Cu Florian-Doru CRIHANĂ, după vernisajul expoziţiei „Veneţia” de la Sala "Mantu", Galaţi (Continuare)

Care este responsabilitatea unui caricaturist faţă de el însuşi ca artist, faţă de familie, societate ? 

“Un caricaturist trebuie să încerce măcar să facă expoziţii personale. Măcar şi cu atât poate intra în atenţia marii arte. În familie, trebuie să dea salariul la timp. În societate, să nu fie betiv. Să-şi ţină în frâu pornirile de ironist, satirist, să-şi ţină pliscul.”

Fiind membru în jurii naţionale şi internaţionale, consider că v-aţi făcut o părere despre care sunt cele mai importante calităţi ale unui desen satiric bun şi ale unuia ce merită a fi premiat. Detaliaţi.

„Am criterii de compoziţie, culoare. Încerc să-mi dau seama dacă ideea reprezintă o noutate şi abordează satiric un fenomen contemporan. Nu mă interesează dacă ideea s-a mai făcut, pentru că pot aprecia noutatea abordarii. Asist cu tristete la fenomenul similaritaţilor şi sunt surprins de consumul inutil de energii în conflicte. Cu timpul consumat, unii luptători işi ratează chiar cariera ajunsă la maturitate. Ar trebui să fim atenţi la marile muzee de caricatură şi de artă contemporană.”

Mai participaţi la concursuri ? Nu v-am mai văzut în ultima vreme în acestă ipostază.

„20 de ani de amatorism sunt suficienţi. Oamenii cu care ma înconjor acum, pun problemele dintr-un punct de vedre mai inteligent. Îmi pare rău că nu m-am retras mai devreme."

A trăi într-un oraş de provincie, este un avantaj pentru artist ? Sunteţi oarecum protejat. Vă bucuraţi de contactul cu publicul, aprecierea lui şi accesul lui direct la lucrările dvs. Aveţi liniştea necesară concentrării pe propriul lucru, influenţele exterioare (opiniile, curentele) sunt limitate, nu sunteţi angrenat în vârtejul exagerat al schimbărilor din marile oraşe. Cum comentaţi ? Este acolo viaţa mai uşoară sau mai grea ?

„Mă bucur să trăiesc în provincie. Am mai multă linişte şi privesc mai lucid spre Bucureşti şi mapamond. Caricaturiştii din Bucureşti nu au construit nici măcar o galerie adevarată."

Ce apropie şi ce desparte în relaţiile dintre caricaturişti ?

”Ne desfăşurăm adesea activitatea pe bază de contracte nescrise. Contractele nu se respectă. Nu pierd timpul acum să mă explic. Eu nu mai am relaţii profesionale cu cei care nu au respectat cu mine termenii contractuali. Şi cum sunt mulţi, m-am cam izolat. Mulţi nu înteleg asta.” 

De obicei, artistul este un singuratic în lumea sa. Dar, ce reprezintă pentru dvs. un prieten, dar dvs. cum vă vedeţi ca fiind prietenul cuiva?
"Pe acest pamânt, singurul meu prieten este soţia mea. Restul sunt parteneri, colaboratori mai buni sau mai răi." 

 

Irina IOSIP

N.R. Mulţumim domnului CRIHANĂ pentru amabilitate şi timpul accordat interviului şi aşteptăm cu interes următoarea expoziţie.

Los Caprichos, GOYA . Capriciile lui GOYA, la Muzeul Naţional de Artă al României, Sălile Kretzulescu, 25 martie - 30 mai a.c.

Faţete ale conştiinţei. Capriciile lui Goya

Muzeul Naţional de Artă al României, Ambasada Regatului Spaniei în România şi Institutul Cervantes din Bucureşti organizează în perioada 26 martie - 30 mai expoziţia Faţete ale conştiinţei. Capriciile lui Goya.

Expoziţia prezintă cele 80 de gravuri din celebra serie a Capriciilor, realizată de pictorul spaniol Francisco de Goya (1746-1828) şi publicată în perioada 1797-1799.

De un mare impact vizual, aceste gravuri suscită interesul deopotrivă cunoscătorilor şi celor care le văd pentru prima oară, nu numai datorită valorii artistice şi calităţilor tehnice, dar şi datorită mesajului moral transmis şi titlurilor incitante - cel mai cunoscut fiind Somnul raţiunii naşte monştri.

Capriciul, gen de gravură cu subiect liber, de la detaliul decorativ la compoziţia fantastică, este în accepţia lui Goya motiv de acidă satiră socială. Goya sancţionează - cu ironie, amărăciune sau severitate - slăbiciunile şi viciile umane: corupţia, prostituţia, şarlatania, vanitatea, infatuarea şi stupiditatea. Săgeţile lui ţintesc nu numai masele populare, ci şi clerul, înalţii demnitari şi aristocraţia.

