The 17 th INTERNATIONAL CARTOON EXHIBITION ZAGREB 2012

A. PARTICIPATION
The organizer of the 17th International festival of cartoon ZAGREB 2012 is the Croatian Cartoonist Association. The festival is opened for everyone regardless of nationality, age, sex, or profession.

B. THEME TOURISM

C. ENTRIES
Conditions of entry:
1. Original works and digital artworks will be accepted. Digital artwork is to be numbered in pencil on the front and pencil signed. Copies cannot be admitted.
2. Entries can be either black and white or coloured.
3. There should be the name, the surname and the adress on the reverse side of cartoons.
4. The cartoons must not have been previously awarded on festivals.
5. Maximum 3 entries will be submitted.
6. Size of entries is A4 or A3 format.

D. DEADLINE
Entry deadline is the 19th of April 2012

E. ADDRESS
CROATIAN CARTOONIST ASSOCIATION (HRVATSKO DRUŠTVO KARIKATURISTA) SAVSKA CESTA 100, 10000 ZAGREB, CROATIA

F. PRIZES AND AWARDS
First Prize 1.000 EUR
Second Prize 500 EUR
Third Prize 300 EUR
Five Special mentions

G. EXHIBITION
The exhibition will take place in Gallery Klovićevi dvori in Zagreb on the 5th of June 2012.

H. OTHER CONDITIONS
Authors of works that qualify to the exhibition are given a presentation copy of the exhibition cataloque.
Only on explicit request will remaining (original) works be returned to the owners in the end of the exhibition cycle (in the second half of the year 2013).

The organizer reserves the right to reproduce the works sent to the festival, Zagreb 2012, as the advertising material without being obliged to pay a fee to an author whose work may be used.
The prize-winning works become property of the organizer.
  

Anul KLIMT – 2012, Viena sărbătoreşte 150 de ani de la naşterea lui Gustav KLIMT

Muzeul Belvedere din Viena deţine cea mai mare colecţie de tablouri ale lui Gustav Klimt din lume.
Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naşterea artistului austriac Gustav Klimt (1862-1918), muzeul pregăteşte o expoziţie gigant, într-o prezentare originală, cu toate toate picturile artistului păstrate în muzeu. Spre deosebire de cele mai multe expoziţii din ultimii ani, aceasta nu se va ocupa de relaţiile stilistice sau contextele istorice al artei sale, ci se va concentra pe lucrări individuale ca atare - cu privire la mesajul pe care fiecare dintre aceste capodopere le transmite spectatorului.

Această aniversare, invită practic la studiul fiecărui an în parte, chiar şi dincolo de moartea artistului. Focalizarea expozitiei se va face, astfel, asupra istoriei, până în prezent neglijate, privind modul de receptare a artei şi personalităţii lui Klimt. În aceşti 150 de ani, Klimt a devenit un fenomen, nu numai în teoria artei, ci şi în istoria contemporană. Abordarea interdisciplinară,  selectarea obiectelor, precum şi formatul show-ului grafic şi multimedia, va contribui cu siguranţă la înţelegerea la un alt nivel a artei lui Klimt precum şi a consecinţelor artei sale.

Cu Gustav Klimt şi Josef Hoffmann, muzeul aduce un omagiu celor doi pionieri ai modernismului, într-o expoziţie cuprinzătoare, care în acelaşi timp introduce "Anul Klimt 2012". Pictorul Gustav Klimt (1862-1918) şi arhitectectul şi designerul de interior şi de produs Josef Hoffmann au împărtăşit o viziune comună în artă, care a atins ânsă, toate nivelele vieţii celor doi.
Timp de două decenii, ei au fost alături în activităţile lor artistice şi sociale, chiar dacă intensitatea colaborării lor a variat. Au frecventat aceleaşi cercuri, au lucrat pentru aceeaşi clientelă şi au fost amândoi personalităţi de frunte în viaţa artistică a Vienei anilor respectivi.

