"Criza în oglindă", Puiu Găzdaru, la Clubul Caricaturiştilor "Sorin Postolache", Bucureşti

Se spune că Puiu Găzdaru este unul dintre "câinii de pază ai democraţiei", nume sub care a fost onorat cu premiul I de către Clubul Român de Presă, în anul 2006. Caricatura sa, ultractuală prin tematică, linie grafică, mesaj şi tehnică de lucru, amprentează presa scrisă de ani buni. A publicat  la "Jurnalul Naţional", "Curierul de Vâlcea", "Urzica", Moftul Roman". Plai cu Boi", "Jurnalul de Dâmboviţa", iar în prezent lucrează la "Gardianul".

De altfel, este unul dintre puţinii caricaturişti care au reuşit să se menţină în schema de plată a publicaţiilor de presă - în număr micşorat substanţial de ceva vreme, pe motiv de ... criză.

Imagine de la vernisaj

De oricare tip ar fi ea, criză socială sau politică, Găzdaru o surprinde în ipostaze inedite, cu umor şi luciditate, cu o vervă şi determinare deosebite. Mesajul său este clar, bine direcţionat.

Indiferent de apetenţa spre politic sau nu, nu poţi să nu-i admiri curajul şi entuziasmul cu care-şi susţine mesajul.

Personajele sale, uşor recognoscibile ca fizionomie şi atitudine, se mişcă lejer în structuri grafice compuse după şablonul celor mai recente evenimente.

Caracteristic personalităţii sale umane, are un fin simţ al "evenimentului", petrecut, în derulare sau pregătire, ceea ce-l face un bun profesionist al presei, un jucător de cursă lungă, indiferent de condiţiile socio-politice existente la un moment dat.

Expoziţia de la "Cuptorul cu lemne", ne invită să ne vedem imaginiea reflectată în oglinda caricaturii, a ceea ce suntem sau acceptăm să fim, căci "dacă nu ar fi, nu s-ar povesti".

 

Irina IOSIP

Stamps . Amprente

Portret de artist, Ion TRUICĂ la 75 de ani de viaţă şi peste 44 de ani de carieră

În modestul ambient al holului de intrare al Cinematografului „Union” din Bucureşti, pe 16 noiembrie l-am regăsit pe regizorul Ion TRUICĂ, delicat emoţionat de evenimentul în pregătire: retrospectiva unei întregi vieţi dedicate cinematografiei.

 Pe pereţi dansează în ideograme linia unei grafici minimaliste, în forme purificate de energiile de prisos, esenţe în alb şi negru. Simplitate şi eleganţă într-un gest artistic aniversar.

Un ansamblu reunind câteva dintre lucrările originale ce au făcut obiectul filmului „Rovine” (1983), stau mărturie a capacităţii de sinteză artistică a autorului.

 Însăşi semnătura sa rafinat studiată, aplicată pe un colţ de catalog - chiar dacă pe pagină exista un spaţiu central liber, spune multe despre onestitatea şi eleganţa celui ce ştie ce se cuvine şi ce nu, ale unui maestru al artei româneşti. 

Gândul său mărturisit cu această ocazie, aduce motivaţia acestei retrospective, ca act artistic unificator: ” ...să te bagi în toate activităţile artistice sau mai puţin artistice şi să devii plictisitor...”, „... să ai decenţa artistică să apari doar atunci când apare un eveniment artistic sau poţi să aduci ceva nou faţă de ceea ce făcuseşi până atunci.”
 

Ion Truică a realizat peste 50 filme de animaţie de autor şi 5 în colaborare.

Iată câteva premii care au recompensat munca artistului: Medalie de argint la Veneţia, Placheta de bronz la Barcelona şi Menţiune la Teheran pentru „Carnavalul”, Premiul ACIN şi Diploma de onoare la Atena pentru „Maiastra”.  

Ultimul premiu de anvergură a fost Premiul de excelenţă decernat la Festivalul ANIM'EST din Bucureşti, în 2008.
 