Primele 36 de imagini ating teme precum dragostea, educaţia greşită a copiilor, căsătoriile de convenienţă, cruzimea părinţilor, prostituţia, lăcomia ş.a. Gravurile de la 37 la 42 conţin scene în care personajele principale sunt măgarii, ca efigii ale imposturii în diverse domenii ale vieţii publice şi private. In ultimele 38 de planşe, Capriciile dezvăluie o lume supranaturală, populată de spirite, vrăjitori, călugări şi creaturi monstruoase.

Conţinutul critic al Capriciilor a provocat nemulţumirea Inchiziţiei, fapt care a blocat răspândirea gravurilor. Planşele au fost retrase rapid din vânzare, iar Goya a dăruit regelui plăcile gravate precum şi exemplarele nevândute, salvându-se astfel întreaga serie. Plăcile gravate apar în inventarul Calcografiei Naţionale din 1803 şi au fost folosite pentru mai multe tiraje postume.

Gravor talentat şi inovator în domeniu, Goya realizează Capriciile combinând tehnicile acvaforte şi acvatinta, pentru a obţine semitonuri şi efecte dramatice de clarobscur.

Gravurile sunt însoţite de comentariile originale ale artistului, păstrate în manuscris pe exemplarele din primele tiraje aflate în colecţiile Muzeului Prado şi ale Bibliotecii Naţionale din Madrid, care explică titlurile, uneori enigmatice, sau completează mesajul imaginii. Seria expusă acum la Bucureşti a fost imprimată în 1929, într-o ediţie limitată, cu ocazia Expoziţiei Universale de la Sevilia.

Expoziţia beneficiază de manifestări conexe: în data de 28 aprilie în sala de expoziţie va avea loc conferinţa Goya în literatură, susţinută de Leonardo Romero Tobar, profesor la Universitatea din Zaragoza, iar pe 18 aprilie şi 23 mai, de la ora 11.30, tot în expoziţie are loc proiecţia filmului artistic biografic Goya la Bordeaux (Spania, 1999, regia Carlos Saura). 

 

Irina IOSIP

(sursa: Muzeul Naţional de Artă al României)

Cu Florian-Doru CRIHANĂ, după vernisajul expoziţiei „Veneţia” de la Sala "Mantu", Galaţi (continuare din 17 martie)

Cât este al dvs. din această expoziţie şi cât al celorlalţi ? Cât joc şi câtă realitate ?

„Jumătate – jumătate”.

Aveţi vreo părere de rău, consideraţi că nu aţi reuşit să finalizaţi, exprimaţi ceva prin această expoziţie? Dar în viaţă ?

„Da, îmi pare rău că expoziţia de la Galeria “Mantu” este doar începutul, iar eu crezusem că e totul. Acum, am idei chiar mai valoroase. Sau îmi pare bine... Expoziţia continuă să crească, trei noi lucrări au apărut şi la Galeria mea de la Teatrul Galaţi, iar alte două sunt în mapă pentru toamnă. Un artist gălăţean mi-a dat o sugestie, pe care o voi urma. Pe ansamblul activităţii mele am o tristeţe, văzând că mă las dus de valul succesului, că nu-mi pot stabili drumul singur, 100%. Nu mi-am dorit ca această “Veneţie” să fie cea mai bună expoziţie a mea.”

Ştiu că la definirea unei teme şi întocmirea subiectelor unei expoziţii lucraţi şi şase luni. Care vă sunt planurile pentru viitor, v-aţi găndit deja la tema următoarei expoziţii ?

„Exact. Uneori este mai importantă tema decât realizarea. Trebuie să prevezi impactul pe termen lung. Am făcut o greseală de coordonare între doua expoziţii tematice care erau să mă falimenteze temporar. Cred că am scăpat.

Of, am o idee traznită pentru următoarea expoziţie, dar rămâne încă la dosar.”

Fiecare om trăieşte datorită viselor sale şi prentru ele. Ce bucurie vă lipseşte din viaţa de artist, dar din cea de om obişnuit ?

„La prima vedere îmi lipsesc banii. Dar atunci când i-am avut, am lenevit, şi am intrat într-un con de umbră care a durat 2 ani. Dispărusem din domeniu. Acum mă auto-sărăcesc, dau tot ce câstig în stinga şi-n dreapta pentru ca a doua zi, panica să mă pună din nou la treabă. Cumpăr mereu, non-stop, adeseori pentru a-mi creşte calitatea creaţiilor şi a evenimentelor. Aşa mi-am făcut vreo 5 seturi de rame. Pentru acest vernisaj, mi-am construit, de exemplu, un raft mare pentru expunerea de cărţi poştale în expoziţie. Foarte eficientă soluţia şi a avut succes !"