Proiecte remarcabile precum expoziţia Beethoven din 1902 şi Palatul Stoclet din Bruxelles, care îşi sărbătoreşte aniversarea a 100 de ani în acest an, au fost repere pentru generaţiile viitoare. Klimt şi Hoffmann s-au străduit să stabilească o armonie între artele vizuale şi artele aplicate şi să stabilească noi repere în Europa privind conceptul de "Gesamtkunstwerk".
Prin intermediul a numeroase tablouri, planuri originale, reconstituiri elaborate, modele şi documente istorice, spectacolul de la Muzeul Belvedere ilustrează geneza şi impactul de anvergură al proiectelor lor comune şi elucidează schimbul intensiv cu scena de artă belgiană care a influenţat permanent evoluţia modernismului vienez.

 

Irina IOSIP

Un mozaic de informaţii pot fi citite în limba română pe

  http://www.vienna.info/ro/sightseeing/museums-exhibitions/klimt2012

The International Salt & Pepper Satirical Art Salon - Press Release

Press Release
 

Starting from the vision to establish, here in Bucharest and Romania, trough the Internet means, a meeting place for graphic satirical artists and friends from all around the word, 

with all the shortcomings and difficulties faced in the present day economical situation, 
we called cartoonists  

to come with their meaningful ideas and works.

The Jury had a hard work to select the bests of the best artworks.

We express our gratitude to all of 145 satirical artists from 45 countries, who contributed  

to the success of this Salon with a total of 453 works.

The representative Catalogue was launched, yet, and can be downloaded from our web-sites of the Salon or Magazine.

Now, the prized fine works and many more may be admired on the Salon's web-site
http://1stsaltandpeppersalon.weebly.com/  

and must of these are for sale.

The IMAGE values more than a hundred words.

Here is A POWER.

Then, enjoy of all of exhibited works and encourage the Graphic Satirical Art 
by purchasing works from the authors themselves.

Be part of the big changing movement of the world, today for tomorow !

See you at the 2nd Edition of "The International Salt & Pepper Satirical Art Salon".


Have enough salt and pepper in your life to be healthful,  

happy and full of humour, always!

Salt & Pepper Magazine

Irina IOSIP

Founder & Editor
  
.

Comunicat de presă
 

Pornind de la viziunea de a stabili aici, în Bucureşti şi România, prin intermediul internetului, un loc de întâlnire al artiştilor satirici graficieni şi al prietenilor din lumea întreagă, 

în ciuda piedicilor şi dificultăţilor economice date de situaţia economică actuală,

am făcut apel către caricaturişti,

să participe cu ideile şi lucrările lor pline de înţeles.

Juriul a avut greaua sarcină de a selecta cele mai bune dintre cele mai bune lucrări primite în concurs.

Exprimăm mulţumirile noastre celor 145 de artişti satirici din 45 de ţări, care au participat la succesul Salonului cu nu mai puţin de 453 lucrări.

Catalogul reprezentativ al Salonului a fost deja lansat şi poate fi descărcat de pe web-siturile noastre: al Salonului, respectiv al Revistei.

Acum, lucrările premiate şi multe altele pot fi admirate pe web-siteul Salonului

http://1stsaltandpeppersalon.weebly.com/
iar mare parte dintre acestea pot fi cumpărate.

IMAGINEA face mai mult decât o sută de cuvinte.

Ea reprezintă o adevărată PUTERE.
Deci, bucuraţi-vă de lucrările expuse şi încurajaţi Arta Satirică Desenată

cumpărând lucrări direct de la autori.
Faceţi parte din marea mişcare de schimbare a lumii, azi pentru mâine !

Vă aşteptăm la cea de a 2-a ediţie a "The International Salt & Pepper Satirical Art Salon".

Vă urăm să aveţi destulă sare şi destul piper în viaţa dvs., pentru a fi mereu sănătoşi,

fericiţi şi plini de umor !

