Of June: Without words

Without words © Irina IOSIP

 

Of May: GOSSIP

© Gossip by Irina Iosip

Azi, orice poate fi numit ca fiind artă ...

 

Azi, orice poate fi numit ca fiind artă ...

 

Dacă, în cadrul curentelor și mișcărilor menționate în istoria artei până în postmodernism, au fost evaluate și reținute caracteristicile ce țin de contemplarea frumosului, astăzi, sincretismul, variația, noul, ineditul, specialul, ideea sunt cele care constituie firul conducător în aprecierea artei. Spectacolul și conceptul oferă plăcere generațiilor obișnuite cu lumea virtuală, ce oferă imagini și idei în schimbul obiectului artistic, spectacolul și grandiosul în schimbul valorilor umane universale și a detaliului estetic. Adesea, munca fizică necesară generării de obiecte artistice și contactul cu materia sunt considerate nedemne și inutile, un fel de umilință a generațiilor trecute, uitând faptul că omul este o ființă vie, ce face parte din organismul viu al Terrei, dotată cu trup, văz, auz, gust, miros, simț tactil și sentimente, nu numai cu intelect.

Lipsind aceste elemente esențiale ce definesc omul, este eliminată tocmai acea parte care ne face umani. Ori, și din acest motiv, omul trebuie să-și accepte umanitatea biologică, care este sursa tuturor devenirilor.

Arta conceptuală este o provocare intelectuală, ce stârnește plăcerea căutării și degustării nenumăratelor variante posibile de înțelegere, pentru împlinirea cărora sunt necesare cunoștințe de specialitate, biografice privind viața și evoluția autorului și încadrarea acestuia într-un context social, filozofic, spiritual, politic etc., și mai puțin al artei în sine. În timpul jocului minții, jonglarea cu concepte și vehicularea de idei, se uită valorile spirituale și general umane, în numele cărora se face acest lucru, și care reprezintă esența și rațiunea de a fi a omului.

O dată cu abordarea filozofică a orice și a artei în cazul de față, vizualitatea este lăsată într-un plan secund, arta nu mai este ceva la care să te uiți, nu mai este neapărat un obiect fizic și nu mai este în mod obligatoriu purtător de frumos. Diversitatea este atât de mare și năucitoare încât liantul care o unifică este chiar fenomenul de conceptualizare a orice și oricât.

În condițiile în care, însăși arta a devenit greu de definit și de delimitat de viață, iar conceptualizarea excesivă riscă să piardă arta pe drum, să deruteze și mai mult - publicul întrebându-se dacă cea ce vede este artă, uneori indiciile că este vorba de artă sunt chiar indicațiile textuale care precizează că acolo este vorba despre artă (titluri articole, denumiri spații unde se practică / produce arta, texte explicative alăturate obiectului de artă și chiar textul conceptual ce însoțește evenimentul etc).

Arta contemporană se confruntă cu inexistența unui stil unitar și coexistența unei multitudini de stiluri. În spațiul artelor vizuale stilurile și trendurile se amestecă și schimbă cu rapiditate. Această diversitate și acest amestec se desfășoară într-o libertate lărgită, în care totul este permis.

Există, la nivelul artelor vizuale, o ambiguitate și reversibilitate a lucrurilor, încât totul a devenit aiuritor, atât pentru artist cât și pentru receptorul de artă. Libertatea artistului este atât de mare încât poate face ce dorește, cum dorește și în orice scop, chiar și fără scop, în care stilul unic și poate nici unicitatea stilului în artă nu mai prezintă o prioritate.

Oricum, privind opera unui artist, stilul este greu de definit în condițiile conceptuale și în cazul manifestării în zone și în genuri ale artei atât de diverse, dar și greu de păstrat.

Astăzi, arta s-a decorporalizat, dezestetizat, aproape orice putând fi numit ca fiind artă, obiectul de artă a pierdut din importanță în favoarea conceptului, accentul se pune pe producerea acesteia și pe experiența estetică generată cu acest prilej, adesea imaterială.