Care este programul de lucru zilnic al caricaturistului Crihană ?

„Încep pictura la ora 5. Văd şi gândesc cel mai clar. După 5 ore de lucru, ies ameţit în oraş şi parcurg vreo 5 km pe jos cu câteva destinaţii, uneori inventate de mine, neimportante. Revin acasă şi lucrez la cartoane, hârtii, ambalaje, calculator. Spre seară, prind din nou putere pentru puţina pictură. În ultimile 6 luni, seara merg la teatru în galeria mea, unde mă întâlnesc cu publicul pus la ţol festiv.” (va continua) 

 

Irina IOSIP

Castelul Bran va fi predat proprietarului de drept, Dominic de Habsburg, pe18 mai a.c. , după care dată accesul publicului va fi închis

În „Săptămâna Financiară”, se poate citi un articol referitor la istoria retrocedării complexului Bran către arhiducele Dominic de Habsburg şi implicaţiile financiare ca urmare a refuzului ofertei iniţiale de cumpărare făcute de către proprietar statului român şi închirierea de câtre acesta din urmă pe timp de 3 ani a întregului complex.

Conform articolului, proprietatea restituită cuprinde: Castelul, Casa de ceai Regina Maria, Casa principesei Ileana, Casa administratorului, Tabernaculul Inima Reginei Maria cu terenul aferent acestuia de peste 7.500 mp, parcul castelului de 28.000 mp, cele două lacuri din parcul castelului cu o suprafaţa totală de 1.400 mp şi drumul de acces de 1.650 mp.

Se mai anunţă că se închide accesul publicului începând cu 18 mai dar şi programul de vizitare până la acea dată.

Pe de altă parte, Ministrului Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, anunţă că s-a început mutarea obiectelor şi colecţiilor din Castelul Bran la Vama Medievală, un domeniu aflat în apropierea castelului. Vama Medievală a fost deasemenea retrocedată familiei de Habsburg, însa statul roman va păstra spaţiul până în 2012.

Dominic de Habsburg (n. 4 iulie 1937, Hollabrunn, Austria) este fiul arhiducelui Anton de Habsburg şi al Principesei Ileana a României. Ca membru al liniei Habsburg-Lothringen din Casa de Habsburg a moştenit titlurile de arhiduce al Austriei şi mare duce de Toscana. Pe data de 26 mai 2006, în calitate de succesor al mamei sale, împreună cu cele două surori ale sale, i-a fost restituit Castelul Bran.

Scurt istoric al Castelului Bran

Castelul Bran este unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectura medievala din Romania, cu functii istorice, militare si economice, fiind cunoscut de catre turistii din intreaga lume drept Castelul lui Dracula.  

Construit pe o stâncă, într-un punct cheie din punct de vedere strategic, adăposteşte muzeul ce se întinde pe cele 4 etaje ale castelului. În muzeu sunt expuse colecţii de ceramica, mobilier, arme şi armuri, iar în curtea castelului se află un mic muzeu al satului, cu case tradiţionale din regiunea culoarului Rucăr-Bran.

Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noimebrie 1377 în Zvolen confirmă saşilor din Scaunul Braşovului dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala şi cu meşterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran. Cu această ocazie, regele promite braşovenilor că, dacă Ţara Românească va ajunge "în mâinile noastre", atunci vama va fi mutată de la Rucăr la Bran. Referinţa din textul documentului din 1377 cu privire la o "nouă cetate de piatră", permite deducţia că fortificaţia de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniţă mai veche. Această cetate, probabil din lemn, va fi fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul al XIII-lea teritoriul cetăţii Bran a fost supus jurisdicţiei comitatului regal de Alba Iulia.
În anul 1395 Sigismund de Luxemburg, împărat german şi rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Ţara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.
În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) şi Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Ţării Româneşti până în 1419.
În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Braşovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanţat lucrările de fortificare şi de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Braşovului.
În 1920, Consiliul Orăşenesc Braşov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoştinţă faţă de contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Regina l-a amenajat şi l-a lăsat moştenire fiicei ei, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea. După expulzarea din ţară a familiei regale, în 1948, Castelul Bran a intrat în proprietatea statului român, fiind abandonat şi devastat. Castelul s-a redeschis apoi vizitelor publice în 1956, fiind parţial amenajat ca muzeu de istorie şi artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993.

Deşi a intrat în circuitul şi folclorul turistic drept castelul lui Dracula, aici turnându-se şi un film, “Interviu cu un vampire”, se pare că Vlad Ţepeş nu a locuit niciodată la castel.