Salt & Pepper Magazine

Irina IOSIP

Founder & Editor

Merry Christmas ! Happy New Year 2012 ! Crăciun Fericit ! La mulţi ani 2012 ! Be More Healthy and Prosperous Day by Day ! Din zi în zi să fiţi mai sănătoşi şi mai prosperi !

Marilena MURARIU răspunde criticilor săi

COMUNICAT

Admonestată de confraţi şi refuzată de galerii, după împietatea de a o fi revivifiat pe ELENA, Marilena Murariu doreşte să-şi ispăşească condamnabila rătăcire – dar şi pentru a încheia anul în cuviinţă şi smerenie – printr-un pios act de omagiere.

Prin intermediul expoziţiei virtuale “Portrete în revoluţie”, artista îşi propune să aducă ofrandă Marii Revoluţii din Decembrie, fal(n)icelor sale realizări.

Inspirată fiind de titlurile luptătorilor – (supra)vieţuitori în revoluţie, Marilena nu a găsit o cale mai potrivită pentru a-şi atinge scopul decât prin realizarea a şase impozante portrete virtuale.

Marilena Murariu vă invită aşadar să-i identificaţi pe:

"Osânzit în revoluţie"

"Certificat în revoluţie"

"Revolut în revoluţie"

"Remorcat în revoluţie"

"Încuscrit în revoluţie"

"Ilicit în revoluţie",

cărora li se adaugă, dintr-o firească nevoie de legitimare,

"Oculta eroilor".

Virtual curator,

Marian CONSTANTIN

Marilena Murariu 

vă invită să vizionaţi expoziţia 

"PORTRETE ÎN REVOLUŢIE"

dedicată Marii Revoluţii din Decembrie 

pe următoarele adrese:

http://www.marilenamurariu.ro/blog/2011/12/20/anunt-virtual/

   http://bit.ly/tonfQZ

Balcicul vechi şi nou, la Elite Art Gallery

  

Balcicul, oraş al Cadrilaterului aflat o vreme sub administraţie românească, a reprezentat locul de suflet al Reginei Maria a României. Musafiri dragi ai palatului regal au fost artişti renumiţi precum Tonitza, Petraşcu, Grigorescu, Ghiaţă, Steriadi, Pallady, Ressu, Muntzer, mulţi dintre ei revenind statornic la invitaţia reginei, aceasta fiind, precum se ştie, o iubitoare a artelor şi literaturii. De fapt, aproape intreaga boema bucureşteană se reunea verile la Balcic.

În cadrul programului intitulat "Pictori de azi la Balcic", asociaţia culturală Elite Art Club Unesco, reuneşte de zece ani în tabăra de picturădin acest oraş, artişti plastici contemporani, ale căror creaţii fac mai apoi obiectul unor expoziţii tematice.

Anul acesta, într-un ton mai aparte, mai aproape de ceea ce reprezintă azi Balcicul pentru români, cei opt pictori şi graficieni, Olimpia - Hinamatsuri Barbu, Ionuţ - Theodor Barbu, Anca Boeriu, Mariea Petcu Chioibaş, Ilie Chioibaş, Gavril Kovacs, Florin Stoiciu şi Eugen Valentin Vasile - Jan Eugen redau cu fineţe spaţiul şi energiile locului, vechi şi noi.

Astfel, ogivele întunecate de la capela "Stella Maris" şi peisajele marine cu năvoade ale artistei Olimpia - Hinamatsuri Barbu stau concurenţial alături de fanteziile vegetale ale lui Ionuţ - Theodor Barbu,

în visele romantice ale artistei Anca Boeriu, Regina Maria este spiritul viu ce protejează şi acum oamenii dragi şi locul,

 

în nopţile colorate ale lui Ilie Chioibaş castelul reginei se reflectă în apele mării măreţ şi nobil,

 

grădinile lui Mariea Petcu Chioibaş emană energii suave în care scoicile amintesc de o coroană bătută în nestemate iar pescăruşii, fiinţe deopotrivă terane şi aeriene păşesc legănat,

 

Gavril Kovacs poate fi regăsit ca personaj în propriile tablori, alături de unii dintre colegii săi,

 

 
Florin Stoiciu alcătuieşte un film imaginar alăturând fragmente de memorie, în care domină central, minaretul castelului,

 

iar Eugen Valentin Vasile, se raportează la realitatea unui peisaj  înnobilat de albul fin al calcarului, înscriind pictural, cu litere chirilice, numele locului.