Din aprecierile critice ale unor personalităţi culturale româneşti rememorăm:
 

„Ion Truică a adus în animaţie autoritatea unei plastici cu un timbru personal, foarte apăsat, o linie cu ascuţimi gotice, o compoziţie de o sobrietate de anahoret, un colorit stins şi melancolic. Autorul e un selenar, un eterat, meşter al atmosferelor meditative al elegiei.”, Ecaterina Oproiu
 

„Destinul creatorilor este o temă ce inspiră mai toate filmele lui Ion Tuică. Traduceri ale operei poetice a lui Nichita Stănescu, „Remember” şi „Farul”, vizează aceeaşi idee a „arderii” pentru iluminarea celorlalţi.”, Octavian Cohmălniceanu
 

„Orientalismul unor exprimări ale Maestrului sunt de fapt îndelungate căutări ale expresiei sintetice, esenţialitate şi spiriatualitate...”, Valentin Ciucă
 

„Opera lui Ion Truică are o măreţie în singularitatea ei delicată şi frumuseţe în moralitatea cu care a gândit-o”, Vladimir Zamfirescu
 

Dacă ar fi aici mai mult loc şi timp la dispoziţie, am putea cita mult mai multe personalităţi artistice sau exegeţi ai artei ce şi-au adus omagiul artistului, profesorului universitar, realizatorului de filme de animaţie, regizorului, scenografului, graficianului, criticului de artă, scriitorului de carte de cinema, Ion TRUICĂ.
 

Retrospectiva aniversară a programat proiectarea câtorva dintre filmele sale, aflate în Arhiva Naţională de Filme – Cinemateca Română: „Cadoul” (1973), „Vânătoarea” (1971), „Marea zidire” (1974), „Furtuna” (1977), „Rovine” (1983), „Don Juan” (1991), „Hidalgo” (1975), „Umbra” (1999).

 

Irina IOSIP

 

"2010 anuala deznădejdei", Galeria Simeza, Bucureşti

                                                                                                              

Născută în vremuri tulburate de temeri şi nesiguranţă privind viitorul, „Anuala Desnădejdei” curatoriată de Dan Tudor Truică, reuneşte nume cunoscute în plastica contemporană, generaţii diferite, precum şi domenii diferite ale artei.

Expoziţia nu urmăreşte stabilirea unor repere în timp sau a unor cauze ce generează „desnădejdea” sau epuizarea subiectului, ci ilustrează devenirea sentimentului, de la abia percepţia acestuia la nivel mental, la starea de angoasă finală.

Dealtfel, acumulări emoţionale mult mai complexe străbat barierele personale, desfăşurându-se „vederii” noastre prin formă şi culoare.

Sentimente de deznădejde, neputinţă, disperare, melancolie, spaimă, furie, confuzie sau nădejde, nasc atitudini şi manifestări diferite: se tace sau se strigă, se proclamă sau se eschivează, se deznădăjduieşte sau se năjdăjduişte, se afirmă sau se neagă, se caută aliaţi sau protecţie, se râde dar se plânge, se acţionează duplicitar sau se previzionează, se visează cu nostalgie sau se acţionează spărgând barierele restricţiei. Unii lasă un mesaj strict personal, alţii se refugiază în activităţi colaterale. 
 

"Bufonul" - Cristian Blei, "Strigăt" - Agatha Popescu, "Tăcere" ´(detaliu) - Iris Teodorescu

"Melancolie" - Mihaela Diaconu, "Scrisoare" (detaliu) - Adina Cioran

 "Ambivalent" (detaliu grupaj) - Adela Bonat, "Eşafodul Morţii" - Ioana Enescu, "Restricţie" - Mihaela Diaconu

Metafore în bronz depăşesc limitele spaţio-temporale impuse de un context actual şi ating profunzimi filozofice unice, precum în „Călătoria” şi „Două persoane pe soclu”.

"Călătoria" şi "Două persoane pe soclu", Valentin Duicu

Gestul de eliberare şi manifestare individuală a fiecărui artist intră în acord armonic cu ale celorlalţi, prin însuşi actul creator.
Arta îşi dovedeşte şi aici utilitatea, prin exprimarea publică a unei stări generale acute, devenind astfel un gest social.

Nu se dau verdicte, nu se anunţă câştigătorii, privitorul este lăsat să cugete, să trăiască sincer şi să se simtă parte a unui întreg.

Că schimbarea este declanşată de acutizarea „simptomelor”, este un fapt deja dovedit.

Diversitatea formelor, a modurilor de exprimare, diversitatea şi profunzimea sentimentelor ca şi atingerea unui grad mare de generalizare ideatică, exprimate într-un mod fluid printr-o acumulare continuă de energii şi experienţe, ne facem să înţelegem devenirea şi să anticipăm răspunsul.

"Compoziţie" (detaliu) - Ioana Streinu, "Nădejde II" (detaliu) - Dan Tudor Truică

Atitudinea privitor la evenimentele socio-politice actuale este puternic aspectată în străinătate în arta contemporană, ca şi în majoritatea manifestărilor expoziţionale de anvergură. 