În încheiere, ne întrebăm câte astfel de repere importante ale istoriei şi culturii nostre, care trebuie să facă parte din Patrimoniul Naţional ne vor mai rămâne după lanţul de retrocedări ce vor mai urma sau a administrării ineficiente şi ezitărilor instituţiilor statului. 

 

Irina IOSIP

 

“Sinergii plastice” la Galeria ORIZONT, Bucureşti, până pe 21 martie, a.c.

Căutarea asocierilor expoziţionale a mai multor genuri ale artei a devenit o obişnuinţă în ultima vreme, dar când dialogul dintre acestea este interesant, profund, nu se mai caută eventuale motivaţii materiale sau conjuncturale. 
Două artiste plastice, fiecare cu realizări importante, Ioana STREINU - pictură, doctor în arte vizuale şi realizatoare a unei antologii “Interferenţe, metafore plastice”, respectiv Camelia CILIANU - sculptură, cu multe premii şi participări la expoziţii, expun împreună sub semnul sinergiei, la Galeria Orizont şi curatoriatul criticului de artă Corneliu ANTIM.
 

Camelia CILIANU, caută în mod sistematic esenţa, pornind din exteriorul lucrurilor şi parcurgând analitic, pas cu pas, drumul cunoaşterii, secţionând în profunzime ("Autoportret"), uneori chiar redimensionând, astfel, obiectele ("Triunghiuri"), urcând treptele din sine către elementele ce ar trebui să facă muzica ("Instrument"). În călătoria sa umană, cu un bagaj excesiv de voluminos şi complex, având totul la îndemână dar nimic util cu adevărat ("Wood traveller – all inclusive"), chiar depăşind multe obstacole pe parcurs, relevează, în cele din urmă, misterul primordial ("Eclozare 2").

Un drum metaforic în care elementele de rezonanţă din sine au forme proprii – ce dau singularitatea şi frumuseţea demersului său, planurile de secţiune arată golul din interiorul structurilor – un gol în care transpar alte structuri şi ele secţionate la rândul lor, iar misterul rămâne intact, perfect, unic, ce are în plus efectul de a ne reflecta imaginea a ceea ce suntem: efemeri.

Ioana STREINU, dovedind o forţă şi energie dominatoare, porneşte pe acelaşi drum, însă prin introspecţie. Cunoaşterea vine din interior şi sparge materialitatea exterioară (brunuri şi straturi groase de material) cu crâmpee de lumină.

Peisajele nu sunt peisaje cu adevărat, iar structurile prind mai greu forme.

Lucrările de mari dimensiuni, într-o armonie dominată de culori calde: brunuri, verde, galben, parcă aduc nu rezolvarearea contradicţiilor din planul ideatic ci alte întrebări covârşitoare. Culorile şi intensitatea lor dovedesc dramatismul şi profunzimea căutărilor sale, în care misterul rămâne, totuşi, cuprinzător (tonurile închise).

Cu înţelepciunea şi răbdarea proprii celor iniţiaţi, probabil că a descoperit că nu scopul căutării este mai important ci însăşi călătoria.   ( Irina IOSIP, martie 2010 )

II BIENAL of HUMOUR “LUÍS D’OLIVEIRA GUIMARÃES” - PENELA 2010, Portugal (click)

 

Organization: Câmara Municipal de Penela / Junta de Freguesia do Espinhal

 

REGULATIONS:

 

1) The contest is open to all caricaturists/ Cartoonists, all graphic artists with humor, professional and amateur.

2) The subject matter of the exhibition is: Theatre  (Theatre Drama, Musical, Caricatures of the theater ...)

3) Deadline: May 1, 2010
4) Each artist can send until 4 works in black and white (one color - not accepted drawings 2, 3 or 4 color) format not exceeding A4, open to all techniques and styles (the work done the computer, beyond their transmission in electronic form - CD or floppy disk 300 dpis Jpeg - must also have an A4 print, hand signed and numbered 1 / 1) as a caricature, cartoon, design humor, strip, plank bd (a story board only) ... identified and they should come on the back with name and address, e-mail, telephone and Nº taxpayer. The works must be accompanied by a brief curriculum.
4) The work will be judged by a jury consisting of: a representative of the Board City Hall, a representative of the Parish of Cord; representatives of a family Oliveira  Guimarães, the Artistic Director of the Biennale, a representative of the sponsors, and two guest artists, and awarded the following awards:

1st prize -  € 2.000,0

2nd prize - € 1.500,00

3rd prize - € 1.000,00

5) The Jury has the right not to exhibit any submitted work with no quality

6) The organization shall inform all the artists by e-mail have been selected, and what the artists awarded.
7) Will be published book, as well as postcards
8) The winning works are automatically acquired by the organization. All others will be returned after the exhibition, with its catalog at the end of 2010.
9) Reproduction rights are owned by the organization as soon as it is to promote this Hall, and occasionally discussed with the authors, for other uses.
10) Entries must be submitted by May 1, 2010 for II Bienal de Humor Luís d’Oliveira Guimarães, Sector de Cultura, Câmara Municipal de Penela, Praça do Município, 3230-253 Penela - Portugal 

11) For further information contact the Artistic Director and Curator: 

Osvaldo Macedo de Sousa (humorgrafe_oms@yahoo.com)
12) The Second Biennial of Humor Luis d'Oliveira Guimarães - Penela 2010, will take place from June 5 to July 30 with extension to Lisbon in September. 

http://regulamentoscartoon.blogspot.com

IV Exhibition of Grafic Humor, FECO Spain . A IV-a Expoziţie de Umor Grafic, FECO, Spania (click)

Uniunea Jurnaliştilor din Valencia şi FECO Spania, organizează a IV-a Expoziţie de Umor Grafic.

Tema: Violenţa

Termen: 30 iunie 2010

Se acceptă numai originale

Lucrările se trimit pe adresa : FECO-ESPANA. C/ Cooperativa San Fernando, 7- 8, 46007, Valencia (Spain)

Detalii pe http://feco-spain.blogspot.com/  (sau daţi click pe titlu)

Cu Florian-Doru CRIHANĂ, după vernisajul expoziţiei „Veneţia” de la Sala "Mantu", Galaţi

Domnule Florian-Doru CRIHANĂ, stăm de vorbă după încheierea vernisajului expoziţiei intitulate „Veneţia”, consider eu, una dintre cele mai bune de până acum. Lucru inedit, aţi prezentat în avanpremieră pe internet această expoziţie. Deci, la vernisajul din seara aceasta se presupune că nu aţi mai avut emoţii. 

N.R. 
. Vernisajul expoziţiei a avut loc pe 15 martie a.c., iar în deschidere a vorbit criticul de artă Mariana Cocoş Tomozei 
. Imagini din expoziţie

Dar în general, cum trăiţi emoţiile unui vernisaj ?

„Într-adevăr, emoţiile au fost mai mici. Am căutat întotdeauna în viaţă să elimin stresul pentru a-mi proteja activitatea creatoare şi a o face cât mai lungă cu putinţă. Sunt mulţumit de ceea ce mi-a oferit destinul până acum. Da, şi publicul gălăţean, atiştii şi oamenii de cultură au confirmat că este cea mai valoroasă expoziţie a mea. Mă sperie puţin acest fapt, pentru că nu coincide cu părerea mea. Avanpremiera cu internetul a fost planuită şi pregătită în detaliu câteva luni şi a avut un scop comercial. L-am atins cu succes, dar şi cu emoţii. La vernisaj marea problemă este simultaneitatea solicitărilor: autografe, interviuri, şampanie, conversaţie. Nici o şansă să le satisfaci pe toate. Revin acasă dezamagit de prestaţia mea de fiecare dată.”

În lucrări sunt multe detalii arhitectonice ale oraşului. Aţi vizitat Veneţia? Ideea expoziţiei, de unde şi când v-a venit ?

„Mă bucură întrebarea dumneavoastră pentru că iată, la vernisaj nimeni nu a atins acest subiect.

Pentru o realizare corectă a detaliilor am descompus clădirile veneţiene pe detalii arhitectonice şi am folosit planuri de secţionare orizontale şi verticale ale clădirilor. Asta m-a făcut să înţeleg mai bine clădirile, acoperişurile, podurile, etajele, subsolurile, ferestrele, uşile, raportul cu apa, apoi podurile din Veneţia, grinzile, zăbrelele, treptele, curburile. Gondola a fost deasemenea un obiect de studiu foarte important.  Am utilizat planuri de secţiuni pentru a putea reprezenta ambarcaţiunea din orice unghi.

Am vizitat Veneţia de două ori, ultima dată în septembrie 2009.”

Care este lucrarea care reprezintă cel mai deplin spiritul expoziţiei şi care este lucrarea de suflet din expoziţie ? Sau le trataţi pe toate la fel ?

„Am dezvoltat expoziţia pe mai multe capitole şi am preferate pe fiecare capitol. Să zicem “Curcubeul”, un arc-pod peste tot orasul. Pentru suflet, “Pizza Vlad Ţepeş”.

(va continua)

 

Irina IOSIP 

 

Stamps . Amprente

Culegerea de reviste „Aghiuţă - Foaie umoristică, satirică şi critică”, creaţii integrale ale lui B. P. Haşdeu

O apariţie importantă, recuperatorie pentru cultura şi arta noastră, este Culegerea de reviste „Aghiuţă - Foaie umoristică, satirică şi critică”, creaţii integrale ale lui B. P. Haşdeu.