 

Irina IOSIP

Domeniul regal (info), aşezat pe teren stâncos şi arid, între vii, reuneşte stiluri precum cel maur, cel mediteranean, cel local şi cel românesc şi reprezintă o "creatie" personală a Reginei -  dar şi un triumf al celei mai prospere etape din istoria României, cea interbelică.

Din 1925, în cei zece ani cât a durat construcţia, cu sprijinul arhitecţilor Augustino si Amerigo, din Italia precum şi al peisagistuluiJules Jany din Elvetia, urmat de Carol Gutmann, au fost ridicate 12 clădiri într-o arhitectură simplă, în deplină armonie cu spiritul şi multiculturalitatea locului, răspândite pe întreg domeniul printre grădini şi ochiuri de apă

Regina Maria s-a dovedit a fi o artistă adevarată, deopotrivă poetă, pictoriţă, arhitectă, botanistă, designer de interioare. Pentru fiecare clădire sau colţ de gradină Regina a ales un nume ce definea o stare, un gând, un simbol, o asemănare: Vila "Cuibul liniştit", Vila "Săgeata Albastră", "Grădina Divină", "Grădina lui Allah", "Templul Apei" sau "Nimfeum", "Fântâna de Argint", "Izvorul sfânt", "Capela Stella Maris" etc.

Pe domeniu (ce a juns în anul 1930 la 25-30 ha) vegetaţia depăşeşte 3000 de specii, iar colecţia de cactuşi atinge 250 - fiind cea mai mare de acest fel din sud-estul Europei.

Intr-un interviu acordat presei americane, Regina Maria şi-a exprimat în puţine dar memorabile cuvinte, crezul sau regal: "Sunt regină peste o ţară mica, o ţară nouă, dar o ţară pe care o iubesc. Aş vrea ca şi alţii s-o iubească asa cum o iubesc eu".

Din multa ei dragoste pentru Balcic, Regina Maria a cerut ca după moarte, inima ei să rămână acolo...
  

"SARMIZEGETUSA", investigare antropologică şi vizuală, la Elite Art Gallery şi Muzeul Naţional de Istorie al României

Expoziţia de artă vizuală "Sarmizegetusa" din octombrie de la Elite Art Gallery, face parte din proiectul mai larg "Situl arheologic, sursă de investigare antropologică şi vizuală" şi este urmare a taberei de creaţie artistică organizate de Elite Art Club Unesco, în acest an, la situl arheologic de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, ce face parte din patrimoniul UNESCO.

Această idee nouă, de investigaţie antropologică, a pătruns mai greu la noi, a spus Acad. Prof. Univ. Dr. Răzvan Theodorescu la vernisarea expoziţiei, dar ea nu este nouă în lume şi Europa, căci "mari artişti, precum expresioniştii, Clubul de la Dresda, Kadinsky şi după unele surse, chiar Picasso, au frecventat expoziţiile arheologice şi au creat lucrări de inspiraţie arheologică....De curând, s-a organizat la Vatican o expoziţie de artă cucuteniană de către români şi ucrainieni, iar pictorii din capitala Italiei au năvălit, şi nu le venea să creadă că văd o pictură neolitică atât de remarcabilă."

Având în vedere ultimele evenimente petrecute la acest sit, domnul Răsvan Theodorescu a adus în discuţie şi precaritatea existenţei acestor monumente de valoare naţională şi internaţională, care datorită indolenţei românilor, pot fi şterse în curând de pe harta UNESCO.