Experimentul și evenimentul oferă efecte vizuale, sonore, ambianță (fascinație, repulsie etc.), scopul principal fiind acela de a genera experiențe estetice, trăiri intense și particulare unui public larg, divers ca pregătire și sensibilitate.

Timpul prezent este caracterizat de ubicuitatea și modificarea relației cu realul, specifică noilor tehnologii, care transferă în anonimat autorul și opera și efemerizează opera. În fața calculatorului, aflat într-un spațiu virtual, cel care ar trebui să fie publicul devine participant la realizarea operei de artă colective. Iar în fața televizorului, privitorul se cufundă într-un anonimat amorf, lipsit de individualitate, fără o participare și asumare reală, trăind într-o falsă realitate, creată cu anume scopuri și destinație, adesea ascunse marelui public. Acest mediu artificial, în care lipsește interacțiunea umană, induce alienarea omului, ce se regăsește într-o lume supraaglomerată, înstrăinat de sine și de societate.

Ceea ce este interesant și dovedit a fi foarte util pentru societatea actuală, este faptul că, prin noile tehnologii (digitale, arta video, cinematografia etc.) pot fi transformate realități sau modelate altele virtuale, ca experimente (științifice sau sociale). Uneori actul tehnic se transformă în unul de creație, cu valoare artistică, care stimulează producerea acelorași trăiri precum o face orice arta (sentimente, senzații, procese de gândire, sensibilități estetice etc.).

 

Irina IOSIP

Bobo Pernecky - Slovacia: "Life"

 

Fără titlu, tuș, 21x29,7cm, IS&PSAS Ed. 1

 

Tehnologii noi au dezvăluit un text vechi ascuns

 

Tehnologii noi au dezvăluit un text vechi scris acum aprox. 1800 de ani suprascris ulterior

Smithsonian Magazine, citând un articol din Revista Live Science, a anunțat o realizare spectaculoasă făcută posibilă datorită unor noi tehnologii cu raze X de mare putere, puse la dispoziția cercetătorilor, de Universitatea Stanford. În Laboratorul Național al Accelerator SLAC, folosind un accelerator de particole numit „Stanford Synchrotron Radiation Lightsource (SSRL)”, a fost pus în evidență un text vechi, scris în limba siriană (siriacă), care reprezintă traducerea unor texte scrise de filosoful și medicul antic grec Galen. Textul inițial, conținând referiri medicale, inclusiv studii de anatomie și tratamente, scris acum aprox. 1800 de ani a fost suprascsris în secolul al XI-lea, cu psalmi creștini. 

Timp de aproape 10 ani s-a încercat descoperirea celor scrise în cartea vechie de secole, care după un parcurs lung a ajuns în Germania anilor 1900, după care a fost regăsită în Mănăstirea Sf. Ecaterina din Peninsula Sinai.

Este înbucurător acest început, care deschide noi orizonturi pentru recuperarea și a altor scrieri din cărți vechi, încă existente, mai ales că, din rațiuni economice sau religioase, a existat practica refolosirii și suprascrierii cărților considerate, la un moment dat, fără importanță.

Irina IOSIP

 

Happy Easter! Paște Fericit! Joyeuses Paques!

Irina Iosip, România: "Iubire maximă"

 

Irina IOSIP, "Iubire maximă", pastel, 21x29,7cm

 

Târgul de Florii de la MTR, 30 martie - 1 aprilie

 

 

Meşteri din toate zonele ţării vin, ca în fiecare an, să sărbătorească Floriile la Muzeul Național al Ţăranului Român. De peste 25 de ani, Muzeul ţine această sărbătoare şi îşi aşteaptă vizitatorii să vină la primul târg de meşteri de peste an.