"În istoria presei şi a literaturii române, revista Aghiuţă (1863–1864) reprezintă o floare rară, ce nu poate fi asemănată – din punct de vedere al calităţii, intensităţii şi imprevizibilităţii umorului – decât cu Moftul român, perioada directoratului lui I.L. Caragiale (1893, 1901).

Depăşită prin valoarea artistică a textelor caragielene – deşi unele dintre ele îşi trag direct sevele din paginile ei – revista lui B. P. Haşdeu rămâne inegalabilă în ansamblu, întrucât de la primul până la ultimul rând se simte arderea aceluiaşi suflet impetuos şi dăruit, în timp ce în cadrul Moftului român e vizibilă diferenţa de nivel între materialele diverşilor colaboratori.

În plus, implicarea nu numai satirică a revistei Aghiuţă în luptele politice ale momentului – care au şi determinat suprimarea ei – o fac fără egal prin impactul avut asupra publicului.

Spre a nu mai vorbi de faptul că ea apărea dintr-o dată matură în plină epocă de pionierat şi-şi păstrează încă, după 150 de ani, aproape neştirbit farmecul înţepăturilor, calambururilor, pamfletelor, ironiei şi a umorului de toate felurile, ce si-au pierdut întrucâtva valoarea de atacuri concrete, fiind percepute tot mai mult drept critici ale unor defecte şi trăsături general umane.

E şi motivul pentru care o repunem în circulaţie, cu convingerea că lectura ei oferă noi deschideri către înţelegerea personalităţii şi artei lui B. P. Haşdeu.” (I. Oprişan, coperta cărţii, Ed. Vestalia)

Kilipirim. Târgul de carte, muzică, film şi antichităţi, Sala Dalles, Bucureşti, 12 -21 martie a.c.

Ca în fiecare an, Târgul de carte, muzică, film şi antichităţi KILIPIRIM, îşi deschide porţile la Sala Dalles, oferind apariţii noi sau mai vechi cu unele reduceri de preţ.  
(N.R.: a nu se rata)

Artistul Azam a îndurat condiţii extreme în Antarctica, pentru a picta lucrări abstracte de mari dimensiuni

Cam aceasta este esenţa a ceea ce a făcut artistul Nasser Azam, pe continentul Antarcticii, în luna precedentă, timp de nouă zile, în condiţii extreme de climă (temperaturi sub 30 grade C, vânt puternic), lucrând în mai multe locaţii: pe suprafaţa unui lac, în plin deşert arctic, pe un gheţar şi  într-o grotă.

S-a pregătit pentru această călătorie pictând o vreme în condiţii de joasă temperatură în gheţăriile pieţei de peşte „Billingsgate”, din Londra.

Utilizând pensule, pânză şi vopseluri special concepute pentru aceste condiţii extreme, a pictat 13 (treisprezece) lucrări abstacte de mari dimensiuni.

Lucrările au fost lăsate pe timp de noapte în spaţiu deschis, pentru ca natura să-si aducă aportul la arta sa. Experimentul şi călătoria au fost documentate de un cameraman, iar lucrările vor urma un curs expoziţional.

Conform declaraţiilor artistului, apărute într-o publicaţie art-media occidentală, acest demers reprezintă răspunsul propriu, psihic şi fizic la acest mediu aspru şi dezolant, iar  lucrările sale speră să completeze cel puţin în parte frumuseţea Antarcticii.

Cât a fost o experienţă cu relevanţă artistică, reclamă şi cât a ajutat aceasta la evoluţia artei lui Azam, rămâne de văzut. (daţi click pe titlu pentru link)

 

Irina IOSIP

 

Constantin CIOSU, un senior al graficii satirice româneşti (continuare din 28 februarie 2010)

Pentru a practica profesia de caricaturist, sunt necesare anumite calităţi intelectuale, spirituale, morale. Care sunt acestea şi care este relevanţa acestora în raport cu calităţile artistice intrinseci ale unui bun grafician satiric? Modestia se află printre ele? Ea este o necesitate sau poate fi un dezavantaj pentru artist? 

