“ Îngerul şi timpul”, la Centrul Artelor vizuale, Căminul Artei, parter

Partea I - "Îngerul"

Siluete elegante în lemn, îngerii Gabrielei DRINCEANU au nume: "Îngerul Roşu", "Îngerul Albastru", "Îngerul Mării", "Înger de Aur", "Păstrătorul Amintirilor", "Păstrătorul Cheilor" şi, un anume grad în ierarhie. Înalţi şi subţiri, îi priveşti de jos în sus, precum se şi cuvine de la om la înger, în timp ce se sprijină pe aripile lungi, punctul lor de sprijin pe pământ fiind şi punct de pornire al zborului.

Privind formele ce se unduiesc în spaţiu şi culorile diafane - în mare parte, ai senzaţia de necorporalitate și energie în mişcare. Culoarea caldă predominantă, a lemnului natur, este suportul material pentru oricare dintre celelalte culori, dar mai ales, al auriului aureolelor.

Interesantă este ierarhizarea de care vorbeam, căci este definită fie de numărul aureolelor, fie de dimensiunea acestora, fie de încadrarea parţială sau a întregii siluete cu o aureolă sau doua, fie de funcţia dată de însuşi numele ce-l poartă, fie de poziţionarea în spaţiul expoziţional, sau chiar de culoarea dominantă.

Se regăsesc şi îngeri care sălăşuiesc în alţi îngeri, profilele acestora fiind decupate în trupul celor dintâi.

“Păstrătorul amintirilor”, cu aureola mai scurtă, proporţională cu ceea ce suntem ca spirit în trup viu, păstrează în cămăruţele ornamentate, amintirile trecerii prin viaţă, pornind de jos în sus, de la cuibul în urmează a se aşeza pruncul de mai târziu, apoi pruncul ce mai are încă legătură cu energiile de dinainte de a fi, apoi familia, formarea noii familii şi, în cele din urmă, omul matur, încastrat definitiv în material.

“Inger de Aur”, cu două rânduri de aureole suprapuse, ca o augmentare a ideii de sacralitate, sfântul-sfinţilor, este aşezat central, dominând ansamblul expoziţional.

 Alt înger, “Păstrătorul cheilor”, în al cărui interior adânc scobit, se află cheile rezolvării numeroaselor şi diverselor noastre probleme zilnice. Speranţa rugilor materializate de hârtiile decupate din carţi de rugăciuni, se ridică către locul unde ar trebui să fie chipul îngerului. Ca oricare dintre îngerii artistei, nici acesta nu are chip ci numai contur şi culoare și, spre deosebire de “Inger de Aur”, acesta are o aureolă ce-l înconjoară pe de-a întregul.

Mai sunt “Îngerul Mării”, poate cel mai mult colorat înger, având două rânduri de aureole, una albastră şi alta aurie ce o învăluie pe prima și îngerii cu nume de culoare.

Interesant modul de evidenţiere a aureolelor ce, în partea superioară, sunt totdeauna separate de restul prin decupare.

Este de remarcat cum, în expoziţia comună de grafică şi sculptură, ansamblul de sfinţi se detaşează formând un grup de sine stătător şi, poate, centralizator al ideii de sacralitate.

Dealtfel, ideea de sacralitate şi profan este una des abordată de artistă în expoziţiile sale de până acum.

Deţinătoare a multor premii în România şi Suedia şi a multor expoziţii în România, Italia, Ungaria, Austria, Cehia, Croaţia, Elveţia sau Spania, utilizând mijloace puţine, Gabriela DRINCEANU transformă spaţiul expoziţional într-un atelier de creaţie şi joc al ideilor.
(Irina IOSIP, martie 2010)