Olari, fierari, cioplitori, cojocari, cofetari, pielari, rudari, iconari, dar şi ţesătoare, împletitoare sau încondeietoare aduc la Târgul de Florii de la MTR produsele muncii lor: obiecte din ceramică, ţesături, haine, jucării, instrumente muzicale, podoabe, mobilier pictat din diverse zone ale ţării, ouă încondeiate, icoane și obiecte din lemn ș.a.m.d.

Se pot târgui și de-ale gurii: suc de mere, cofeturi din Teleorman, turtă dulce de Harghita, kürtös kalács, halviţă, miere de albine, ierburi de leac, pălinca şi vin, mâncăruri de post, de la Clubul Ţăranului.

De prin Târg: demonstraţii de încondeiat ouă, muzică pe tot parcursul târgului cu meşteri instrumentişti și alte bucurii vizuale și olfactive.

Târgul de Florii este deschis între orele 10:00 şi 18:00.

 

Irina IOSIP

of March: ALL IN ONE

"All in one", Irina IOSIP

Jacek Frackiewicz - Polonia: "Life"

 

"Capitulare", acryl, 21x30cm, IS&PSAS Ed. 1

 

Oleksy Kustovsky - Ucraina: "Salt & Pepper"

 

 

Oleksy Kustovsky - Ucraina, "Organ-Pepper-Grinder", pix cu gel, 29x21, IS&PSAS Ed. 1

Artistul și Arta sa

 

„Cel care lucrează cu mâinile, cu capul său și inima este un artist”

Francisc de Assisi

Arta înseamnă o ucenicie și o mucenicie continuă. Cine doreşte cu adevărat să reuşească "trebuie să facă ucenicie pe viaţă", spunea Tudor Arghezi. Îmi amintesc acum de Luchian, care, bolnav fiind, lucra cu pensula legată de mână, iar Beethowen, după ce a asurzit, a compus nemuritoarea Simfonie a-IX-a, păstrând tactul și amintindu-și sunetele și posibilitățile lor de îngemănare auditivă.

Să nu uităm vorbele lui Francisc de Assisi: "Cel care lucrează cu mâinile este un muncitor. Cel care lucrează cu mâinile sale și capul este un meseriaș. Cel care lucrează cu mâinile, cu capul său și inima este un artist."
Toată viața învățăm, iar atunci când nu o mai facem înseamnă stagnare. Învățăm din învățăturile altora și din experiențele proprii. Cea mai persistentă și importantă învățătură este ultima, căci produce o seamă de emoții ce premerg actul creației. Sedimentarea, decantarea și sistematizarea informațiilor și emoțiilor permite construirea unui drum propriu în artă, la care se accede cu sinceritate și talent. Dotați cu talent, personalitate și o viziune proprie asupra celor care-l înconjoară, fiind și exprimându-se mai diferit, artiștii au fost criticați, marginalizați sau excluși din Cetate. De aceea, se poate spune că drumul în artă este mai greu, dar este mai interesant și mult mai frumos.

Pe lângă cucerirea valorilor culturale ale societății și vremurilor, cucerirea de sine prin și pentru artă în ceea ce-l privește pe artist este una dintre condițiile necesare supraviețuirii spirituale.
 

"Timp", Irina Iosip

Așadar, una dintre cărămizile unei culturi solide este arta, ca o sinteză a simțirii, gândirii și a cuceririlor tehnice, tehnologice și ideatice ale societății. Arta este un seismograf foarte fin al stării societății cu tot ceea ce se întâmplă acolo. De aceea, ea are un rol esențial, valabil mai ales în societățile democratice, în semnalarea și corectarea deviațiilor petrecute în societate.

Chiar dacă raportul estetic-concept s-a inversat în societatea actuală, rolul estetic al artei a rămas la fel de util și necesar în societate. Bunăstarea psihică și morală este condiționată și de acest aspect al artei.

Un om sensibil nu poate trăi într-un mediu îmbâcsit de nonvaloare estetică, în lipsa unei contraponderi, care să creeze starea de confort sau de cel puțin suportabil spiritual și moral. Cel mult poate vegeta. Omul poate trăi fără văz, auz sau motricitate, de exemplu, dar fără spiritualitate nu poate trăi cu adevărat. Ori arta este un vehicul de spiritual.