Se poate spune că această expoziţie urmează tendinţele actuale, din care lipseşte însă,  latura politică. 

Dar, fapt mult mai important pentru arta esenţială şi împlinirea scopului ei, sunt atinse aici profunzimi filozofice privind concepte ca: viaţă şi moarte, timp, trăirea cu şi fără de atitudine, predestinarea, supunerea şi neputinţa de a ieşi din propria condiţie impusă sau autoimpusă  ş.a.m.d.

 

Irina IOSIP

Restul povestilor ce avea să ni le mai spună rămân o taină ...

Scriitor, traducător, caricaturist sau ilustrator pentru unii, diplomat sau economist pentru alţii. Părinte de copii ...
 

Alexandru LINCU (n. 1948, d. 2010), om cu talent şi inspiraţie, a publicat caricatură, articole şi traduceri în multe ziare şi reviste precum: Amfiteatru, Urzica, Adevărul, România Literară, Flacăra, Contemporanul, Expres Magazin, Luceafărul, Român în Lume (Spania).
 

A obţinut premii şi menţiuni pentru caricatură, dar şi pentru scrieri umoristice şi a participat la expoziţii şi concursuri naţionale şi internaţionale de caricatură (Belgia, Brazilia, Bulgaria, Republica Cehă, Croaţia, China, Iran, Israel, Italia, Coreea, Polonia, Portugalia, Serbia, Turcia etc).
 

Metaforele sale grafice au fost onorate la prezentarea expoziţiei personale de caricatură “D’ale românilor...”, deschisă în 2008, la sediul Institutului Cultural Român din Madrid.
 

Ca scriitor, a publicat volumele: “Condamnat la viaţă” - roman (2010), “Epoca Mârlanilor” - pamflete politice (2008), “Inorogul de jad” - roman,( 2007), “Dincolo de orizont” - poezii (2003), “Taina burlacilor” - povestiri şi schiţe umoristice (2000).  A tradus şi publicat romane din limbile spaniolă şi portugheză şi a ilustrat coperţile mai multor romane apărute în România.
 

Restul povestilor ce avea să ni le mai spună rămân o taină, căci, cu puţin timp în urmă a plecat să se odihneacă ....

 

Irina IOSIP 

Rodica LAZĂR (1931 – 2009), Galeria Apollo, Bucureşti

Autortret IV, 1958 (detaliu)

„ ... prin pictură, şi numai prin pictură, mă-nec fără de apă, mă-ngrop fără pământ, respir fără de aer şi ard fără de foc şi mă salvez, de oricare dată, în fiecare tablou...”

Detalii din câteva dintre autoportretele executate de-a lungul anilor

Sub acest motto se desfăşoară retrospectiva artistului plastic, profesorului universitar, omului care a fost Rodica LAZĂR. Sunt însăşi cuvintele autoarei după care numai imaginea mai poate să vorbească:

Corăbii I, 1985

Sat IV, 2007 (detaliu)

Şi totuşi ...

„ ... În pictura ei, lumea este văzută parcă printr-o pânză, câteodată diafană ca borangicul fin de mătase, prin care am vedea contururi şi culori dinainte ştiute de sufletul nostru, alteori printr-o pânză groasă, noduroasă, făcută la războiul de ţesut, cu imprevizibile şi artistice imperfecţiuni, prin care privind, descoperim o lume reinventată ... ” (din Catalogul expoziţiei, Irina Mavrodin, 2010)

 

Irina IOSIP

 

„Criza-n DOI”, la Clubului Caricaturiştilor „Sorin Postolache”, Bucureşti

Imagine de la vernisaj, de la stânga la dreapta: Mirodoni, Alex şi Julian

Într-o alăturare nonconvenţională a două concepţii artistice diferite, caricaturiştii Neculai MIRODONI şi Iulian RADU (Julian) expun pe simezele Clubului Caricaturiştilor „Sorin Postolache”, grafică respectiv pictură.

Pe de o parte Mirodoni, de o viaţă truditor în zonele „grele”ale artei dar şi cunoscut caricaturist, spune adevărurile în joacă, cu francheţea şi eleganţa cunoscătorului, în care linia găseşte esenţa, fără detalii sau exces de culoare.

De cealaltă parte, Julian, în căutările sale artistice, ajunge în zona picturii în care metafora - simbol îşi caută menirea. 