„Cred că cea mai importantă calitate a unui caricaturist este să aiba umor, har, şi nu în ultimul rând, să ştie a desena. Nu vreau să dau lecţii nimănui, dar vreau să vă spun cum văd eu un caricaturist şi de ce pun accent pe desen. Daca nu ai studiat cât de cât figura umană, e greu să abordezi ipostaze comice, mişcare, mimică, deformarea trăsăturilor, care să accentueze ideea şi să producă zâmbetul privitorului. Marii artişti au ajuns la un stil propriu de reprezentare şi de simplitate tocmai pornind de la desen. În elaborarea desenului trebuie să ştii să-l paginezi, să ai noţiuni de perspectiva (prin desen şi culoare) iar armonia coloristică şi accentul pe esenţial pune în valoare desenul. Şi modestia trebuie să facă parte din comportamentul caricaturistului. In ce mă priveste, poate am exagerat cu modestia mea, niciodata nu mi-a placut să ies in faţă, am considerat că înaintea mea trebuie sa iesă opera mea.”

Cum aţi defini caricatura de succes ?

“Cel care vrea să relizeze o caricatură de succes (nu este obligatoriu să aibă succes) pe lângă abilitaţile practice, desen, compoziţie, culoare, umor, etc., mai întâi trebuie să fie foarte informat, să ştie unde se află pe scara valorilor faţă de masa caricaturiştilor. Prin comparaţie cu cei mai buni, să încerce să se ridice la nivelul acestora, nu fară multă muncă. Azi, din păcate, realitatea bate regula, în funcţie de jurii neprofesioniste, desene mediocre obţin “succese”.”

Regulamentele concursurilor s-au dovedit uneori a nu fi respectate de către înşişi organizatorii. Un exemplu ar fi cel al cataloagelor. Cum comentaţi ?

„Am păţit şi eu de multe ori aşa ceva şi nu mai trimit nimic în asemenea locaţii. Unii îşi fac planul de activitaţi (valabil şi la noi), îl bifează, apoi respectul pentru participanţi nu mai contează.”

Ce aşteptări aveţi de la o revistă ca a noastră?

“Iniţiativa dvs. este mai mult decât laudabilă, va umple un gol în domeniul umorului. Sper să fie interesantă şi să pună accentul pe calitate. Doresc revistei un drum cât mai lung şi cu multe aprecieri.”

Acum vă rog ca ultima întrebare să vi-o adresaţi singur şi apoi să răspundeţi.

“Oare câte mii de ore am petrecut în faţa planşetei, renunţând la multe în viaţă...a meritat ? Răspunsul este: cu siguranţă DA !”

Domnule Constantin CIOSU, vă mulţumesc şi vă urez şi eu ca mulţi ani de acum încolo să ne înnobilaţi spiritul cu caricaturile dvs.

 (interviu realizat în 25 februarie 2010)

 

Irina IOSIP

The 10th International Editorial Cartoon Competition of World Press Freedom

 
The Canadian Committee for World Press Freedom 10th International Editorial Cartoon Competition inform us:
 
1. The theme for the 10th International Editorial Cartoon Competition is: 
The « right » not to be offended is not a right.

In Canada, Mark Steyn is brought before three different Human Rights Tribunals for allegedly “insulting Islam”.
Meanwhile at the United Nation’s Human Rights Commission, Arab states have for years attempted to make that a crime.
What started out with a fatwa against Salman Rushdie for insulting Mohamed and was dismissed by many as an isolated incident, culminated years later with the assassination of Theo Van Gogh in the streets of Amsterdam for the same offense.
In Denmark, cartoonists still fear for their life for having drawn Mohamed in newspaper Jyllands-Posten.
Meanwhile in Ireland, blasphemy is now a criminal offence. How can we encourage vigorous debate while being respectful of religious sensibilities?

 2. Prizes: three prizes will be given: a first prize of $1500, a crystal trophy, plus a Certificate from Canadian UNESCO, a second prize of $750 plus a certificate, and a third of $500 and certificate. All sums are in Canadian dollars. Ten additional cartoons will receive an "Award of Excellence". Regrettably no financial remuneration accompanies the Awards of Excellence.

3. Only one cartoon will be accepted from each cartoonist. It may be either in colour or black & white and must not have previously won an award.

4. The size of the cartoon should not exceed A4; 21 by 29.2 cm; or 8.50 by 11 inches.

5. The cartoonist’s name, address and telephone number must be included in the e-mail to which the cartoon is attached. A short biography of the Cartoonist should also be provided.

6. The Canadian Committee for World Press Freedom shall have the rights to use any of the cartoons entered in the Competition for promotion of our World Press Freedom Day Luncheon on May 3. Entrance by the cartoonist in this Cartoon competition is deemed acceptance of this condition.

7. The winners of the Cartoon Competition will be announced at the World Press Freedom Day Luncheon held at the National Arts Centre in Ottawa, Canada on Tuesday, May 3rd, 2010 and will be advised by e-mail.
The winning names and their cartoons will be posted on the CCWFP web site: http://www.ccwpf-cclpm.ca/ 

8. The best 30 cartoons will be exhibited at the Luncheon.The deadline for reception of cartoon is 5 p.m. Tuesday, April 20th, 2010.