Față de acum 100, 50 de ani și chiar mai puțin, criteriile de evaluare a unei opere de artă s-au modificat, accentul se pune mai mult pe cultură și interdisciplinaritate. Calibrarea la realitatea contemporană cu măsura valorilor general umane, având atenția îndreptată spre nou, posibilități de dezvoltare și înnoire este, astfel, necesară.

Arta este acum utilizată în varii domenii ale vieții publice: marketing, inginerie, educație etc. dar și ea uzează din ce în ce mai mult de aproape toate domeniile științei și culturii. (...)

Actul de cultură este un vehicul de idei, concepte, trăiri, cu două sensuri. Pornește de la artist cu încărcătura specifică emoțională și ideatică către receptor, care la rândul său întoarce către artist un set de interpretări și trăiri care nu sunt neapărat comune cu ale acestuia. Producerea și receptarea artei sunt acte de cultură. Schimbul realizat între autor și receptor este eficient în cazul deținerii unei culturi aprofundate și al transferului de concepte/sentimente general umane. Acestea din urmă, singure, însă, „ating” cu predilecție un public necultivat. (...)

Încarcerarea unei opere sau a unui autor într-o grupare sau alta, sau într-o mișcare artistică, simplifică excesiv lucrurile, mai ales în cazul artei contemporane și mai mult, în cazul artei postmoderne: autorul nu este constant în timpul vieții în alegerea subiectelor, trăirilor, informațiilor acumulate sau pur și simplu al performanței argumentației. Suportă influențe și influențează. Caută și găsește în timp subiecte și modalități de exprimare care i se potrivesc mai bine și care să-l reprezinte. Omul în general, deci și artistul, este subiect de transformare și evoluție.

Ideea că, în fiecare lucrare, artistul trebuie să aducă ceva nou, cel puțin față de propriile lucrări mi se pare relevantă. Același subiect, tratat ideatic în același fel, cu aceleași concluzii plictisește. Mai este acceptabilă utilizarea unor tehnici sau culori diferite. Dar să te copiezi pe tine însuți este, cel puțin, dovadă de nesinceritate și lipsă de respect față de ceilalți. (...)

Tehnicile clasice în artă sunt oarecum perimate. Instalația, combinația între mai multe genuri de manifestare artistică sau utilizarea unor tehnici și tehnologii noi, solicită cunoștințe din mai multe domenii: știință, istorie, artă, geografie, filozofie, politică etc., deci un public mai cultivat. Acestea, împreună, creează un spectacol variat și intens, astfel că poate fi receptat într-o anume măsură chiar și de un public necultivat.

Irina IOSIP

Pierdut talent ...

Talentul se dezvoltă, se pierde?

 

Timpul și experiențele acumulate în timp, noianul de informații din cele mai diverse domenii, presiunile familiale sau sociale pot eluda sau inhiba abilitățile, estompa și deturna atenția spre alte domenii, astfel încât, talentul nu se mai poate manifesta și dezvolta.

Ca un exemplu în extremis, se poate aminti de experimențele Gestapoului, din timpul celui de al Doilea Război Mondial (să nu mai vorbim de cele cunoscute din istoria noastră recentă), care au creat, prin tortura psihică și fizică asupra unor membrii ai rezistenței franceze așa numita „spălare a creierului”, indivizi obedienți, dispuși să-și spioneze și să trădeze camarazii.

Similar, școala sau orice instituție privată sau de stat, persoane sau chiar familia, prin acțiuni incorecte, neprofesionale, pot inhiba dezvoltarea unor talente.

De aceea, putem spune că este o obligație, atât a individului însuși, a familiei cât și a societății de a căuta, găsi și dezvolta abilitățile proprii fiecărui individ, atât pentru împlinirea personală a acestuia cât și pentru a permite funcționarea lui la parametrii maximi în cadrul societății.