Pornind de la obiectul arheologic, încărcat mai mult de istorie şi, acum, mai puţin de artă, cei opt artişti participanţi, Olimpia - Hinamatsuri Barbu, Ionuţ - Theodor Barbu, Anca Boeriu, Mariea Petcu Chioibaş, Ilie Chioibaş, Gavril Kovacs, Florin Stoiciu şi Eugen Valentin Vasile - Jan Eugen, au utilizat în studiu atât metode ştiinţifice cât şi artistice, înglobând în actul creaţiei inteligenţă, imaginar şi chiar, de bun augur, un anume spirit naţional. 

Lucrările se află într-un dialog ineresant unele cu altele, tema principală fiind abordată din varii puncte de vedere, inclusiv sociologic sau psihologic.

Iar acolo unde linia nu a dat prea multe indicii, culoarea a jucat un rol crucial în stabilirea comunicării cu privitorul, adăugând la culorile materiei din natură, fie piatră, pământ sau vegetaţie, culorile imaginarului şi înţelegerii fiecăruia dintre autori.

Pe când Olimpia - Hinamatsuri Barbu, relevă confruntarea dintre valorile istorice şi cele contemporane - ale epocii de consum, în dauna celui dintâi, Anca Boeriu prezintă obiectul arheologic ca pe o nestemată, care îşi conservă în timp întreaga valoare istorică şi artistică, iar Gavril Kovacs face ca obiectul arheologic să-şi trăiască suveran propria valoare în afara conjuncturii, spaţiului şi timpului.

Pentru Eugen Valentin Vasile arheologia înseamnă nu numai o continuă indexare şi catalogare a valorilor dar şi regăsirea încărcăturii spirituale şi emoţionale speciale a acestora.

 Florin Stoiciu susţine un mic discurs comparativ între realitatea materială şi devenirea ei prin actul artistic, utilizând fotografia ca reper iniţial provocator.

Ilie Chioibaş, printre altele, utilizând artefactele sitului, propune un studiu comparativ, respectiv un dialog între cultura dacică vie şi cunoscute valori arhitecturale şi artistice contemporane acesteia.

 Mariea Petcu Chioibaş în detalii elegante sobru consemnate, descoperă amprentele în piatră lăsate de o cultură ale cărei idei sau expresii transpar trecerii timpului.

Printr-o succesiune de lucrări, Ionuţ - Theodor Barbu, propune, prin metode ştiinţifice de căutare a formei geometrice şi a delimitărilor materiale, variante de reconstituire a artefactului la forma originară, sugerând contururi şi amplasări posibile. Uneori elementul singular aflat la faţa locului îşi găseşte sensul într-o structură imaginată în detaliu. 

Acest efort de imaginaţie şi de analiză, relevat de autor a fi necesar în ambele domenii, arheologie şi artă, ancorează în realitate actul creator, dând o adevărată valoare şi utilitate produsului final.

Pe lângă cele de mai sus, care enumeră numai câteva dintre aspectele interesante sugerate de către fiecare dintre autori, trebuie consemnată valoarea deosebită a expoziţiei per ansamblu, ce lucrează ca un studiu ştiinţific şi artistic în acelaşi timp, şi care poate fi încadrată fără reţineri  în curentul mondial aflat în plină ascensiune, al artei vizuale de atitudine.

Pentru aceia care nu au vizionat încă expoziţia, e bine de ştiut că aceasta a fost relocată la Muzeul Naţional de Istorie al României.

 

Irina IOSIP

Mircea Cantor, recompensat cu premiul "Marcel Duchamp" la Targul International de Arta Contemporana (FIAC), Paris

   

Artistul vizual, românul Mircea Cantor, este câştigătorul, din acest an, al premiului "Marcel Duchamp", decernat ce către "L’Association pour la diffusion internationale de l’Art français" (ADIAF). Această recunoaştere i-a revenit pentru instalaţia-sculptura "Fishing flies", fiind apreciată de către Alfred Pacquement, preşedintele juriului, astfel : "densă şi proteiformă, ce stăpâneşte, printr-o reprezentare simbolică, fenomene ale societăţii contemporane". 