Polarizarea, în majoritatea lucrărilor, a spaţiului imagistic, între reprezentarea planului material şi a celui spiritual, culoarea dură, în general fără nuanţe şi tonuri, relevă preocupările ideatice ale autorului trăite cu o adevărată intensitate.

... Undeva, într-un rai mai special, Adam şi Eva au pretenţii în alegerea mărului legendar ce trebuie să-l guste.

 

Irina IOSIP (text și credit foto)

The Int'l Exhibition of Satirical Graphic Monitorul de Suceava 2010 - Winners

CÂŞTIGĂTORII CONCURSULUI

Tchavdar Nikolov
Bulgaria
Premiul "Monitorul de Suceava"
500€ + diplomă
+ medalia de aur

Mihai Ignat
România
diplomă + medalie

Loktyev Oleg
Rusia
diplomă + medalie

Yuriy Kosobukin
Ucraina
diplomă + medalie

FINALIŞTII CONCURSULUI

Jitet Kustana
Indonezia 

Majid Bita
Iran 

Mojtaba Faizi
Iran 

Ilya Katz
Israel 

Doru Axinte
România 

Valeri Tarasenko
Rusia 

Raed Khalil
Siria 

Lukyanchenko Igor
Ucraina

Expoziţia Internaţională de Grafică Satirică Monitorul de Suceava, ediţia a 4-a 2010 va fi deschisă pe data de 5 noiembrie 2010, ora 12, la Complexul Muzeal Bucovina, Suceava.

ISTANBUL - Capitala culturală europeană 2010

 

" Istanbulul, orasul celor trei imperii, roman, bizantin şi otoman, a fost gazda a două evenimente artistice care au avut ca subiect comun caricatura: cea de a V-a ediţie a Salonului de umor "Don Quichotte International Cartoon Contest" cu tema Eurasia Bridge-Istanbul şi workshop-ul "Quo vadis caricature?" ambele organizate de revista de umor "Don Quichotte" şi site-ul www.donquichotte.org, conduse de artistul turc Erdogan Karayel.

În acest an, când Istanbulul este capitala culturală europeană, podul peste Bosfor care uneşte doua continente - Europa şi Asia - şi mai ales două civilizaţii, Occident şi Orient, a atras câteva sute de caricaturişti din toată lumea, juriul alegând pentru expoziţia finală 120 de desene printre care şi cele semnate de Iulian Pena şi Alex.

Premiul I a fost câştigat de Angel Boligan (Mexic), Premiul II de Rumen Dragostinov (Bulgaria) şi cel de al treilea de Hicabi Demirci (Turcia).

Work-shopul internaţional "Quo vadis caricature" a avut ca invitaţi speciali pe Peter Nieuwendij Feco - President (Olanda), Valeriu Kurtu (Germania), Seyran Caferli (Azerbaidjan), Aurel Ştefan Alexandrescu (România) şi Erdogan Karayel (Germania) şi a adus în discuţie starea caricaturii (de presă şi expoziţie), organizarea competiţiilor, formarea juriilor şi, mai ales, problemele legate de fenomenele tot mai frecvente de similitudini în desene şi cele de plagiat.

Ambele evenimente au avut loc la Schneidertempel Art Center, în centrul Istanbulului, cartierul Beyoglu şi s-au bucurat de prezenţa unor cunoscuţi caricaturişti turci, între care celebrii Tan Oral şi Eray Ozbek precum şi a primarului general al Istanbulului, Mustafa Sarigul. "

Corespondenţă de la Aurel Ştefan Alexandrescu (Alex)

Rotterdam în sărbătoare, Rotterdam Cartoon Festival Ed. 2010, Olanda

Rotterdamul, supranumit „Poarta spre Europa”, se spune că ar fi cel mai mare port din lume. În mod cert aici este locul unde cultura de cel mai înalt nivel şi arhitectura inovatoare coexistă cu o viaţă industrială şi comercială intensă.

Fastul clădirilor de afaceri din centru rivalizează cu imaginea grandioasă a portului, în care vase multicolore de toate mărimile şi destinaţiile alcătuiesc un labirint pe ape, mereu în transformare.

Oraşul - port, a renăscut din cenuşa celui de-al doilea război mondial când germanii au bombardat oraşul în încercarea de cucerire rapidă a Olandei, devenind azi cel mai modern oraş al ţării. Numai trei clădiri din centru au supravieţuit în mod miraculos războiului şi reconstrucţiei ulterioare acestuia: primăria, biserica Sf. Laurenţiu şi Casa Albă.