O societate fără valori este sterilă, repetă experiențe și greșeli la nesfârșit.

Depistarea și dezvoltarea liberă a talentelor în cadrul societății, asigură, în final, prin cumulul de valori umane (talente) și realizările lor, evoluția acesteia.

Pentru a se manifesta și păstra funcțional un talent, este necesară experimentarea, perseverența, munca, păstrarea focalizării și a țelurilor la parametrii performanți.

 

Talentul în contemporaneitate

 

La ora actuală, la noi, este destul de dificil a se depista în modul clasic un talent în condițiile în care nu există personalul specializat și interesat, dar nici societatea care să facă acest lucru, tentațiile și perturbările din exterior fiind foarte multe și puternice.

De asemenea, viteza transformărilor în societatea actuală necesită o adaptare rapidă a individului, ceea ce înseamnă alocarea energiilor în primul rând în direcții esențiale supraviețuirii individuale. Mecenatul nu mai este cultivat, primând interesul material. Chiar și în America, unde arta este sprijinită mai mult de mediul privat, există cu certitudine interese cu substrat material în orice acțiune.

Interesele și profesiile la modă, precum și scopurile predominant pecuniare perturbă și ele evoluția și manifestarea talentului individual.

De partea talentaților este dezvoltarea tehnică și tehnologică, care permite manifestarea în cele mai variate domenii. Este vorba de accesul mai rapid și mai complex la cultură și informație.

Tehnica și tehnologiile au devenit unelte accesibile unei mari mase de indivizi. Astăzi, ele favorizează utilizarea intelectului și mai puțin a fizicului, ceea ce ar presupune ieșirea în evidență a mai multor talente. Proporțional, la masa de indivizi, se spune că ponderea este aceeași, astăzi cu cea de ieri. Astăzi, față de ieri, calitățile cerute sunt altele, dar nivelul de performanță același.

Și totuși, având în vedere faptul că organul nostru numit creier este mai puternic stimulat în societatea contemporană, credem că este posibilă o creștere a numărului de indivizi cu IQ ridicat, în condițiile utilizării aceluiași standard de măsură a inteligenței ca până acum.

 

Irina IOSIP

INSOMNIACUL

"Insomniac", Irina IOSIP

The 10 th AMATERAS International Annual Paper Art Exhibition

 

10 th AMATERAS International Annual Paper Art Exhibition
The event is the  part of Sofia Paper Art Fest 2018 - Twice Awarded with European Label 2015-2016  and 2017 - 2018 for Innovations from Brussels Commission.
The Congress of IAPMA will be hosted in Sofia by Sofia Paper Art Fest.

The AMATERAS Foundation in Sofia, Bulgaria has the pleasure to launch series of international paper art events in the period of the Congress of IAPMA.

After its successful seventh  editions, showing many paper artists from more than 24 countries, AMATERAS Foundation has pleasure to announce this year’s
exhibition/competition for paper art in 2D and 3D, created by artists from all over the world without restrictions of techniques, styles or materials. 
This exhibition is for small paper works and will be held from 9 of May – 22 May, 2018 at One Gallery, Sofia, Bulgaria. 
 

An international jury of selection will award prizes for
Prizes and Awards:

·        Grand Prix AMATERAS              500 Euro & Certificate
·        Award for INNOVATION            200 Euro & Certificate
·         Award for YOUNG ARTIST        200 Euro & Certificate
·        Award for Bulgarian artist         Exhibition and Certificate
·        One Special Certificates for versatility of all 3 entries winner
·        Three Certificates for Honorable Mention     (good/high performance)

Please find the Regulations and Entry Forms as an attachment to this email, or for more information and to download Regulations

Entry Form  directly in Doc format or Pdf written not by hand! This information is for the catalog and returning the works.
dead-line for applications 1 of March 2018

please visit our website: www.amateras.eu

Or contact Daniela Todorova, M.A. at:  paperart@amateras.eu

 

Daniela Todorova MA
www.amateras.eu
www.danyo.amateras.eu
www.stainedglass.amateras.eu
-- 
Daniela Todorova MA
www.amateras.eu
www.danyo.amateras.eu
www.stainedglass.amateras.eu

INSOMNIACUL lui decembrie 2017

"O lume nebună", Irina IOSIP

Thank you for wishes! Happy New Year 2018!