Lucrarea, realizată din materiale simple, se prezintă ca o plasă de pescuit suspendată, în ale cărei cârlige aurite s-au prins avioane confecţionate din cutii de conserve. 

Idea şi realizarea, care se încadrează în specificul nonconvenţionalului promovat de către ADIAF, a fost recompensată cu o expoziţie de trei luni la Centrul Pompidou în toamna anului 2012 şi de o alocare financiară de 35000 de eur.

 Alături de această lucrare autorul a mai prezentat altele două, între care, "Vertical Attempt" (2009), un film poetic, în care un copil taie jetul de apă cu o foarfecă.

Fondat în anul 2000, premiul  "Marcel Duchamp" este acordat de unsprezece ani deja, artiştilor francezi cu lucrările considerate a fi cele mai inovatoare ale generaţiei.

Mircea Cantor, s-a născut în Oradea în 1977, dar trăieşte şi lucrează la Paris. Este un artist complet, deja experimentat, multe lucrări ale sale, fie sculpturi, fie picturi sau filme au fost prezentate publicului în mari muzee ale lumii. 

În arta sa, puternic personalizată de o încărcătură emoţional-ideatică, din elemente simple, din firescul de zi cu zi, sintetizează simboluri ce devoalează înţelesurile subtile. 

 

Irina IOSIP

Istoria în 192 de imagini. Afişul polonez 1917 – 2007, Muzeul Naţional de Artă al României

 Expoziţia este organizată cu ocazia preluării de către Polonia a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene şi a aniversării a 10 ani de activitate a Institutului Polonez din Bucureşti fiind rezultatul colaborării dintre Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Afişului din Wilanów şi Institutul Polonez din Bucureşti.

Afişele provin din colecţia Muzeului Afişului din Wilanów (secţie a Muzeului Naţional din Varşovia), primul muzeu din lume dedicat afişului, a cărui integrală depăşeşte 55.000 de piese, fiind una dintre cele mai mari din lume.

Cele 192 de lucrări selectate de Maria Kurpik, curatorul expoziţiei, definesc succint,  „fenomenul afişului polonez” – sintagmă folosită de criticii internaţionali pentru a denumi producţia originală şi de un înalt nivel artistic a afişului din Polonia în perioada 1960-1970 care a influenţat grafica de afiş în multe ţări europene.

Ilustrând aproape un secol de istorie şi cultură a poporului polonez, cu toate convulsiile şi schimbările specifice din secolului trecut până azi, războaie, comunism, postcomunism până la capitalismul actual, autorii, personalităţi artistice sau anonimi, străbat un drum sinuos, uneori contestabil ideatic, de la descriere la evocare, de la angajament la refuzul acceptării acestuia, de la declaraţie la insinuare.

Indiferent de stilul sau tehnica utilizată, reprezentând o oportunitatate stradală sau marcând un act artistic, afişul prin specificul său de manifestare publică este intim legat de evenimentele contemporane lui, fiind un răspuns adaptat la cerinţele societăţii.

"La sfârşitul secolului al XIX-lea afişul era considerat în Europa „arta marelui peisaj urban” ce colora şi însufleţea spectacolul vizual-decorativ al străzii, fiind ridicat la acest rang de creaţiile remarcabile ale maeştrilor afişului precum Jules Chéret, Eugène Grasset, Théophile A. Steinlen, Leonetto Cappiello, Henri de Toulouse-Lautrec sau Alphonse Mucha, care au înţeles specificitatea acestui mijloc de comunicare, îmbogăţindu-l prin soluţii grafice inovative. Şi artiştii polonezi precum Juliusz Kossak, Teodor Axentowicz sau Piotr Stachiewicz se aliniază acestei tendinţe, după cum demonstrează şi expoziţia de afişe organizată la Cracovia în 1898.

