, şi am intrat într-un con de umbră care a durat 2 ani. Dispărusem din domeniu. Acum mă auto-sărăcesc, dau tot ce câstig în stinga şi-n dreapta pentru ca a doua zi, panica să mă pună din nou la treabă. Cumpăr mereu, non-stop, adeseori pentru a-mi creşte calitatea creaţiilor şi a evenimentelor. Aşa mi-am făcut vreo 5 seturi de rame. Pentru acest vernisaj, mi-am construit, de exemplu, un raft mare pentru expunerea de cărţi poştale în expoziţie. Foarte eficientă soluţia şi a avut succes !"
Care este programul de lucru zilnic al caricaturistului Crihană ?
„Încep pictura la ora 5. Văd şi gândesc cel mai clar. După 5 ore de lucru, ies ameţit în oraş şi parcurg vreo 5 km pe jos cu câteva destinaţii, uneori inventate de mine, neimportante. Revin acasă şi lucrez la cartoane, hârtii, ambalaje, calculator. Spre seară, prind din nou putere pentru puţina pictură. În ultimile 6 luni, seara merg la teatru în galeria mea, unde mă întâlnesc cu publicul pus la ţol festiv.” (va continua)
Irina IOSIP
Postări