Thank you for wishes, dear friends! 

Happy New Year 2018!

Salt & Pepper Magazine

Merry Christmas ! Happy New Year 2018 !

Happy Winter Holidays!

A Very Happy Holiday Season !
 A Happy New Year 2018

Bursting with

Health, Happiness and Creativity !
Warm Holiday Greetings from

Irina IOSIP

http://irinaiosip.weebly.com/

&
Salt & Pepper Magazine

http://saltandpepperm.blogspot.ro/

Talent de talent

Talent versus supradotare, talent versus geniu

 

Supra-dotarea conform accepțiunii pedagogice înseamnă: existența la copil a unei capacități peste medie, de a învăța rapid și cu ușurință volumul de informații propus grupului cu aceeași vârstă, iar din punct de vedere psihologic, supra-dotarea presupune că persoana deține o vârstă mentală superioară celei biologice. Dar din punct de vedere social, supra-dotarea presupune obținerea unor rezultate speciale, deosebite, utile social pe care persoana le poate obține în urma unei educații speciale. În plus, definiția dată de biologie presupune existența la persoana respectivă a unui sistem nervos central ale cărui structură și funcționare să fie astfel dezvoltate încât să-l facă pe individ apt să memoreze, să învețe, să raționeze, peste media populației.
A fi supradotat înseamnă a avea profunzime, originalitate, grad mare de abstractizare a gândirii, trăsături de personalitate, creativitate cu mult peste media omului obișnuit.
Spre deosebire de supra-dotare, talentul presupune excelența cantitativă și calitativă precum au fost descrise mai sus, dar numai pe un anumit domeniu de studiu sau activitate sau pe o anumită zonă de performanță.
În plus, pentru deosebirea dintre cele două, se poate face apel la modelul psihologic Gagné care diferențiază supra-dotarea de talent astfel: supra-dotarea reprezintă perfecționarea / competența peste medie în una sau mai multe aptitudini iar talentul presupune perfecționări peste medie, dar în activități umane.
Geniul presupune în plus față de cele două, o creativitate mult peste medie și o personalitate puternică, puternic motivată. 

Talente și talente

În 1989 a avut loc la Barcelona primul congres „Emotalent” în cadrul căruia a fost abordată tema talentului prin prisma mai multor domenii de activitate. De asemenea, au fost enunțate mai multe puncte de vedere.
În acest cadru, Tannembaum a clasificat talentele pe mai multe categorii: extrem de rare, excedentare, în limite normale, neobișnuite (funcție unicitatea aptitudinilor).
Alții, precum Taylor, au definit mai multe tipuri de talente: talent academic, creativ-productiv, pentru planificare și organizare.

 

Născut sau făcut?

 

Adevărul este cumva la mijloc: s-a demonstrat prin studii de specialitate că acei copii născuți din părinți cu un anume talent au mai multe șanse să dețină acel talent / abilitate dar și că o abilitate înnăscută neexersată rămâne la nivelul unui potențial.
În cazul studiilor pe gemeni identici și fraternali s-a demonstrat că cei identici au avut o incidență mai mare în a deține talentul respectiv.
Ca urmare a numeroase studii, majoritatea psihologilor sunt de părere că rolul genetic este preponderent în existența talentului.

 

Dar, cum îl găsești?