Începutul secolului XX însă, marcat de Primul Război Mondial, mută accentul de la dimensiunea culturală a afişului spre cea politică, propagandistică. Afişe cu rol mobilizator prin imagini ample, expresive, tipărite în tiraje mari şi adresându-se tuturor categoriilor sociale au animat campaniile pentru aparărea graniţelor ţării din anii 1918-1920.

În perioada interbelică dezvoltarea vieţii economice şi cultural-artistice duce la proliferarea afişelor comerciale, turistice, sportive şi culturale, create în stil modern de artişti care experimentează formule îndrăzneţe de design arhitectural şi experimente tehnice inovative, precum asocierea graficii cu fotografia sau fotomontajul. Printre aceşti artişti se numără Bohdan Bocianowski, Jerzy Karolak, Roman Syałas sau Antoni Wajwód.

Invazia Poloniei de către trupele naziste şi declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial  determină apariţia afişelor care cheamă populaţia la înrolare, la apărarea ţării, încurajând spritul de luptă al polonezilor. Afişele sunt prezente pe zidurile oraşelor pe toată perioada ocupaţiei.

După capitularea Germaniei şi instalarea regimului comunist în Polonia, afişul a devenit principalul instrument de propagandă a noului guvern şi a noii ideologii, un mijloc de „agitaţie vizuală”, care preamăreşte noua ordine socială şi îi ironizează pe capitaliştii occidentali. Ca stil, aceste afişe se înscriu în retorica realismului socialist, ilustrând chipuri idealizate ale proletarilor ce privesc optimist spre un viitor „luminos”.

După 1956, odată cu speranţa de eliberare de sub influenţa Uniunii Sovietice şi de îmbunătăţire a condiţiilor de trai, afişul se dezvoltă ca un mediu de comunicare aparte între artist şi public. În ciuda cenzurii, el reuşeşte să transmită discret mesaje ce pot fi interpretate ca o ironie sau chiar critică voalată la adresa regimului. Mai mult decât atât, valoarea artistică a afişelor şi participarea acestora la expoziţii şi târguri internaţionale le conferă recunoaştere pe plan european. Zbigniew Kaja, Henryk Tomaszewski, Roman Cieślewicz sau Józef Mroszczak sunt câţiva dintre „graficienii străzii” activi în această perioadă.

În anii 70 se manifestă un grup de artişti cunoscuţi ca graficienii afişului „contra-culturii” care practică o artă contestatară, determinată de criza socio-economică şi grevele muncitoreşti şi studenţeşti. Printre reprezentanţii acestui curent se numără Jan Jaromir Aleksiun, Jerzy Czerniawski, Eugeniusz Get-Stankiewicz sau Jan Sawka.

După instituirea legii marţiale în anul 1981, care limita drastic orice manifestare cultural-artistică, apar o serie de edituri clandestine care tipăreau şi difuzau afişe de o mare forţă expresivă. Adevărate instrumente de propagandă, de această dată împotriva regimului, afişele acrestei perioade s-au bucurat de o mare popularitate.

După primele alegeri prezidenţiale libere în Polonia postbelică, perioadă în care apar numeroase afişe electorale, anii 90 au adus debutul unor creatori de afişe ale căror lucrări nu au putut fi admirate în trecut din cauza situaţiei politice. Afişele din ultimul deceniu prezente în expoziţie, realizate de artişti care urmează o bogată tradiţie, au revenit la funcţia iniţială, promovând produse, evenimente culturale, campanii sociale şi educative." (extras din http://www.mnar.arts.ro)

Polonia este una dintre tările foste comuniste care şi-au asumat propria istorie, au  înţeles mecanismele şi subtilităţile transformării. Expoziţia în curs este un bun argument  în acest sens.

 

Irina IOSIP

Lansarea catalog First Edition International Sant & Pepper Satirical Art Salon