Unul dintre premiaţii concursului, Constantin PAVEL, ne împărtăşeşte, cu umorul său mucalit bine ştiut, în care cunoaşterea transpare unei necunoaşteri mereu afişate, impresiile de la vizita sa în Rotterdam, prilejuită de vernisajul expoziţiei concursului. Expoziţia a fost organizată în mod cu totul neconvenţional, în incinta a patru containere, aşezate chiar pe cheiul portului. Astfel, nenumăraţii participanţi la sărbătorile oraşului au putut vizita şi această expoziţie de un înalt nivel artistic.

„Am fost cazaţi într-un hotel plutitor unde adormeam legănaţi de un anume balans. Nu ne era foarte clar dacă balansul provenea de la valuri sau de la perechile cazate în camerele vecine. Am prins Rotterdamul în sărbători. Ochii mei de ţăran obişnuiţi să vadă ba o caruţă, ba nişte curci alergând după dude, erau gata să facă atac de cord la splendoarea oferită de spectacolul portului. Sute, dacă nu mii de vapoare şi şalupe de toate culorile, cu motoare sau cu pânze, îşi schimbau pe rând frumuseţea din timpul zilei pe cea cu simfonia nocturnă a luminilor.

Oamenilor de acolo se vede că le-a intrat relaxarea autentică în metabolism. Ştiu cu adevărat să se simtă bine şi, pentru că de sute de ani, istoria nu i-a prea stresat dar şi pentru că nu trăiesc cu teama că nu-şi pot plăti împrumuturile la bănci.

După ce am privit cu oarece invidie vapoarele luxoase pe care huzureau doar nişte răsfăţaţi ai soartei, organizatorii ne-au făcut şi pe noi aristocraţi pentru câteva ore, oferindu-ne o croazieră de neuitat, pe Marea Nordului. Am avut parte de bucate alese, servite de ospătari negri, cu artificii aprinse în pahare dar şi în port. Vaporul a acostat la câţiva kilometri de hotel, semn că boieria se sfârşise. După ce, târziu în noapte, am parcurs pe jos, cam zgribuliţi de frig, dumul lung până la hotel, am realizat că nu suntem capitalişti de profesie.”

„Am prins oraşul în zile de sărbătoare. Ne-au fascinat cântecele lor interpretate de bătrânii piraţi dar şi reconstituirea în port, a tot felul de meserii, cu locuri şi ateliere de muncă în admosfera vremurilor de altă dată. Cred că ospitalitatea şi surpriza ineditului spectaculos cu care ne-au primit au fost de fapt adevatatele premii ce ne-au fost acordate.”

Doi dintre caricaturiştii români de succes au primit premii la prima ediţie a acestui concurs: Cristian TOPAN - premiul II şi Constantin PAVEL - premiul III.

 

Irina IOSIP

„Zilele Humorului”, 10-12 septembrie, la Gura Humorului, Bucovina, România

Se pare că organizatorii deţin secretul menţinerii, şi în vremuri de criză, a interesului pentru arta umoristică, desenată sau scrisă, fotografiată sau filmată, arta cântului şi mai ales, pentru tradiţiile bucovinene.
Un secret bine păstrat în mintea şi sufletul unor oameni inimoşi şi talentaţi, care este şi cheia învingerii temerilor zilei de mâine.
Primarul oraşului, Marius Ursaciuc, a declarat cu umor: „Dacă nu ieşim din criză, la anu o să facem un festival al bocitoarelor, o să chemăm bocitoare de peste tot, o să ne îmbrăcăm cernit, o să tragem clopotele şi o să plângem până o să râdă lumea de noi”. Mesajul său pentru viitor este însă optimist: „Poate şi denumirea localităţii spune că aici trebuie să renască speranţa, că mâine va fi mult mai bine în Bucovina, în România, în Europa, pe Terra, eu vreau în Calea Lactee”.
 
În cadrul Festivalului internaţional de grafică satirică şi literatură umoristică, juriul format din Gabriel Bratu – preşedinte, Vasile Crăiţă Mândră şi George Constantinescu a acordat următoarele premii:

Sergiu Grapă - premiul I

Octavian Bour - premiul II

Pavel Constantin - premiul II
Jitet Kustana (Indonezia) - premiul III
Trayko Popov (Bulgaria) - premiul III

Octavian Bour - desenul premiat

Constantin Pavel - desenul premiat

Iar caricaturistul Costel Pătrăşcanu, a luat premiul I la... proză umoristică