Send submission by e-mail to: info@ccwpf-cclpm.ca 
The cartoon should be in jpg format at 300 dpi

info: Guy Badeaux (Bado)
Vice-President
Canadian Committee for World Press Freedom

http://www.ccwpf-cclpm.ca/

The 37th edition of Rom-Antique Fair, at Pullman Plaza Hotel (former Sofitel) , from 6th to 7th March 2010, Bucharest, Romania

Cea de a-37-a ediţie a Rom-Antique, Targul Anticarilor, la World Trade Plaza- Pullman Hotel (fost Sofitel) 6 – 7 Martie 2010

Această manifestare se bucură de un interes atât pe plan naţional cât şi internaţional. Sub aceeaşi cupolă se vor găsi peste 80 de galerii de artă renumite şi colecţionari particulari din România, Anglia, Italia, Belgia, Austria şi Irlanda.

Respectând tradiţia, se va încerca, cu ajutorul expozanţilor, să se aducă şi la această ediţie, obiecte inedite, altele decât la ediţiile precedente, pentru a delecta iubitorii de artă: mobilier mare şi mic, ceasuri, tablouri, obiecte tradiţionale vechi, carte, numismatică, monezi, lustre din Italia, obiecte mici de colecţie şi maşini de epocă.

Locaţia: World Trade Center Bucureşti, World Trade Plaza, program 10-18

(sursa: comunicat WTC)

Constantin Dărădici la galeria Simeza, Bucureşti

 Pictează în graba dictată de impulsul trăirii, cu vervă şi neodihnă, orice: peisaje rustice în culori pline, maşini de epocă, trenuri în mişcare, flori, citadine cu palate ce se topesc ca o amintire în lumina incertă a unui capăt de zi, sau portrete abia schiţate cu tentă impresionistă.

Toate au sensul şi frumuseţea lor.

Cu o abordare diferită de la lucrare la lucrare, tuşele se manifestă fie ca o linie subţire lineară, aproape grafică sau mai lată învolburându-se în cercuri şi curbe colorate, fie în pastă densă acoperind suprafeţe largi de culoare. În concordanţă cu linia, culoarea suportă şi ea transformări, de la o anume transparenţă, la culoarea plină, materială, aproape păstoasă.

Culoarea rămâne una dintre virtuozităţile lui Dărădici, pentru care este apreciat de colegi, colecţionari şi alţi iubitori de artă.

Expoziţia este unul dintre reperele expoziţionale ale momentului şi se poate vizita până la 10 martie a.c. Irina IOSIP, 3 martie 2010

The Int'l Exhibition of Satirical Graphic Monitorul de Suceava 2010

Expoziţia Internaţională de Grafică Satirică Monitorul de Suceava, 2010

Temă: „Jurnalist în 2010”

Număr lucrări: maxim 5

Tehnica: orice tehnică, alb-negru sau color
Termen: 15 septembrie 2010

Se ataşează în format .PDF sau .DOC o scurtă prezentare a activităţii dvs. artistice, (numele şi prenumele, adresa exactă, e-mail, fotografia şi CV-ul).
Pot participa toţi caricaturiştii profesionişti şi amatori indiferent de vârstă din întreaga lume.

Premiile expoziţiei:

Premiul MONITORUL de Suceava  500 € + diploma + medalia de aur

Trei menţiuni – diplomă + medalie

Caricaturile trebuie trimise cu o rezoluţie de minim 300 dpi şi format A4 pe adresa de e-mail: contact@artboa.ro , sau pe adresa :

Complexul Muzeal Bucovina Suceava,

Str. Ştefan cel Mare, no.: 33, Suceava, cod: 720003, Romania

Toate evenimentele legate de această expoziţie vor fi publicate în pagina web a cotidianului Monitorul de Suceava, www.monitorulsv.ro. 
Cotidianul Monitorul de Suceava îşi rezervă dreptul de a publica caricaturile din expoziţie în scop publicitar.  
Toţi artiştii care vor intra în salonul expoziţiei vor primi catalogul virtual al expoziţiei.

Expoziţia va fi deschisă publicului la Muzeul de Istorie Suceava în luna noiembrie 2010.

Caricaturile trimise pot fi achiziţionate de publicul sucevean, de aceea se notează preţul fiecărei lucrări originale pentru a primi contravaloarea caricaturii.

Membrii Juriului:

Mihai Panzaru Pim - caricaturist

George Licurici - caricaturist

Ovidiu Ambrozie Borta BOA- caricaturist

Complexul Muzeal Bucovina

Director: Emil Constantin URSU

Organizatori:

Complexul Muzeal Bucovina

Consiliul Judeţean Suceava