 

Încă din copilărie, acele activități de care copilul este mai interesat, le face cu plăcere și ușurință, trebuie urmărite în mod special de cei din jur.
Sunt cunoscute cazurile în care copilul răsfoiește o carte, se pare că are o plăcere în a repeta acest lucru, dar nu este interesat neapărat de conținutul acesteia, ci imită acțiunile cu importanță în viața adulților. În cazul în care copilul nu solicită repetarea poveștilor, nu urmărește legătura dintre imagini și conținutul poveștilor, nu repetă cu corectitudine și logică cele auzite și nu solicită ascultarea și a altor povești, înseamnă că acesta „lecturare” este un fals și nu reprezintă un talent.
Dacă la vârsta copilăriei, rolul cel mai important îl are familia în depistarea talentului, la vârste mai mari, rolul acestora trebuie completat de societate, care trebuie să ofere oportunitățile, contextul, cu diversitatea și continuitatea necesare pentru depistarea, dezvoltarea abilităților respective, înnăscute sau dobândite.
La pre-adolescență, adolescență și adult, activitățile fiind mult mai bine conștientizate, are mare importanță căutarea rațională și autocunoașterea ca rezultat al unei deplinei sincerități față de sine însuși.
Pentru a se vorbi de talent, copilul sau adultul nu trebuie motivat de un record sau de vreo recompensă, trebuie ca motivarea să fie de natura satisfacerii unei nevoi interioare, unei plăceri personale, fără o motivare rațională anume. Aceste aspecte trebuie avute în vedere în depistarea și dezvoltarea talentului.

 

Irina IOSIP

Dispariția artistului minimalist de marcă, italianul Enrico CASTELLANI (1930-2017)

Disparița artistului a fost anunțată de galeria londoneză Lévy Gorvy.

Avangardistul italian, decedat pe 1 decembrie a.c. la vârsta de 87 de ani, a lăsat în urma sa o operă care a marcat secolul al XX-lea. El este cunoscut pentru lucrările sale monocrome ale căror prețuri ating astăzi cote maxime pe piața de artă.

 

Termenul de minimalism a fost menționat în 1965 de către filozoful englez Richard Wollheim, în articolul intitulat „Minimal Art”, în cadrul revistei Arts Magazine. Acesta definește mișcarea în sensul conținutului artistic minimal, în acord cu "less is more" (mai puțin înseamnă mai mult) după Mies van der Rohe.

De multe ori complet albe, suprafețele pânzelor, prin volumele realizate prin diverse tehnici, inițiază efecte de umbră schimbătoare, funcție de înclinarea față de sursa de lumină. Această abordare considerată ca fiind originală pentru avangarda secolului al XX-lea, l-a determinat pe artistul Donald Judd, unul dintre actorii mișcării, să-l numească pe Enrico Castellani „părintele minimalismului”, în articolul său "Obiecte specifice" (1965).

„Suprafață albă”(1962), triptic, acrilic pe pânză, 299x381x16 cm

https://www.levygorvy.com/exhibitions/enrico-castellani/

În 1959 Castellani a realizat prima suprafață în relief, dând naștere unei poetici picturale persistent urmată în opera sa, definită de critici „ripetizione differente”, de o puritate extremă, o cale nouă în artă, datorită ritmului exact al spațiilor goale și pline, date de prelucrarea suprafeței.

În cariera sa a participat în multe expoziții de notorietate, dintre care: Bienala de la Veneția (1964, 1966 - solo, 1984 și 2003), „The receptiv Eye“ la MoMA din New York și Bienala São Paulo în Brazilia (1965). În 1970 a participat la expoziția colectivă "Vitalitatea negativului în arta italiană", curatoriată de Achille Bonito Oliva, la Palazzo delle Esposizioni din Roma, iar în 1981 a participat la "Identité Italien, L'art en Italie depuis 1959", la Centrul Pompidou din Paris.

Ultimele expoziții au fost 2016 la Dominique Lévy Gallery din Londra (UK) și la New York, iar în 2017 a avut un duo împreună cu Carl Andre la galeria Meert din Bruxelles.

 

Irina IOSIP